Maica Domnului, Pururea Fecioară, născută după multă rugăciune şi răbdare a părinţilor săi, Ioachim şi Ana, este adusă la templu, la vârsta de 3 ani pentru a fi închinată lui Dumnezeu, ca mulţumire a părinţilor săi pentru binecuvântarea ce o primiseră, aceea de a avea un copil la o vârstă înaintată. Maria prunca rămâne în templu, în stare de rugăciune şi de îmbogăţire a virtuţilor până la vârsta de 16 ani, când orice fată trebuia să se căsătorească. Ajunsă la această vârstă, Fecioara Maria refuză această cale a căsătoriei, promiţându-se pe Sine lui Dumnezeu. Această idee, a monahismului fiind ceva nou pentru vremurile Vechiului Testament. Vâzând preoţii că nu o pot întoarce de la această hotărâre a ei, stabilesc de comun acord să o încredinţeze pe Maria rudei sale, Iosif, sub denumirea de logodnică, pentru ca Maria să aibă apărarea necesară în societate.
Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri
„Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.
Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea." (Luca I, 26-38).
Nicolae Cabasila observa ca daca la crearea primului Adam, Tatal se sfatuieste cu Fiul si cu Sfantul Duh, venirea la existenta a Fiului Lui Dumnezeu ca om are loc dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naste nu e folosita ca mijloc al venirii lui Lui la existenta ca Om, fara voia ei. Nicolae Cabasila ne marturiseste ca "Dumnezeu nici nu a instiintat de mai inainte pe Adam, nici nu l-a induplecat sa-si dea coasta, din care avea sa se zideasca Eva, ci lipsindu-l de simtire, i-a rapit madularul. Dar procedand la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai inainte pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu