duminică, 26 iunie 2011

Duminica Sfinţilor Români



Astăzi îi prăznuim pe Sfinţii Români. În biserica noastră a fost hram (deşi ar fi mai corect să spun că astăzi a fost Hramul României). Iată că acest neam are şi comori, deşi în toată lumea aceasta auzim numai vorbe urâte la adresa românilor, astfel am ajuns să ne fie ruşine să spunem că suntem români.

Aceşti Sfinţi ne arată că nu avem de ce să ne fie ruşine. Ţara aceasta, pe lângă sfinţii săi a dat acestei lumi, poeţi, muzicieni, oameni de ştiinţă, arhitecţi, sculptori, pictori..etc. Avem cu ce ne mândri, avem o ţară frumoasă, avem frumoase exemple de urmat, atât aceşti sfinţi minunaţi care mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu cât şi aceşti oameni de geniu care au dus numele ţării noastre înafara graniţelor.

Rămâne ca noi să le urmăm exemplele şi să ridicăm această ţară prin rugăciune şi muncă..

Iată Sfinţii Români cunoscuţi...

Luna septembrie:

7 sept. - Sf. Cuv. Simeon si Amfilohie de la Pangarati;

9 sept. - Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau;

13 sept. - Sf. Cuv. Ioan de la Prislop;

15 sept. - Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partos,

22 sept. - Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi,

27 sept. - Sf. Ier. Antim Ivireanul;

Luna octombrie

1 oct. - Sf. Cuv. Iosif si Chiriac de la Bisericani;

21 oct. - Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclaus, preot Moise Macinic din Sibiel si preot Ioan din Gales;

Luna noiembrie

12 nov. - Sf. Mc. Atanasie Todoran din Tara Nasaudului;

15 nov. - Sf. Cuv. Paisie de la Neamt;

23 nov. - Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Valcea;

Luna decembrie

3 dec. - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica;

7 dec. - Sf. Mc. Filoteea de la Arges;


13 dec. - Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei;

18 dec. - Sf. Cuv. Daniil Sihastrul;

22 dec. - Sf. Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului;

26 dec. - Sf. Cuv. Nicodim cel sfintit de la Tismana;

Luna ianuarie

10 ian. - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodesti;

25 ian. - Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381);

Luna februarie

28 feb. - Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul;

29 feb. - Sfantul Cuv. Gherman din Dobrogea;

Luna aprilie

11 aprilie - Sf. Ier. Calinic de la Cernica;

12 apr. - Sf. Sava de la Buzau;

14 apr. - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului;

20 apr. - Sf. Teotim, episcop de Tomis;

24 apr. - Sf. Ier. Ilie Iorest;

24 apr. - Sf. Ier. Sava Brancovici;

24 apr. - Sf. Ier. Iosif Marturisitorul din Maramures;

25 apr. - Cv. Vasile de la Poiana Marului;

Luna mai

3 mai - Cuv. Irodion de la Lainici


12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul;

Luna iunie

2 iun. - Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava;

4 iun. - Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis si Filip;

24 iun. - Sf. Niceta de Remesiana;

30 iun. - Sf. Ier. Ghelasie de la Ramet

Luna iulie

1 iul. - Sf. Ier. Leontie de la Radauti;

2 iul. - Sf. Voievod Stefan cel Mare (1457-1504);

8 iul. - Sf. Mc. Epictet preotul si Astion monahul;

18 iul. - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria);

21 iul. - Sf. Cuv. Rafael si Partenie de la Agapia Veche;

Luna august

5 aug. - Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt;

7 aug. - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla;

16 aug. - Sf. Mc. Constantin Voda Brancoveanu, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Varatic;

30 aug. - Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Rasca si Secu.


Au fost pomeniti doar sfintii romani cunoscuti si nici acestia in totalitate. In Duminica Sfintilor Romani vor fi amintiti si cu evlavie cinstiti:

- Sfintii ierarhi, preoti si diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane care s-au savarsit muceniceste si au marturisit si au aparat cu jertfelnicie credinta ortodoxa, neamul si tara noastra;

- Sfintii cuviosi si cuvioase care s-au savarsit traind deplin viata calugareasca si care, prin pilda vietii lor si prin rugaciune, au hranit duhovniceste pe toti dreptcredinciosii;

- Sfintii martiri din orice treapta harica sau stare obsteasca si toti aceia care prin patimirile si sangele lor martiric au primit cununa sfinteniei;

- Sfintii romani ucisi de ostile pagane sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum si cei care au cazut in lupta cu acestia sau in amara robie pentru credinta, Biserica si neam;

- care s-au savarsit luptand cu arma cuvantului pentru apararea credintei, a Bisericii Ortodoxe si a binecredinciosilor ei fii. Si toti ceilalti sfinti crestini ortodocşi români din toate timpurile si de pretutindeni, stiuti si nestiuti, care au sporit in dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugaciunii si a virtutii crestine, pe care Dumnezeu i-a scris in Cartea Vietii.

Sursa listei

Acatistul Sfinţilor Români



Rugăciunile începătoare apoi:


Condacul 1


Celor ce din neamul nostru s-au invrednicit a dobandi, prin nevointele si sangele lor, darul sfinteniei, fiind astfel slava neamului nostru inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, acestora si noi, ca unora ce pururea mijlocesc inaintea tronului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, sa le strigam cu bucurie: Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Icosul 1


Inceputul mantuirii neamului nostru s-a aratat a fi cel dintai chemat dintre Apostoli, slavitul Andrei. Ca el din bezna nestiintei scotandu-ne, ne-a invatat a ne inchina Treimii celei de viata facatoare. Cantam, asadar, lui, si tuturor celor ce i-au urmat in credinta, unele ca acestea:

Bucura-te, Andreie, ca tu ai binevestit mantuirea neamului omenesc in partile noastre;

Bucura-te, ca stramosii nostri dupa vrednicie te-au cinstit;

Bucura-te, ca mereu te-ai aratat aparator al nostru inaintea lui Hristos si a Maicii Sale;

Bucura-te, ca prin tine putem canta tuturor sfintilor neamului nostru laude, zicand:

Bucurati-va, toti cei ce impodobiti binecuvantatul pamant al tarii cu florile sfinteniei;

Bucurati-va, ca lacrimile voastre cad fara oprire inaintea lui Dumnezeu, cerand iertare nenumaratelor noastre pacate;

Bucurati-va, ca voi sunteti masura neamului nostru si binecuvantarea lui cea nepieritoare;

Bucurati-va, ca doar intru voi putem sa ne laudam cu adevarat;

Bucurati-va, ca fara ajutorul vostru demult am fi fost in ghearele mortii;

Bucurati-va, ca doar pentru suspinele voastre ne mai ingaduie Dumnezeu rautatea;

Bucurati-va, ca impreuna cu Maica Domnului sunteti singura noastra nadejde de mantuire;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 2


Prin Andrei, Apostolul nostru, s-a luminat pamantul tarii de lumina cea dulce a Invierii, si neamul romanesc a inceput a-i naste pe cei mai buni dintre fiii sai, sfinti in cer; care pururea ne izbavesc pe noi in chip tainic din toata ispita. Cinstindu-i pe ei dupa cuviinta, cu bucurie sa-I multumim Celui ce ni i-a dat, cantand: Aliluia!

Icosul 2


Sangele mucenicilor este samanta pentru alti crestini. Iar sangele vostru, primilor mucenici care v-ati jertfit pe pamanturile noastre, a fost temelia cea neclintita pe care a luat fiinta neamul nostru, deodata roman si crestin. Pentru aceasta, voua tuturor, va cantam asa:

Bucura-te, Sfinte Montan, preotul lui Hristos, ca impreuna cu sotia ta Maxima neinfricati L-ati marturisit pe Stapanul;

Bucura-te, ca pentru aceasta ati primit cununa muceniciei prin inecare;

Bucura-te, Nichita, cel ce ai stat impotriva gotilor celor pagani;

Bucura-te, ca pentru aceasta ai patimit moarte prin foc, invrednicindu-te de slava cea vesnica;

Bucura-te, Sfinte Sava, mare mucenice, ca apa Buzaului s-a invrednicit a primi preacinstitul tau trup;

Bucura-te, ca moastelor tale si Marele Vasilie s-a inchinat cu evlavie;

Bucurati-va, Zotic, Atal, Camasie si Filip, ca sangele vostru ca pe o comoara de mare pret l-ati adus lui Hristos;

Bucurati-va, ca ati umplut de veselie inimile crestinilor prin minunata aratare a cinstitelor voastre moaste;

Bucurati-va, ca Dumnezeu prin ele ne-a aratat ca inca ne mai asteapta pocainta;

Bucurati-va si voi, Sfintilor Epictet si Astion, care cu darul facerii de minuni ati adus pe multi stramosi de-ai nostri la credinta;

Bucurati-va, ca mai apoi infricosatoarele chinuri le-ati socotit, pentru Hristos, a fi dulceata cereasca;

Bucurati-va, ca si moastele voastre impodobesc Dobrogea cu daruri de la Dumnezeu;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 3


Sfintit-au pamantul tarii noastre cu sangele lor mucenicii. Ca ei pe toate le-au socotit desertaciune, si prin patimiri de putina vreme au castigat bucuria cea vesnica. Pentru aceasta pot si noua, celor ce ne inchinam lor cu dragoste, sa ne ajute in toata greutatea. Iar noi, cei ce suntem urmasi nevrednici ai lor, sa ne straduim a canta impreuna cu ei, Dumnezeului tuturor: Aliluia!

Icosul 3


Invrednicitu-s-au, in vremurile cele dintai, strabunii nostri, de pastori desavarsiti, care prin viata lor sfanta i-au povatuit pe calea cea stramta a mantuirii. Ca unii si mucenicie au rabdat, iar altii L-au marturisit pe Hristos cu tarie. Pentru aceasta si noi, ca unor parinti ai nostri, sa le cantam cu credinta:

Bucura-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, ca tu cu vitejie sangele ti-ai varsat pentru Hristos;

Bucura-te, ca diaconul Dimitrie ti-a urmat in rabdare;

Bucura-te, cinstite Efrem, ca pe multi pregatindu-i pentru mucenicie, si tu te-ai jertfit impreuna cu ei;

Bucura-te, Vetranioane, episcop al Tomisului, ca te-ai inflacarat de ravna pentru credinta cea ortodoxa;

Bucura-te, ca pentru aceasta, pe imparatul cel pamantesc l-ai infruntat din dragoste pentru Imparatul ceresc;

Bucura-te, Teotime, care prin minunile tale L-ai propovaduit pe Hristos si hunilor celor barbari;

Bucura-te, ca tu pe Ioan cel cu Gura de Aur l-ai aparat cu neinfricare;

Bucura-te, Niceta, ca pe multi dintre daci i-ai botezat in numele Sfintei Treimi;

Bucura-te, ca scrierile tale luminate de Duhul Sfant, au aparat dreapta credinta;

Bucurati-va, Ioan Casian si Gherman, cei odrasliti din pamantul Dobrogei si infloriti in tinuturile apusene;

Bucurati-va, ca voi pe toti sfintii i-ati cercetat, adunand ca niste albine nectarul duhovnicesc de la fiecare;

Bucurati-va, ca dupa ce v-ati desavarsit in sfintenie ati intemeiat viata monahala in Apus;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 4


Cel ce va face si va invata, acela mare se va chema in Imparatia lui Dumnezeu, zice Domnul. Iar voi, maritilor ierarhi, turma cea cuvantatoare incredintata voua ati scos-o dintru nestiinta, cu fapta si cu cuvantul invatand pe stramosii nostri a-L lauda pe Dumnezeu cel Unul in Treime, cantand: Aliluia!

Icosul 4


Prin munti, prin pesteri sau prin paduri vietuind cuviosii, au umplut intreg pamantul tarii noastre de nevointe sfinte. Ca ei de toate s-au lepadat pentru a-I urma lui Hristos; pentru care Acela, dupa fagaduinta, i-a facut mosteni ai vietii celei vesnice. Sa le cantam si noi, asadar, cu glas de bucurie:

Bucura-te, Sfinte Nicodim, ca prin aspre nevointe in Muntele cel Sfant al Athosului viata ti-ai sfintit;

Bucura-te, ca in pamantul nostru venind, te-ai aratat incepator al vietii de obste;

Bucura-te, ca multe manastiri ai intemeiat, adapandu-ne din lumina cea curata a Ortodoxiei;

Bucura-te, Sfinte ierarhe Leontie, cel ce pustia ai facut-o sa infloreasca prin luptele tale;

Bucura-te, ca darul facerii de minuni luand, ai ajuns pastor al Radautilor;

Bucura-te, ca dupa moartea ta, Dumnezeu S-a slavit prin moastele tale cele izvoratoare de tamaduiri si buna mireasma;

Bucura-te, Ioane, minunatule arhiepiscop, care la Rasca ai trait in infranare si sfintenie;

Bucura-te, Daniile, mare sihastru, ca din pruncie viata ti-ai impodobit cu toata virtutea;

Bucura-te, ca ai ajuns povatuitor al lui Stefan, Domnul cel Sfant al Moldovei;

Bucura-te, ca moartea ta a aratat poporului ca esti viu in cer prin minunile izvorate din mormantul tau;

Bucura-te, Ghelasie, ierarhe, care te-ai aratat calugar desavarsit si pastor al motilor;

Bucura-te, ca tu si azi ne mangai cu minunile tale, rugandu-te cu durere pentru pamantul cel chinuit al Apusenilor;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 5


Si neamul nostru s-a invrednicit a aduce lui Hristos jertfa curata, multime de cuviosi. Dar asa a bineplacut lor, ca nestiuti de oameni sa-si sfinteasca viata prin pustii si-n singuratate. Ca numele lor, doar Dumnezeu il stie. Dar noi, incredintati fiind ca ei umplu cerurile de rugatori neclintiti pentru mantuirea noastra, slavim pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 5


Biruinta voastra, cinstitilor mucenici, s-a aratat a fi insasi moartea. Ca prin aceasta v-ati facut vii in cer, unde stati de-a dreapta tronului lui Hristos, neincetat suspinand pentru noi. Rugandu-va sa nu ne lepadati pentru pacatele noastre, va cinstim cu nevrednicie, zicand:

Bucura-te, Voda Constantin, mucenice, ca te-ai aratat a fi mai darnic decat toti domnii;

Bucura-te, ca pentru aceasta si Hristos te-a rasplatit cu cununa muceniciei, pe care si fiii tai, Constantin, Stefan, Radu si Matei au primit-o impreuna cu tine;

Bucura-te, ca nici pe ei si nici pe sfetnicul Ianache nu i-ai crutat, indemnandu-i sa rabde patima cu bucurie;

Bucura-te, ca ne spaimantam toti de vitejia ta cea muceniceasca, cu care moartea ai infruntat;

Bucurati-va dar, Sfintilor Brancoveni, ca intru totul v-ati asemanat mucenicilor celor din vechime, slava facand neamului si lui Dumnezeu;

Bucura-te si tu, Sfinte Antim, ca din pamantul Iviriei ai ajuns pastor al Tarii Romanesti;

Bucura-te, ca impreuna cu Sfantul Domn Constantin ati ridicat poporul din nestiinta, prin cartile cele cu folos sufletesc;

Bucura-te, ca in dulce grai romanesc ai randuit a se sluji in Biserici, spre slava lui Dumnezeu si folosul oamenilor;

Bucura-te, ca mai apoi de turci fiind omorat, ai ajuns si mucenic al lui Hristos;

Bucura-te, viteazule Ioane, cel ce te-ai aratat vlastar binecuvantat al pamantului nostru;

Bucura-te, ca desi tanar fiind cu varsta, ai biruit atat pofta trupeasca cat si moartea;

Bucura-te, ca ai fost injunghiat ca un miel nevinovat de turcii cei fara de lege; Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 6


Prin rabdarea lor in chinuri, prin dragostea pentru Mantuitorul Hristos, prin credinta in viata cea vesnica, prin barbatia lor in fata mortii, mucenicii ne sunt siguri indrumatori spre mantuire. Sa-L slavim pe Dumnezeu, Cel ce i-a intarit intru toate, cantand: Aliluia!

Icosul 6


Infranandu-se intru cunostinta cuviosii, trupul si sufletul si-au sfintit, umplandu-se de Duh Sfant; iar pentru aceasta au si ramas dupa moarte nestricati. Dupa cuviinta dar, ca unora care ne ocrotesc prin rugaciunile lor, cu dragoste sa le cantam:

Bucura-te, Paraschiva noastra cea iubita, care viata desavarsit ti-ai inchinat-o lui Hristos;

Bucura-te, ca pe Acesta dorindu-L neincetat, cu toata virtutea sufletul ti-ai impodobit;

Bucura-te, ca tu esti ocrotitoarea intregii Moldove prin moastele tale cele prea dorite;

Bucura-te, ca toti romanii vin la tine ca la o grabnica izbavitoare din nevoi;

Bucura-te, Grigorie cel din Decapole, aparatorule al sfintelor icoane, ca ai dobandit darul facerii de minuni;

Bucura-te, ca prin randuiala dumnezeiasca cinstitele tale moaste au ajuns in Oltenia, de unde daruiesc vindecari tuturor;

Bucura-te, Dimitrie, bouarule din Basarabi, ca in deplina smerenie viata si moartea ti-ai trecut;

Bucura-te, ca Dumnezeu moastele tale minunat le-a descoperit, facandu-te aparator al Bucurestiului;

Bucura-te, Sfinte Ioane, care in manastirea Prislop prin aspre nevointe te-ai sfintit;

Bucura-te, ca intreaga Tara Hategului te cinsteste cu dragoste ca pe un fiu al ei;

Bucura-te si tu, Antonie de la Iezeru, ca in Carpati pustniceste ai trait;

Bucura-te, ca pe oamenii cei ce te cautau cu credinta, i-ai povatuit pe calea mantuirii;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 7


Sfinti ai nostri si ajutatori noua s-au aratat cei ce cu moastele lor au binecuvantat tara, cuviosi si mucenici, desi odrasliti din alte pamanturi. Pentru aceasta Ii multumim lui Dumnezeu, Cel ce neamurile le tine in dragoste unul pentru altul, toti impreuna cantand: Aliluia!

Icosul 7


Pe aparatorii dreptei credinte si ai neamului stramosesc, pe cei ce in fata prigoanelor si a dusmanilor L-au marturisit neclintit pe Hristos si Biserica Sa au pazit-o cu neinfricare, pe acestia dupa dreptate sa ii laudam zicand:

Bucura-te, Stefan cel Mare, spaima paganilor si aparatorul intregii crestinatati;

Bucura-te, ca tu esti pavaza neamului nostru pana la sfarsitul vremurilor;

Bucura-te, ca pentru slava dreptei credinte ai umplut pamantul tarii de manastiri si biserici;

Bucura-te, ca in timpul vietii cu sabia ai luptat pentru neam si pentru credinta, iar acum cu rugaciunea te lupti pentru noi;

Bucura-te, Petru Movila, mitropolitule al Kievului, ca in bun chip te-ai nevoit pentru slava Ortodoxiei;

Bucura-te, Iosif Marturisitorule, ierarhe al Maramuresului, ca nedreptatea si batjocurile cu vitejie le-ai rabdat;

Bucura-te, ca pe maramureseni intru buna credinta si evlavie i-ai pastorit;

Bucurati-va, Sfintilor mitropoliti Iorest si Sava, care pe poporul cel incredintat voua l-ati pazit de prigoana calvinilor;

Bucurati-va, ca pentru aceasta si temnita si batai ati patimit, marturisind dreapta credinta;

Bucurati-va, Visarion si Sofronie, cei ce cu neinfricare ati luptat pentru legea cea stramoseasca;

Bucurati-va, ca in temniti batuti si chinuiti fiind, pururea v-ati rugat pentru poporul cel greu prigonit al Ardealului;

Bucurati-va, ca prin predica voastra cea inflacarata, romanii s-au intors intr-un cuget la credinta;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 8


Pentru credinta au patimit marturisitorii, si pentru neam. Ca palme, scuipari, batai, inchisori si inca multe altele rabdand, ne-au aratat cum se cade a apara credinta stramoseasca. Iar noi, nici cu mintea putandu-ne ridica la a lor virtute, sa ne alaturam lor in neincetata cantare adusa lui Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul 8


Cuviosilor ce din pamantul Moldovei au rasarit, si care viata intreaga in munti si-n pesteri si-au petrecut, in posturi si-n privegheri de toata noaptea, si care dobandind dragostea cea adevarata, s-au rugat cu lacrimi pentru intreaga lume, acestora si noi, inchinandu-ne acum, cu evlavie sa le cantam:

Bucura-te, Sfinte Chiriac, cel ce in muntele Bisericani gol ai petrecut vreme de 60 de ani, indurand arsita si gerul;

Bucura-te, ca prin luptele tale ai ajuns la masurile nevoitorilor celor din vechime;

Bucura-te si tu, Sfinte Chiriac de la Tazlau, care ai fost povatuitorul sihastrilor;

Bucura-te, ca prin nevointele si smerenia ta cea adanca ai sporit in rugaciune, biruind cu totul pe diavoli;

Bucura-te, Sfinte Rafaile din Agapia, ca intru deplina ascultare traind, darul inainte-vederii ai primit;

Bucura-te, ca si dupa moarte demonii i-ai izgonit prin moastele tale cele minunate;

Bucura-te, Partenie, egumen al Agapiei, ca te-ai imbracat in toata fapta cea buna;

Bucura-te, Sfinte Inochentie, ca in Manastirea Probota prin simplitate si saracie ai dobandit Imparatia cea cereasca;

Bucura-te, ca pentru dragostea ta, Dumnezeu ti-a dat darul facerii de minuni;

Bucura-te si tu, Eustatie, cuvioase, cel ce vrednic urmator Sfantului Inochentie te-ai facut;

Bucura-te, Sfinte Vasile, ca intrand in obstea Moldovitei in scurta vreme ai ajuns egumen vestit;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit a fi sfetnicul lui Alexandru cel Bun;

Bucura-te, ca moastele tale pana acum ne sunt de grabnic ajutor in nevoi;

Bucura-te, Epifanie, ca in Voronet traind, ai fost urmas cinstit al Sfantului Daniil Sihastrul;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 9


Pilda vrednica de urmat ne-au aratat cuviosii. Ca ei prin posturile indelungi cu care trupul si-au potolit, prin lacrimile neincetate cu care ochii si-au luminat si prin privegherile cele de toata noaptea in care au petrecut in rugaciune, ne-au invatat cum sa dobandim Imparatia cea vesnica. Sa-I multumim lui Dumnezeu, asadar, pentru ei si pentru toate, cantand: Aliluia!

Icosul 9


Intru mucenicie ati primit cununa cea nevestejita si mai presus de minte de la Insusi Hristos, Stapanul nostru. Cu vitejie neplecandu-va in fata celor ce va chinuiau, prin patimiri si prin moarte ati rapit raiul. Pentru care va si cantam, mucenicilor, unele ca acestea:

Bucura-te, Teodosie, Mitropolitule al Moldovei, ca din pricina dragostei ce o purtai pastoritilor tai ai fost prigonit de domnul cel nelegiuit;

Bucura-te, ca dupa moartea ta cea muceniceasca, Sfantul Antipa s-a facut partas minunatei descoperiri a moastelor tale;

Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos, ca toata viclenia celui rau s-a dovedit a fi spre slava ta mai mare;

Bucura-te, ca ajungand trupul tau preaiubit la Suceava, ai vindecat toate ranile moldovenilor;

Bucura-te, ca de atunci prin multe minuni ne-ai incredintat de dragostea pe care ne-o porti noua tuturor;

Bucura-te, nevinovata Filofteie, ca milostenia ta a deschis cerurile;

Bucura-te, ca securea care ti-a fost spre moarte, te-a facut mireasa a lui Hristos;

Bucura-te, ca moastele tale pazesc cu strasnicie pamantul tarii si pe cei ce locuiesc intr-insa;

Bucura-te, Oprea, cioban minunat, care cu vitejie ai infruntat stapanirea straina, cerand libertate pentru romanii dreptslavitori;

Bucura-te, ca pentru aceasta temnita pana la moarte ai rabdat, mucenic al lui Hristos invrednicindu-te a fi;

Bucurati-va, Ioane si Moise, preoti neinfricati, ca nu ati vrut cu nici un chip sa va lepadati de credinta stramoseasca;

Bucurati-va, adevaratilor aparatori ai Ortodoxiei, ca ati fost bagati in inchisoare si ati indurat multe chinuri, dobandind moarte pentru credinta cea dreapta;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 10


Ajutor nebiruit ne-am castigat noi in ceruri, pe sfintii mucenici. Ca ei de dragoste arzand pentru Stapanul, si pe toate lepadandu-le pentru El, pe toate le-au si castigat. Iar acum se roaga pentru noi, ne intaresc in credinta, ne apara neamul si ne pazesc de toata rautatea. Lui Hristos, asadar, Care prin ei si prin Maica Sa ne trimite harurile Lui cele bogate, sa-I multumim, cantand: Aliluia!

Icosul 10


Sa se bucure neamul nostru cu desavarsita si duhovniceasca bucurie. Ca a dobandit in cer sfinti cuviosi, care placand lui Dumnezeu in viata aceasta, si-au agonisit vesnica rasplata, pe care ne-o pot da si noua, celor ce le cantam cu evlavie:

Bucura-te, Vasile cel din Poiana Marului, ca parasindu-ti tara ai venit in pamanturile Vrancei, pe care le-ai luminat cu viata ta cea desavarsita;

Bucura-te, ca sporind in rugaciunea inimii, te-ai invrednicit a fi staret al cuviosului Paisie, cel ce ti-a urmat intru totul in virtute;

Bucura-te, Sfinte Paisie, ca in Moldova si-n Athos te-ai intarit intru toata virtutea, ajungand parinte al parintilor;

Bucura-te, ca te-ai facut mare dascal al rugaciunii celei neincetate a inimii;

Bucura-te, ca sub obladuirea ta ai strans parinti de multe neamuri, lasand multime de ucenici care au umplut toata Ortodoxia de lumina duhovniceasca;

Bucura-te, minunate Antipa, care din Moldova iesind si-n Sfantul Munte desavarsindu-te, ai rodit in indepartatul Valaam;

Bucura-te, ca ai stralucit cu sfintenia ta din Athos pana in Rusia, cinste facand neamului tau, pentru care te si rogi neincetat;

Bucura-te, Ioane, romane, ca ramanand de mic orfan, Dumnezeu ti-a purtat de grija ca unui adevarat copil al Sau;

Bucura-te, ca El ti-a calauzit pasii spre pustiile Iordanului, unde sihastreste in aspra nevointa ai trait;

Bucura-te, ca au saltat inimile noastre de bucurie la aflarea moastelor tale iubite, prin care ne-am incredintat ca avem un nou mijlocitor pentru noi;

Bucura-te, Teodora, pustnico, care femeie fiind dupa fire ai intrecut cu nevointele pe multi dintre barbati;

Bucura-te, ca in singuratate intreaga viata ai petrecut, punandu-ti toata nadejdea in Dumnezeu, Care te-a si slavit cu trup nestricacios;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 11


Sa ne plecam inaintea celor ce prin luptele lor au biruit cele ale firii si s-au facut ingeri in trup, surpand pe surpatorul mantuirii noastre; iar lui Dumnezeu, Care le-a aratat lor calea cea stramta si cu chinuri, sa-I cantam, zicand: Aliluia!

Icosul 11


Si in vremurile mai noi au stralucit pe pamantul tarii pastori desavarsiti in sfintenie. Ca ei sufletul si-au pus pentru noi in fata lui Dumnezeu, straduindu-se cu timp si fara timp a ne face vrednici de Imparatia cerurilor. Ca unora ce fara zabava s-au nevoit pentru binele nostru, si inca se mai nevoiesc, sa le cantam zicand:

Bucura-te, Calinic, netrupescule pastor, ca nu stim de unde sa incepem a lauda virtutile tale;

Bucura-te, ca desi ai fost egumen si ierarh cu multe griji, nevointele cele calugaresti nu le-ai lepadat, ci mai vartos te-ai intarit intru ele;

Bucura-te, ca prin negraita ta milostenie te-ai urcat pana la cer, fiind pana azi parinte al saracilor;

Bucura-te, ca in fel si chip te-ai nevoit pentru binele pastoritilor tai, luptand pentru unirea tuturor romanilor intru dragoste de Dumnezeu si de neam;

Bucura-te, ca ai luminat poporul cel dreptcredincios, tiparind carti cu folos sufletesc si zidind nenumarate biserici;

Bucura-te, ca si dupa moarte romanilor tai iubiti le imparti multime de daruri prin moastele tale cele preacinstite;

Bucura-te, Iosif de la Partos, mitropolitule al Timisoarei, care in Sfantul Munte Athos ai urcat pe calea cea dumnezeiasca a virtutilor;

Bucura-te, ca desi batran fiind, ai venit sa pastoresti poporul Banatului;

Bucura-te, ca de darul facerii de minuni invrednicindu-te, prin moastele tale ne stai si azi intru ajutor;

Bucura-te, Sfinte Nifon, ca si tu in Gradina Maicii Domnului te-ai nevoit intru sfintenie;

Bucura-te, ca ai fost ales patriarh al Constantinopolului, iar mai apoi ai ajuns pastor al Tarii Romanesti;

Bucura-te, ca pe binecredinciosul si inteleptul voievod Neagoe Basarab l-ai povatuit pe caile sfinteniei;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 12


Pe vrednicii nostri ierarhi si stapani, care intru frica Domnului s-au nevoit a scoate poporul din mainile vrajmasilor vazuti si nevazuti, indrumandu-l intru toate poruncile Mantuitorului, pe acestia, dar, laudandu-i, lui Dumnezeu, Celui ce i-a inteleptit cu lumina Sa cea bogata, sa-I cantam cu bucurie, strigand: Aliluia!

Icosul 12


Din mormant a iesit mantuirea neamului omenesc, prin slavita Inviere. Iar mucenicii si marturisitorii vremurilor de pe urma, locuind in temniti ca-n niste morminte, au adus, prin jertfa lor, invierea neamului romanesc. Sa cantam, asadar, tuturor celor care nestiuti au patimit pentru credinta sub prigoana celor fara de Dumnezeu, unele ca acestea:

Bucurati-va, arhierei si preoti, calugari si credinciosi, care ati umplut temnitele comuniste;

Bucurati-va, toti cei ce v-ati stins in vremea cruntei prigoane, stiuti doar de Dumnezeu;

Bucurati-va, ca in iertare si nevointa desavarsindu-va, ati facut inchisoarea prilej de sfintire;

Bucurati-va, toti cei ce inchisi la Pitesti L-ati marturisit pe Hristos, indurand biruitori chinurile cele mai presus de minte;

Bucurati-va, Aiudule si Jilava, ca sangele multimilor de mucenici v-au facut locuri de inchinare;

Bucurati-va, Gherla si Periprava, ca in voi a stralucit lumina rugaciunii celei din suferinta;

Bucurati-va, toate temnitele comuniste, ca v-ati facut scara spre cer pentru nenumarati mucenici;

Bucurati-va, ca fara sa vrea calaii cei nemilosi au lucrat spre slava lui Dumnezeu si a Bisericii Sale;

Bucurati-va, ca prin ei floarea neamului romanesc a umplut cerul, pururea mijlocind pentru noi inaintea lui Dumnezeu;

Bucurati-va dar, noilor mucenici, ca vitejia si rabdarea voastra v-au agonisit cununa cea vesnica;

Bucurati-va, ca intru bucuria raiului salasluind acum, sunteti nadejdea cea tare a neamului nostru;

Bucurati-va, ca prin jertfa voastra, Dumnezeu ne trimite in dar binecuvantarile Lui cele bogate;

Bucurati-va, sfintilor toti, care ati stralucit pe pamantul tarii noastre!

Condacul 13

Tuturor sfintilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuviosi, marturisitori si voievozi, stiuti sau nestiuti, sa le aducem cinstirea noastra si dragostea si evlavia. Si sa le multumim ca unora care plang pentru noi si pentru pacatele noastre, aducand binecuvantarea lui Dumnezeu peste pamantul tarii. Iar lui Dumnezeu, Celui ce pana acum nu a lepadat neamul nostru cel dreptcredincios, sa-I cantam din inima, in vesnica si dulce cantare zicand: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.) Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfintii Romani


Rugăciune către Sfinţii Români



Sfintilor romani, voi, care sunteti podoaba neamului nostru si roada lui cea mai de pret: mucenici, care ati murit pentru Stapanul Hristos; ierarhi, care ne-ati pastorit cu sfintenie; cuviosi, care v-ati nevoit ca niste ingeri in trup; marturisitori, care ati pazit dreapta credinta; si voievozi, care ne-ati aparat Biserica si neamul, stati tari, precum ati si stat, inaintea tronului lui Dumnezeu, rugandu-va cu lacrimi sa ne ierte pacatele si sa ne intoarca spre toata fapta cea buna.

Noi credem si marturisim ca voi, Sfinţilor care ati odraslit din neamul nostru, sau care ati venit in aceste parti pentru a ne lumina cu viata sau cu moastele voastre, va rugati cu dragoste pentru noi si ne sunteti cel dintai ajutor in fata lui Dumnezeu, si pentru aceasta ne si rugam voua cu evlavie: paziti-ne, impreuna cu Maica Domnului, de toate greutatile si incercarile care se abat asupra noastra; nu de cele ce sunt ingaduite spre pocainta si spre intoarcerea la Dumnezeu sa ne paziti, sfintilor, ci de cele care sunt din rautatea si invidia vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti, si care sunt mai presus de puterea noastra. Izbaviti-ne, asadar, cu rugaciunile si indurarile voastre, de venirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul cel dintre noi, de seceta, de cutremur, de foc, de potop, de boala si de toate necazurile pe care din cauza rautatii noastre le patimim.

Ca, iata, cu nenumarate pacate Il mahnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplita, cu desfranarea cea rusinoasa, cu hotii si viclenii si minciuni, si indeobste cu toata fapta cea rea. Ne-am indepartat Sfinţilor, intru totul de Dumnezeu si de Biserica Sa, si va rugam acum sa cereti pentru noi iertare de pacate, chip de pocainta si ravna pentru toata fapta cea buna. Si sa ne intoarceti la dragoste pentru Dumnezeu si pentru Maica Sa si pentru Biserica cea stramoseasca. Ca nu cumva din pricina noastra sa fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degraba sa fim un neam intru care sa se slaveasca sfant numele Lui.

Ca astfel, ridicandu-ne la cinstea cea dintai, sa ne inchinam voua, iubiti ai nostri Sfinţi români, si sa slavim pe Dumnezeu cel Unul in Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Sursa

sâmbătă, 25 iunie 2011

Schimb de Carte Ortodoxă la Bucureşti şi Constanţa




Ideea de “Schimb de Carte Ortodoxă” îi aparţine colegului nostru, Laurenţiu Dumitru, care a lansat acest proiect în anul 2008. Ediţiile care au avut loc în mai multe oraşe ale ţarii s-au bucurat de succes în rândul participanţilor. În ultimul an însă n-am mai avut ocazia să ne întâlnim în această formulă, dar odată cu înfiinţarea Asociaţiei Orthograffiti, ne-am hotărât, cu acordul iniţiatorului şi bucurându-ne de sprijinul vechilor organizatori locali şi a mai noilor colaboratori, să reluăm acest proiect.

Proiectul presupune organizarea unor întâlniri între cititorii de carte ortodoxă, în prezenţa unui moderator şi într-o ambianţă plăcută, caldă, apropiată, întâlniri în cadrul cărora, să putem schimba liber impresii şi păreri despre cărţile pe care le-am citit în ultimul timp sau care ne-au plăcut în mod deosebit. Fiecare participant este invitat să aducă cu el cartea despre care doreşte să împărtăşească impresii şi celorlalţi, iar la sfârşitul întâlnirii, cei ce doresc îşi pot împrumuta reciproc cărţile, pentru a avea astfel ocazia să citim cu toţii cuvinte folositoare. Dorinţa noastră este ca tinerii participanţi să se cunoască, să se împrietenească, să schimbe idei şi gânduri de folos într-un mediu prietenos şi să-şi împrumute cărţi, să facă schimb de contacte şi să păstreze legătura, facilitând astfel poate chiar crearea unui grup de prieteni cu valori si repere morale ortodoxe.

Principalele argumente în privinţa necesităţii şi utilităţii unei astfel de acţiuni sunt legate de faptul că puţini sunt cei care îşi pot permite să-şi cumpere toate cărţile care apar în librăriile ortodoxe, iar prezentarea unor titluri de carte în cadrul întâlnirii, împărtăşirea bucuriei lecturii cu ceilalţi, discuţiile libere, schimbul de carte, nu pot fi decât benefice şi întăritoare pe cale.

Tinerii noştri ortodocşi nu se prea cunosc între ei. În lumea noastră aflată în derivă socotim că ortodocşii ar trebui să strângă rândurile, pentru a se întări unii pe alţii, întru dragostea lui Hristos. Mai ales cei aflaţi la început de drum pe “calea Bisericii”, fiind înconjuraţi de prieteni “lumeşti”, se simt deseori atraşi înapoi, spre vechile obiceiuri. Demersul acesta îi poate ajuta să cunoască tineri ca şi ei, iubitori de Dumnezeu, să împărtăşească din propriile trăiri, să lege prietenii.

Cine poate organiza “Schimbul de Carte Ortodoxă” în oraşul lui?

Orice tânăr energic, trăitor în Biserică, iubitor de Ortodoxie şi de carte ortodoxă care crede din tot sufletul în folosul unui astfel de proiect. Este necesar ca organizatorul să găsească un preot sau un teolog, bun moderator, bun vorbitor, plăcut de tineri, care să modereze întâlnirea şi discuţiile în condiţii optime şi de asemenea, o locaţie unde evenimentul se poate desfăşura (nu este nevoie de un spaţiu foarte mare sau cu multe pretenţii, ci de un loc plăcut şi accesibil).

Cine poate veni la “Schimbul de Carte Ortodoxă”?

Toţi cei interesaţi de cartea ortodoxă, dornici de a schimba impresii şi a împrumuta cărţi. Organizatorul poate invita preoţi, profesori de religie, editori, autori de carte sau alte persoane care pot adresa un cuvânt de folos şi îmbogăţii întâlnirea, atunci când, desigur, se iveşte ocazia şi au această posibilitate.

Asociaţia Orthograffiti va coordona aceste Schimburi de carte şi va ţine legătura permanent cu organizatorii.

Intenţionăm să organizăm prima ediţie a acestui proiect desfăşurată sub egida asociaţiei noastre, în jurul datei de 9-10 iulie, în mai multe oraşe simultan.

Vă vom ţine la curent cu oraşele în care vor avea loc întâlnirile, locaţiile, data, ora şi persoanele de contact.

Asociaţia Orthograffiti

joi, 23 iunie 2011

Ispitele teologilor

Părinte profesor, cum sunt ispitiţi teologii de către diavol?

Vorbim de o ispită care poate să vină în rândul celor care au studiat sau studiază teologia, sau al celor care au o cunoaştere a lui Dumnezeu şi din punct de vedere raţional, care au făcut anumite cercetări legate de această cunoaştere a lui Dumnezeu, dar s-au dus mai mult pe partea raţională a cunoaşterii, încercând să aducă argumente, anumite definiţii chiar ale cunoaşterii lui Dumnezeu, pentru a putea lămuri anumite stări create în sânul Bisericii, în viaţa socială sau eclesială ca răspuns la această situaţie. Dacă un teolog, fie el student, profesor la teologie sau chiar preot, nu împreunează această cunoaştere raţională pe care o are în legătură directă cu Dumnezeu, raportându-se în permanenţă prin argumentarea existenţei lui Dumnezeu în lume, cu starea de rugăciune, care este de fapt o legătură intimă a noastră cu Dumnezeu, s-ar putea să ajungă la o stare de ispită.

Cunoaşterea sa poate fi într-adevăr bună, dar el este detaşat de aceste concepte şi atunci nu se poate vorbi de o viaţă duhovnicească. Eu zic că un teolog care are partea lui de inteligenţă şi de înţelepciune poate să cadă în această capcană a ispitirii, încât să pună totul doar pe seama înţelegerii raţionale, să-i fie mai puţin afectată trăirea lui interioară. Dacă, însă, cunoaşterea lui raţională este împreunată cu rugăciunea care porneşte din inimă, atunci lucrarea teologului, a celui care a pornit pe drumul cunoaşterii lui Dumnezeu, se desăvârşeşte în cunoaşterea profundă printr-o rugăciune şi stare de evlavie aparte, care îl conduce pe teolog şi la starea aceea de smerenie, care de fapt îl face conştient că înaintea lui Dumnezeu el este doar un lucrător, un misionar, un trimis care vorbeşte cu Dumnezeu, îl înţelege pe Dumnezeu, dar care trăieşte cu Dumnezeu.

Ce este cunoaşterea profundă a lui Dumnezeu?

Apare atunci când înţelegerea raţională coboară în inima noastră şi lucrează spre slava lui Dumnezeu şi Hristos, cel care vine în viaţa teologului, este într-adevăr o plenitudine, o împlinire. Mă gândesc acum la ispita pe care o poate avea orice teolog, de orice statut ar fi el, în momentul în care rugăciunea rămâne pe un plan secund. Sfântul Evraghie spune: "Dacă eşti teolog, te rogi şi dacă te rogi, eşti teolog", aceasta este cunoaşterea lui Dumnezeu profundă.

Noi ştim foarte bine, din ceea ce citim şi din ce ne-au prezentat Sfinţii Părinţi, legat de ispitirile celui rău, că diavolul l-a ispitit şi pe Mântuitorul Hristos, în pustie. Imediat ce ai luat o hotărâre de a te ruga, de a posti, de a fi mai aproape de Dumnezeu, cel rău se apropie de tine imediat şi te ispiteşte acolo unde încerci să fii mai puternic.

Sunt câteva lucruri pe care noi le putem vedea oarecum în lucrarea noastră de cunoaştere şi de înţelegere a lui Dumnezeu pentru a nu cădea în păcatul mândriei. Aici este scopul urmărit de diavol în ispitirea teologului, de a ajunge să cadă în păcatul mândriei, să creadă că inteligenţa este a lui, că înţelepciunea este a lui, că nu sunt darurile lui Dumnezeu şi este dincolo de Dumnezeu. Deci, trebuie să fim foarte atenţi, încercând acea lucrare deosebită, de aprofundare a cunoaşterii raţionale, teoretice cu această cunoaştere afectivă care se manifestă prin rugăciune. Aici intervine cealaltă dimensiune a sufletului omenesc, voinţa, care pune în mişcare şi raţiunea, şi starea afectivă, totul lucrând în cele din urmă spre înţelegerea personală a celui care a pornit pe drumul acesta de a se forma el ca om al lui Dumnezeu, răspunzând preceptelor lui Dumnezeu şi neanulându-i Dumnezeu libertatea. Dumnezeu, fiind primit în sufletul nostru, ne scapă dându-ne adevărata libertate, să ajungem la cuvântul Sfântului Apostol Pavel: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine".

Sursa

miercuri, 22 iunie 2011

Şocant şi mântuitor?

A şoca a devenit o caracteristică a epocii noastre. Ceea ce înainte era o raritate, o fisură în croşetul cotidian, astăzi se impune ca modă, ca mijloc de a atinge succesul. Dacă vrei să fii cool, apreciat de colegii de clasă, te îmbraci şi te comporţi şocant, asculţi muzică trăsnită şi chinui vocabularul până găseşti cele mai haioase combinaţii între cuvinte. Dacă vrei să ai audienţă în presă, şochezi publicul prin maniera în care prezinţi subiecte... evident senzaţionale. Vrei să vinzi mai repede cartea pe care ai comis-o? Alege un titlul şi o copertă şocante şi va fi repede remarcată pe tejghea. Iar dacă vrei să stârneşti valuri de cerneală în presa de specialitate, alege un subiect care desfiinţează dogme sau tradiţii şi vei ţine prima pagină mult timp. Ba, s-ar putea chiar să te trezeşti cu o ofertă de la un Hollywood în criză de idei şi care nu mai poate stoarce din aceleaşi reţete răsuflate pungoiul de dolari râvnit.

Teribilismul e prezent, nu rareori, şi în politică, însă aici e destul de repede sancţionat de un electorat care încă mai apreciază sobrietatea şi seriozitatea afişată la patru ace. Dincolo de toate, cel mai enervant mi se pare faptul că artiştii (mai ales cei din zona artelor plastice) sunt din ce în ce mai tentaţi să apeleze la mijloace-şoc de exprimare pentru a atrage atenţia asupra lor. Evitând cu bună ştiinţă zonele gri, aş face o maniheistă împărţire a motivelor care îi împing pe aceştia în braţele unei muze evadate din ospiciu. Cei mai jalnici sunt cei care chiar nu au nici talent, nici idei şi care vor doar să intre într-un top ten al încasărilor prin produse care înlocuiesc fiorul artistic cu ieftina contrarietate. Unii parodiază scene biblice, alţii „demitizează“ simboluri naţionale (cum sunt marii voievozi), iar cei mai lipsiţi de imaginaţie introduc elemente de natură erotică cu singurul scop de a zgâlţâi retina vreunui privitor. Pe de altă parte, există şi artişti care, deşi talentaţi şi foarte citiţi, nu sunt luaţi în seamă nici de critici, nici de public şi care utilizează şocul doar ca pe o „momeală“, ca pe un cârlig de agăţat „consumatorul“ de artă, ameţit de supraabundenţa de opere mai mult sau mai puţin artistice de pe piaţă.

Dincolo (sau dincoace) de toate acestea, există însă un spaţiu în care şocul are un loc binemeritat: spiritualitatea creştină. „Sminteală pentru iudei şi nebunie pentru elini“, creştinismul a schimbat percepţia a tot ceea ce părea a purta eticheta certitudinii absolute. Dumnezeu este Unul, dar în Trei Persoane. Iisus Hristos este om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Sfânta Maria este maică şi fecioară. Cine caută să-şi câştige viaţa sa o va pierde, iar cine o va pierde pentru Hristos acela o va câştiga!

O listă de astfel de exemple poate continua pe pagini întregi. Iată locul în care şocul îşi dezvăluie valenţele sale mântuitoare. Născut din tensiunea spiritual-material sau lumesc-dumnezeiesc, şocul duhovnicesc (hai să-i zicem totuşi aşa, pentru a-l deosebi de celelalte caricaturizări ale sale) vine să lege cele două lumi, să croiască pentru om o punte pe care se poate aburca dincolo. E un salt care străpunge acest cerc vicios (şi la propriu, şi la figurat) în care omul se învârte vâslind doar cu paleta minţii sale mărginite.


Sursa

„Persecuţiile fac parte din vocaţia şi viaţa creştină“

La trei ani distanţă de la masacrul îndreptat împotriva creştinilor în Kandhamal, în districtul Orissa din India numărul noilor convertiţi este în continuare în creştere. John Barwa, Arhiepiscopul de Orissa, a declarat: "Persecuţiile există şi suntem confruntaţi cu numeroase provocări care ne produc probleme. Însă considerăm că persecuţiile fac parte din vocaţia şi viaţa creştină. Nu ne temem de ele, ci le privim drept o binecuvântare de la Dumnezeu. Ştim că acolo unde există persecuţii, credinţa este întărită şi sunt fericit că pot spune despre creştini că au tot mai multă tărie în credinţă. Sângele vărsat pentru credinţa în Hristos este întotdeauna o sămânţă pentru creşterea unor noi creştini: iar numărul acestora în Orissa este în creştere." Consiliul Creştin al Indiei (CCI) a declarat că 14 dintre cele 30 de cartiere ale districtului Orissa au cunoscut în timp scene violente de persecuţie a creştinilor, iar peste 6.000 de case au fost arse, inclusiv 296 de biserici şi diverse lăcaşuri de rugăciune creştine. Arhiepiscopul Barwa a subliniat faptul că "la bază există ostilitate şi ură împotriva creştinilor care rezultă în discriminare în anumite sectoare ale societăţii şi în anumite instituţii. Rezultatul proceselor civile care sunt pe rol în momentul de faţă cu privire la persecuţiile creştine va arăta dacă oamenii pot avea încredere în justiţie şi dacă toţi suntem egali în faţa legii. Astăzi nu ne simţim suficient de protejaţi şi nici nu am primit dreptatea cuvenită pentru violenţele îndurate. Orissa este un test pentru justiţia din întreaga Indie".

Sursa

marți, 14 iunie 2011

Mărturie în cuvânt şi chip - Olga Greceanu


O lucrare-manuscris de excepţie a Olgăi Greceanu, aflată în Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost făcută recent cunoscută publicului larg, odată cu lansarea celor trei volume ale operei intitulate “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, rod al trudei de aproape 30 de ani a pictoriţei. În această ediţie tipărită, apărută la Editura Institututului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române, cu binecuvântarea şi cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sunt cuprinse integral cele opt volume de manuscris purtând iniţial titlul de “Dicţionar Biblic Ortodox”. Lucrarea beneficiază de o prelucrare grafică deosebită, impusă de sutele de desene ce aparţin autoarei şi care susţin clişeele explicaţiilor.

Se cuvine a-i menţiona pe cei care au trudit de peste trei ani pentru ca această lucrare extrem de valoroasă să fie adusă astăzi în atenţia noastră: coordonatorii de proiect Iuliana Mateescu şi părintele arhim. dr. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, în colaborare cu un colectiv de redacţie format din doctoranzi în teologie, coordonaţi de pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Doamna Iuliana Mateescu şi-a dedicat aproape întreaga energie din ultimii ani promovării operei şi scrierilor Olgăi Greceanu, impresionată fiind de personalitatea şi opera marii artiste. La Editura “IDACO…dar din har…” pe care o conduce au fost republicate începând din anul 2008 următoarele cărţi: “Pe urmele paşilor Tăi, Iisuse” (prima apariţie a fost în anul 1940, Ed. Universul), “Femei-pictore necunoscute”, în limba romană (prima apariţie a fost în limba franceză “Femmes peintres d’autrefois”, 1940, Editura Ziarul SA), “Compoziţia murală” (prima apariţie a fost în 1935, Tipografia Triumf) şi “Specificul naţional în pictură” (prima apariţie în 1925, Editura Cartea Românească).

Ce a determinat-o pe Iuliana Mateescu să se ocupe cu atâta dăruire de restituirea scrierilor Olgăi Greceanu? Există o motivaţie lăuntrică, după cum mărturiseşte ea însăşi:

“Uneori, nedrept, vremurile aştern uitarea peste oameni, fapte şi locuri. Pământul reavăn acoperă trupul, dar sufletul se duce la cele veşnice şi “…cu ceea ce te duci dincolo este binele pe care-l faci pe lumea asta”, mărturisea Olga Greceanu cu puţin timp înainte de a fi chemată la Domnul. Dar care a fost binele făcut de ea?! L-a mărturisit pe Hristos prin cuvânt, având binecuvântarea a doi patriarhi, Nicodim şi Justinian, de a vorbi în biserici. Pentru activitatea ei misionară a fost onorată cu înalta distincţie “Crucea Patriarhală”.

A scris mii de pagini, a tâlcuit pentru noi după puterile sale învăţătura ortodoxă, cu adânca credinţă şi dragoste pentru Mântuitorul, apărând “frumuseţi sufleteşti din religie şi istorie”. A creat “însoţită de Dumnezeu pe care-L spunea lumii în icoane şi alese meditaţii, conferinţe, comentarii”.

Cununa scrierilor ei religioase este “Dicţionarul Biblic Ortodox”, care s-a publicat recent cu titlul “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, titlu mai potrivit felului unic în care Olga Greceanu ne-a transmis, dincolo de vremuri, adânca ei credinţă în Hristos.

Am descoperit acest manuscris în opt volume, în tezaurul de carte al Bibliotecii Sfântului Sinod, în anul 2007; o întâlnire unică, emoţionantă, care-ţi deschide poarta către veşnicie; depinde de fiecare dintre noi dacă alegem să-i trecem pragul, urmând “acei paşi ai Fiului lui Dumnezeu explicaţi prin istorisirea evanghelistilor”.

Scrierile ei sunt potrivite vremurilor noastre “de mare grabă”, pentru că te “ţin în loc” prin simplitatea, dragostea şi căldura sufletească pe care le primeşti prin fiecare cuvânt al autoarei: “Am lucrat cu sfială multă, dar tot cu atâta râvnă, ştiind că era unica lucrare în acest gen, dar foarte folositoare credincioşilor ce n-au la îndemână un volum în care să caute explicaţia unui cuvânt, a unui nume, a unui loc, a unei date, a unui sens simbolic.”

Lecturând manuscrisul, ceea ce m-a uimit, a fost felul cum te poartă să retrăieşti istorisirile biblice între personajele Vechiului şi Noului Testament, reîntorcându-te în timp, ca, apoi, la final, să cauţi, să cercetezi mai mult.

Este un îndrumar, poate prima “treaptă” pe care să păşeşti pentru a-ţi înţelege drumul mântuitor în credinţa ortodoxă. “Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale”, lucrare care a văzut acum, pentru prima dată lumina tiparului, neîntâmplător, în vremuri de mari încercări, este semnul că nu suntem singuri; că la vreme potrivită, Dumnezeu trimite din cer oameni şi semne să ne întărim şi să mergem mai departe.

Este o lucrare binecuvântată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la puţin timp după înscăunarea Preafericirii Sale, în preajma zilei de naştere a Olgăi Greceanu, 4 august. Îi mulţumesc pentru bucuria pe care am primit-o, îngăduindu-mi timp de 3 ani, “să lupt” alături de o echipă de oameni minunaţi, să mă smeresc pentru a aduce la lumina acest nepreţuit manuscris.

Cineva m-a întrebat… “care vă este intenţia pentru care va străduiţi atât de mult să publicaţi scrierile Olgai Greceanu?”. Am adunat toate simţămintele pe care le-a trezit lectura tuturor manuscriselor ei şi am răspuns din adâncul sufletului: “Mesajul ei de redeşteptare a conştiintei spirituale şi naţionale, de care avem atâta nevoie!”, mai spune Iuliana Mateescu.


Istoria unui manuscris

Fondul de manuscrise de la Biblioteca Sfantului Sinod din Bucuresti, contine lucrari unicat alcatuite incepand cu secolul al XIV-lea si incheind cu secolul trecut. Cine rasfoieste aceste volume, simte cum, intre filele acestora, pulseaza viata si rasuflarea ostenitorului. Este incredibil, cum in secolul XX, se mai poate ca un om sa se preocupe, asemenea celor de demult, cu scrierea si impodobirea de mana a unor volume intregi, cu desene de o rara frumusete. Olga Greceanu confirma prin manuscrisele ei, ca Sfantul Duh este prezent in viata oamenilor in mod continuu si ca le insufla credinciosilor Sai spiritul creator si innoitor.

Cine a fost Olga Greceanu? N-am sa ma refer la familia ei de bun neam, nici la inaltele studii din Occident; las pe seama criticilor de arta sa vorbeasca despre lucrarile de pictura monumentala pe care le-a executat, despre cartile de specialitate care sunt adevarate pledoarii in favoarea culturii romanesti.

Acum este important sa ne referim la sufletul ei deschis si daruit noua celor de azi, prin picturile si manuscrisele sale. Intai de toate, trebuie spus ca legatura dintre Biblioteca sinodala, ansamblul manastiresc de la Antim si Olga Greceanu este mult mai veche si mai adanca: Olga Greceanu a participat constant la conferintele Rugului Aprins desfasurate la Antim; tot aici, ea a pictat incinta Palatului Sfantului Sinod si a impodobit cu mozaicuri intrarea bisericii manastirii.

Ce a determinat-o pe Olga Greceanu sa fie atat de devotata Bisericii si credintei? O familie practicanta, de traditie crestina sau lucrul efectiv cu sufletul romanesc nedespartit de credinta sa ortodoxa? Se poate, dar mai este inca ceva.

Olga Greceanu marturiseste transfigurarea sufletului sau cu ocazia pelerinajului intreprins la Ierusalim (anii 1932-1933); acest moment a insemnat pentru ea, nu doar vizitarea Locurilor Sfinte, ci ocazia unui parcurs spiritual: a urmarit pasii lui Iisus, L-a intalnit in fiecare coltisor din Tara Sfanta, asa cum il indicau Evangheliile.
Aici, ea s-a rugat si s-a documentat, a alcatuit singura harti ale unor locuri biblice, dar mai presus de toate, s-a umplut de o bucurie si o dorinta puternica de a spune si altora cine este Iisus si de ce fara El viata nu are sens; in Tara Sfanta a luat hotararea de a scrie Dictionarul Biblic: "numai amintirea locurilor nu ajunge. Acei pasi ai Fiului lui Dumnezeu trebuie urmariti, invatati, patrunsi, explicati, prin istorisirea evanghelistilor”. Schimbarea se petrecuse in sufletul ei. "De atunci”, spune ea, "Biblia mi-a stat mereu deschisa pe masa”. In ziua Invierii, fusese martora pogorarii Luminii Sfinte si vazuse, cu alta ocazie, Giulgiul din Torino. De acum, sufletul i se umpluse de lumina si ravna, simtea nevoia sa impartaseasca si altora bucuria credintei.

Primeste binecuvantarea de la patriarhii Nicodim si Justinian de a predica in bisericile din Capitala, iar pana in 1949, le vorbeste studentilor teologi de la Internatul aflat la Radu Voda, despre Giulgiul Sfant. Ce curaj si de o parte si de alta!

Apoi, credinta bucurestenilor s-a intarit in plin comunism, fara nicio indoiala si datorita cuvantarilor in biserici ale Olgai Greceanu. Meritele ei au fost recunoscute de catre toti patriarhii in timpul carora a trait, asa incat, dupa ce credinta i-a devenit calauza unica in viata, ea a devenit pictor autorizat al Patriarhiei, distinsa cu Crucea patriarhala si Meritul cultural.

Asadar, Dictionarul Biblic Ortodox a luat nastere imediat dupa intoarcerea din Tara Sfanta si a fost incheiat in 1963. El constituie suma experientelor teologice ale unei femei care a adancit credinta ortodoxa intr-o mare smerenie si daruire. Este graitoare starea ei de bucurie si speranta pe care o avea cu putin timp inainte de a muri. Gandurile ei luminoase au fost asternute atunci, aproape de plecare, intr-o scrisoare adresata duhovnicului ei, parintele Sofian de la Antim. Scrisoarea se
pastreaza la Biblioteca sinodala.

Alcatuita din toate puterile, lucrarea intrupeaza dorinta Olgai Greceanu de a reda publicului, o intelegere mai apropiata a credintei ortodoxe si practicii ei. Constienta de indrazneala de a-si fi asumat dificultatea intocmirii unei lucrari (pe care uneori o numeste "Enciclopedie teologica ortodoxa” ), de o asemenea amploare, care de altfel, ne-a lipsit pana azi, ea marturiseste ca, desi a preluat explicatiile din Sfintii Parinti ai Bisericii si de la alti teologi, vor fi intalnite si note de originalitate: insemnarile asupra Giulgiului Sfant cu clisee explicative, fragmente de topografii din Ierusalim si alte localitati din Palestina (Pestera de la Betleem, Gradina Ghetsimani, Betania, Drumul Crucii, Golgota etc.). Sutele de desene executate in tehnica "varf de penita” dau viata textului si impresioneaza, chiar daca, dupa cum autoarea marturiseste, nu sunt toate in stil bizantin. Cele peste 1400 de articole insotite de 500 de desene, de-a lungul celor aproape 2250 de pagini de manuscris, se ofera cititorilor intr-un mod elaborat, un stil elegant, dar si catehetic.

Nu lipsesc exegeza si istoria biblica impletite cu elemente de liturgica si apologetica ortodoxa. Constienta ca ar putea exista o oarecare retinere pentru faptul ca lucrarea era intocmita de o femeie, Olga Greceanu ii scria patriarhului Justinian sa nu i se treaca numele pe Dictionar ci acesta sa i se pastreze doar pentru desene pentru a-si lua raspunderea asupra originalitatii si a tehnicii speciale.

Impresionat de frumusetea lucrarii, stiind si starea materiala precara cu care se confrunta Olga Greceanu, patriarhul Justinian a cumparat in 1963, Dictionarul Biblic Ortodox pentru Biblioteca Patriarhiei pe care el o reorganizase in anul 1959.


Aparitia dictionarului, numit acum "Marturie in cuvant si chip - Vocabular al credintei si vietii spirituale”, incununeaza eforturile de a revela personalitatea si trairea unui suflet sensibil cum a fost cel al Olgai Greceanu, dar si osteneala depusa de ea in folosul celor multi.

Olga Greceanu a intuit, dupa cum ea insasi scrie, ca va veni candva momentul sa fie publicata lucrarea ei. Rodul celor treizeci de ani de cautari si inaltari duhovnicesti, vede astazi lumina tiparului, intr-o forma grafica de exceptie si este disponibil unui numar mare de cititori, multumita efortului considerabil al unei echipe aflate sub coordonarea unei admiratoare fervente, care a jertfit toate ale sale spre a duce acest proiect la bun sfarsit. Tot demersul nu ar fi fost posibil fara aprobarea si binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei, totdeauna deschis spre nou si spre initiativele misionare creatoare.

In incheiere, consider ca lucrarea "Marturie in cuvant si chip - Vocabular al credintei si vietii spirituale” va constitui o lucrare artistica de cateheza ortodoxa, inedita in spatiul teologic romanesc prin structura si prin forma grafica. Truda intregii echipe care a dus la bun sfarsit acest proiect este un omagiu, un gest de recunostinta fata de Olga Greceanu care si-a dedicat intreaga viata slujirii spiritului romanesc.

Arhim. dr. Policarp Chiţulescu
Directorul Bibliotecii Sfantului Sinod

Sursa: Biblioteca Sfântului Sinod şi Creştin Ortodox

vineri, 10 iunie 2011

O familie de Sfinţi: Sfântul Mitrofan Preotul, Tatiana prezbitera cu fiii şi nora lor


Alţi Sfinţi dragi mie prăznuiţi în ziua de 11 iunie sunt Sfinţii Martiri Chinezi, 222 la număr care au pătimit pentru Hristos şi pentru dreapta credinţă.
Creştinismul a pătruns pentru prima dată în China prin intermediul unei misiuni a Bisericii Asiriene a Răsăritului, în 635, eveniment înregistrat pe Stela nestoriană din Xiâan. Ortodoxia a intrat în China din Siberia, abia la 1685, când Împăratul Kangxi a mutat locuitorii oraşelor ruseşti de la graniţă şi le-a înglobat în China. Astfel, un număr considerabil de ruşi siberieni au devenit cetăţeni chinezi de credinţă ortodoxă. Noul context social-religios s-a dovedit, în primă fază, favorabil creştinilor care au reuşit să ridice prima biserică la Beijing, sfinţită de preotul Maxim Leontiev. Cu toate acestea, în primul secol şi jumătate de prezenţă ortodoxă în China, Biserica nu a atras mulţi credincioşi. Se spune că în 1860 nu erau mai mult de 200 de ortodocşi în Beijing, inclusiv descendenţii ruşilor naturalizaţi.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, demersurile Bisericii Ortodoxe pentru reglementarea vieţii bisericeşti în China s-au intensificat. Misiunea Spirituală a Bisericii Ruse din Beijing a fost susţinută de un cler bine pregătit teologic şi, deopotrivă, experimentat duhovniceşte.

Anul 1900 constituie un moment de cotitură în istoria religioasă a Chinei, marcat de aşa-numita revoltă a "boxerilor" sau a ihetuanilor, o mişcare în esenţă religioasă, orientată împotriva străinilor, a căror influenţă asupra vieţii Imperiului Chinez s-a intensificat odată cu pătrunderea misionarilor occidentali. În primă fază, aceştia nu făceau decât să amenajeze, în anumite locuri, lăcaşuri în scopuri idolatrice unde săvârşeau jertfe. Situaţia s-a schimbat radical în momentul în care împărăteasa Ţîsi a ordonat forţelor armate să susţină mişcările răsculaţilor din capitală. Funcţionarii suspectaţi de legături cu străinii au fost executaţi. Toţi străinii din provincii au fugit în Beijing, căutând să-şi salveze viaţa în cartierul ambasadelor din capitala Chinei.

Atunci când răscoala a cuprins întreaga capitală, şeful Misiunii Spirituale Ruse, arhimandritul Inochentie Figurovski, şi colaboratorii săi au părăsit Băiguani, mutându-se la ambasada Rusiei. Guvernul chinez a trimis pentru paza Misiunii 10 suliţaşi, însă la 11 iunie Misiunea a fost incendiată şi a ars până la temelie cu tot ce era acolo: biblioteca, arhiva şi sacristia. Ihetuanii au supus chinurilor 222 chinezi ortodocşi, aceştia devenind primii sfinţi martiri chinezi. Printre ei s-a numărat multe familii creştine dar şi Sfântul Mucenic Mitrofan, primul preot chinez, hirotonit de către Sfântul Nicolae de Mojaisk, propovăduitorul Ortodoxiei în Japonia, împreună cu familia sa.

Membrii familiei Părintelui Mitrofan au fost printre primii martirii ai revoluţiei boxerilor. Sfânta Muceniţă Tatiana, 44 ani, a fost soţia părintelui Mitrofan, 45ani. Ea a dat naştere a trei băieţi, doi primind mucenicia, Ioan 8 ani, Isaia 23 ani şi Serghie care a urmat a fi preot pentru comunitatea creştină din China (şi care a lăsat importante relatări despre prigoana boxerilor). Acestora se adaugă şi Maria 19 ani, soţia lui Isaia.

Părintele Mitrofan Yang Ji s-a născut la 10 decembrie 1855. În copilărie și-a pierdut tatăl și a fost crescut de mama sa Marina și de bunica sa Ecaterina. Mitrofan era un om simplu și tăcut. Când era insultat nu căuta să se îndreptățească pe sine. Nu a vrut să fie preot și a refuzat de multe ori acest lucru zicând: „Cum aș putea să îndrăznesc să primesc o taină așa mare?“ Mai târziu s-a supus și a acceptat fiind îndrumat de ieromonahul Flavian. Principalele zile ale sfârșitului martiric al creștinilor ortodocși chinezi au devenit zilele de 10 și 11 iunie 1900. În noaptea de 11 spre 12 iunie, boxerii cu făclii aprinse au invadat toate cartierele Beijingului, și asaltând locuințele creștinilor, îi înșfăcau pe nenorociți și-i torturau, impunându-i să se lepede de Hristos. Cuprinși de frica de chinuri și moarte, mulți s-au lepădat de Ortodoxie și, ca să-și salveze viața, i-au ridicat în slăvi pe idoli. Însă alții nu s-au înfricoșat de chinuri și cu bărbăție L-au mărturisit pe Hristos. Ei au îndurat chinuri îngrozitoare, spintecându-li-se pântecele, fiind decapitați sau arși de vii în case“. Părintele Mitrofan a rămas viu în conștiința creștină mai ales prin atitudinea sa în fața persecutorilor, făcând dovada unei maturități duhovnicești memorabile. În seara zilei de 10 iunie, pe la orele 21:00, soldații și boxerii au înconjurat locuința părintelui Mitrofan, unde erau aproape 70 de creștini; cei mai puternici au fugit, iar părintele Mitrofan și mulți alții, în majoritate femei și copii, au rămas, fiind supuși chinurilor. Părintele Mitrofan ședea în curte în fața casei; boxerii l-au torturat, acoperindu-i pieptul cu împunsături, apoi el a căzut în fața copacului de curmal. Vecinii l-au târât la locul unde s-a aflat casa de rugăciuni a Misiunii.“ Ulterior, un oarecare ieromonah Avramie a ridicat trupul părintelui, iar în 1903, când pentru prima dată se prăznuia memoria mucenicilor, trupul lui, împreună cu celelalte, a fost pus în biserica mucenicilor sub altar.

Tatiana, prezbitera părintelui Mitrofan a reuşit să scape de boxeri în ziua de 10 iunie cu ajutorul Mariei, nora sa, dar în dimineaţa următoarei zile, 11 iunie, Tatiana a fost prinsă şi împreună cu alţi 19 creştini trimisă în afara Porţii, în tabăra boxerilor. A fost decapitată într-un loc numit Triunghi.

Isaia, soţul Mariei, a fost executat de către boxeri la 7 iulie. Lui Ioan, boxerii i-au tăiat umerii, i-au retezat degetele de la mâini şi picioare şi i-au tăiat nasul şi urechile. Soţia fratelui său, Maria a reuşit să-l salveze de la moarte, ascunzându-l într-un loc sigur. Întrebat dacă îl durea, el răspundea oamenilor: "Nu doare atunci când suferi pentru Hristos". Din cauza hemoragiei Ioan cerea vecinilor apă dar ei nu numai că nu-i dădeau dar îl şi fugăreau.

Maria, soţia lui Isaia, avea 19 ani. Cu două zile înainte de atacurile boxerilor ea a venit în casa socrilor ei, dorindu-şi să moară în familia soţului ei. Când boxerii au înconjurat casa părintelui ea a dat dovadă de mult curaj, ajutând la salvarea celorlalţi. Serghie, cumnatul ei a încercat de trei ori să o convingă să fugă dar ea a răspuns: "M-am născut lângă Biserica Născătoarei de Dumnezeu şi aici voi muri." A primit mucenicia ca o plecare spre o odihnă binecuvântată.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails