- Spune-mi Sfinte Mihaile, ce păcat au creştinii care dau răului pe fraţii lor în lume?- Tot creştinul care dă răului pe altul, pe sine se dă. Copilul când se botează e armat cu patru puteri spirituale: Lumina Duhului Sfânt, Crucea, Îngerul păzitor şi sufletul lui. Un om cât trăieşte , e condus de aceste puteri până la moarte. Tot creştinul când dă răului pe altul, dă răului patru puteri spirituale sfinte. Nici un creştin nu poate să dea la răi pe altul, că nu e făptura mâinilor lui, ci a Domnului, el se dă pe sine însuşi.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, cum să învăţ eu lumea să scape de acest păcat care este foarte mult răspândit?
- Tu să înveţi lumea aşa: când un creştin se ceartă cu un frate al său, ori în ce loc s-ar afla şi-l dă răului, cum se desparte şi nu mai vede pe acela, să-şi aleagă loc ascuns şi plecând genunchii să zică cu lacrimi: Iartă-mi Doamne greşeala ce făcui de dădui răului, pe fratele meu, cutare...numindu-l cu numele şi iartă-l şi pe el, căci eu îl iert din tot sufletul, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, amin!.(...)Creştinul cât trăieşte în lume, e dator să-şi întocmească rugăciune către mulţi Sfinţi şi puteri cereşti. Câţi Sfinţi pomeneşte el în rugăciune când se roagă, toţi se roagă pentru el în clipa aceia Domnului şi la moartea lui pe toţi îi are ca apărători.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, ce păcat au creştinii care urăsc Biserica?
- Scris este în carte şi cântă în strană cântăreţul la biserică în fiecare duminică şi sărbătoare: "Cei ce urăsc Sionul ruşinaţi veţi fi de Domnul, căci precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi." Sionul este Biserica Domnului şi toţi creştinii care urăsc Biserica, la ziua judecăţii vor fi arşi ca iarba de foc. Ioane noi mergem acum iar în lume, este aproape ziuă.
- Cum Sfinte Mihaile, la noi în lume nu e ziuă acum?
- Nu, este aproape ziuă, mai este un ceas şi jumătate.
- Şi cum putem noi sosi în lume într-un ceas şi jumătate, sfinte Mihaile?
- Acum zburăm pe clipe, vezi tu locul tău Ioane? Locul tău, este simplu împodobit, că tu ai avut multe greşeli în lume, tu să mulţumeşti Domnului că ţi-a ales loc între aleşii Sfinţiei sale şi acum mergând în lume să fii tare stăruitor în rugăciuni cu privegheri noaptea, în învăţături, în scrieri şi în alte fapte bune, ca atunci când vei veni pe veci aici, să găseşti locul tău mult luminat şi împodobit, că ai auzit cuvântul Domnului: "stea de stea cu slava sa". Sărută-ţi locul Ioane, timpul e de plecare.
- Mi-am sărutat cu lacrimi Crucea care lumina ca un soare în odaia mea şi cu lacrimi şiroaie am zburat cu Îngerul prin grădina cea minunată.
După un lung zbor printre pomi frumoşi şi odăiţe, ne-am pomenit în faţa unei mese frumos împodobite. Era masa ca din piatră de marmură frumos înflorată, ale cărei capete nu se vedeau. masa avea de jur împrejur scaune cu perniţe roşii neîntrerupte. Pe masă erau castroane ca de marmură, frumos înflorate fixate în masă, nu se mişcau, în castroane era mâncare ca iaurtul, bobiţe mici. Pâinea pe masă era cum e pâinea noastră de un kilogram, albă însă ca zăpada. Sticluţe cu băutură şi ceşti mici, cuţit şi linguriţă mică, aşa era împodobită toată masa. Am stat la masă şi Sfântul mi-a zis să spun Tatăl Nostru. După terminarea rugăciunii mi-a dat cuţit în mână, zicându-mi:
- Ţine Ioane cuţit şi taie din pâinea Tatălui tău, Căruia tu ai servit cu drag în viaţă cu rugăciuni şi fapte bune. Ai să guşti din fiecare mâncare odată, dar foarte puţin.
- Am luat cuţit din mâna Îngerului şi cu mare frică închinându-mă, am tăiat din pâinea cerească o bucăţică cât o anaforă din lume. Când am pus-o cu frică pe buzele mele, s-a topit ca o rouă, mirosuri slăvitoare şi lumina m-au înconjurat. Când am luat cu linguriţa din castron o singură bobiţă s-a topit la fel. Când am gustat dintr-o mică ceaşcă din băutura aceea, m-a luminat şi m-a slăvit cu totul. Când m-am uitat, pe masă crescuseră toate la loc. În clipa aceea au înconjurat masa sfântă mulţime de îngeri, grupuri, grupuri şi întrebau pe Sfîntul meu purtător ce e cu mine acolo. Sfîntul le spunea despre mine, însă în limbă străină, că eu nu înţelegeam. Sfinţii îngeri m-au mângâiat toţi cu cuvinte zicându-mi:
- Ioane, tu mergi iar în lume, să fii stăruitor în lucrarea ce Domnul ţi-a încredinţat şi n rugăciuni stricte cu metanii la pământ, întreit de cum ai făcut tu până acum. Să-ţi petreci toată viaţa dăruită ţie de Domnul, învăţând, scriind şi rugându-te, ca venind pe veci aici, să găseşti locul tău mult luminat şi împodobit.
Eu cu lacrimi răspundeam către îngeri.
- Voi lupta Sfinţii mei Îngeraşi, dar şi sfinţiile voastre să mă ajutaţi!.
- Te-a, ajutat noi pe tine Ioane, cînd nu văzuşi chipurile noastre, dar şi tu să înveţi neîncetat pe creştini ca la orice rugăciune ce fac, să pomenească şi numele nostru, cu 3 închinăciuni sau cu 3 metanii, zicând: "Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii îngeraşi din ceruri" că multă grijă avem de voi, creştinii şi puţini creştini sunt care cheamă numele nostru în rugăciune.
În clipa aceea Sfântul Mihail m-a prins de mână, zicându-mi:
- Acum e gata plecarea Ioane, părăsim raiul sfânt şi mergem în lumea vremelnică.
- Vă las îngeri luminaţi în slava raiului dulcelui Iisus şi eu plec în lumea rea şi plină de necazuri.
- Cu noi eşti Ioane şi noi cu tine.
Am zburat cu Îngerul de la acea masă cerească, am trecut ca fulgerul printre locaşurile cele minunate de acolo, am sosit fără veste la poarta cetăţii am văzut cu cunoştinţă clară feţele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi am zburat spre pământ, unde m-i se părea un mare întuneric.
După un zbor necunoscut, m-a oprit Sfântul în loc şi mi-a zis:
- Ioane, peste o clipă te deştepţi în casa ta, cu mâinile pe pătura cu care ai fost învelit, te scoli la fereastră, îţi faci 3 închinăciuni şi rămâi om în toată conştiinţa, cum ai fost în lume. Tot ce ai văzut şi ai auzit în această noapte, rămân ca o carte în inima ta, toată viaţa ta. Ai tăi în casă dorm toţi, tu cu voce tare îi vei scula să-ţi aprindă lumina, şi când ţi-or aprinde lumina îi întrebi cum ai dormit tu, dar ei nu ştiu să zică nimic, toţi au dormit nepomeniţi. Te scoli sănătos, uşurat de boală, mai târziu vei vorbi în mai multe biserici, tot ce ţi s-a spus ţie în această noapte. Prin aleşii Domnului vor ieşi cărţi în numele tău. Ti vei predica toaă viaţa ta arătat şi fără teamă.
- Vai, Sfinte Mihaile! ce voi face eu când voi ieşi să învăţ între preoţi şi învăţaţii religiei?
- Toţi învăţaţii religiei te vor iubi şi asculta pe tine, căci tot ce ai dat în dar, de la Domnul este în legătură cu Sfânta Scriptură. Numai cei necredincioşi vor fugi ca să nu te audă. Sărută-mi Ioane haina, acum eşti în casă!.
Am sărutat haina Sfântului şi o minune!, m-am pomenit în sărmana mea casă cu mâinile pe pătura cu care eram învelit. M-am ridicat la fereastră, am făcut 3 închinăciuni, m-am uitat pe fereastră, am văzut zori de ziuă şi tot ce văzusem şi auzisem în acea noapte sfântă, au rămas ca o carte în sufletul meu. Am strigat cu voce soţia, să-mi aprindă lumina, căci ei dormeau toţi. I-am întrebat cum am dormit şi ei au spus că nimic nu ştiu, atunci le-am spus toată vedenia şi că sunt sănătos din acea clipă. Rog pe Domnul nostru Iisus Hristos, să armeze cu Duh Sfânt pe toţi câţi vor citi aceste cuvinte sfinte descoperite mie de Domnul şi să-i învrednicească a lucra bărbăteşte cele spuse de Domnul şi de Sfântul Mihail aici prin gura mea, nevrednicul, şi să ne învrednicească Domnul la ziua judecăţii în grădinile raiului binecuvântate, pe care Sfinţia Sa le-a câştigat prin patimile Sale pentru noi.
Celelalte părţi:
O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu