DE 2016...

La mulți ani tuturor!
2015 pentru mine a fost un an plin, cu multe schimbări, multe responsabilități în plus, altele (mai puține) în minus, dar slavă Domnului pentru toate! încă încerc să mă obișnuiesc cu programul de soție, mamă (la școală nu te învață cum din păcate..le luăm din mers :)), preoteasă, catehet așa că mi-am propus ca în acest an să fiu ceva mai organizată și sa pun pe hârtie sau aici diverse lucruri de organizat, de făcut, de terminat.
Mi-am propus ca în fiecare duminică seara sau cel târziu luni dimineață să-mi fac o listă cu meniul pe săptămâna viitoare și cu treburile casnice organizate pe zile, ținând cont și de programul liturgic și responsabilitățile mele de la biserică astfel încât să nu intru în panică de timp...se pare că ia ceva timp până te obișnuiești cu statutul de soție și mamă.. :)
Dar lăsând acestea deoparte mi-am făcut o listă cu ce trebuie făcut în mare în 2016

• citirea Bibliei - făcusem la un moment dat un calcul, pentru citirea Bibliei într-un an ar trebui citite 3 capitole pe zi.
• de pictat mai multe icoane...am o listă cu icoanele ce trebuiesc terminate, altele începute, câteva comenzi :)
• de cusut o ie...documentația am facut-o în 2015, cred că azi croiesc..mai pe seară :)
• de luat carnetul de conducere...absolut NECESAR!!!!!
• mai am ceva proiecte, idei ce țin de cateheza cu copiii, ODAIA COPIILOR - noua rubrică de pe CA, sper să reușesc să le pun în practică, mai multe detalii în viitor...
• să ne schimbăm cuibul, dacă vrea Domnul, nu țin neapărat, dar tare necesar ar fi o cameră birou și spațiu de lucru...tare mă mai plimb cu materialele de lucru prin sufrageria-bucătărie, căci așa sunt organizate casele pe aici...(deloc funcțional dar...)

Nu-s multe dar sunt suficiente și sunt conștientă de neprevăzutul și planurile Domnului cum numai El le știe pentru noi. Slavă Domnului pentru toate!

UN 2016 CU URCUȘ SPRE VEȘNICIA LUI!

PS Longhin de Bânceni - Conferinţa "Copii,calea spre Hristos"

Discreţia...

În dicţionarul explicativ la definiţia cuvântului "discreţie" găsim şi această explicaţie: "Comportare reținută și plină de tact; delicatețe" asupra căreia aş vrea să mă opresc acum.

De câte ori nu am avut ocazia să fim martorii unor întrebări indiscrete de genul "când te măriţi?" sau "când faci copii?" şi alte întrebări sau comentarii de genul acesta?! În ultima vreme, îmi sunt adresate tot mai des întrebările "Când vă căsătoriţi?" "De ce nu te ia de nevastă?". Aceste întrebări puse cu bocancul, aşa cum scria într-un articol pe blogosferă (din păcate nu am găsit linkul, dacă îl găsesc îl pun..: D a venit linkul la noi ) nu fac decât să strice starea sufletească a celui întrebat.
Această frumoasă Taină a Cununiei este primită de doi tineri (cu binecuvântarea duhovnicului) atunci când aceştia consideră că sunt pregătiţi sufleteşte să o primească , nu se săvârşeşte la cererea "publicului" aşa cum nici facerea de copii nu este o chestiune care ţine doar de noi ci şi de Voia lui Dumnezeu care cunoaşte mai bine inima omului şi puterile lui decât însuşi omul.
Nu de mult o prietenă dragă a fost întrebată când mai face un copil. În situaţia în care tocmai pierduse o sarcină oare cum i-a picat bietei femei această întrebare?!
Cel mai important lucru în viaţa unui om este să nu-L piardă pe Dumnezeu. Dacă-L pierzi pe Dumnezeu, pierzi tot...Dacă Îl ai pe Dumnezeu prezent în viaţa ta toate celelalte se vor adăuga mai devreme sau mai târziu, aşa cum numai Dumnezeu ştie în pedagogia Sa.
Consider că discreţia trebuie să facă parte din bagajul de virtuţi al unui creştin. Discreţia însoţită de dragoste (rezultând acea purtare plină de tact şi delicateţe) nu va pune omul să adreseze întrebări tulburătoare ci îl va îndrepta la rugăciune; căci îi este mai folositor acelui om să-l pomeneşti în rugăciunea ta decât să-i adresezi întrebări care nu-şi au rostul.
Andreea Tatiana

Operaţiile estetice...

Asistăm în aceste vremuri în întreaga lume şi, implicit în România, la o amplificare aparent fără limite a fenomenului operaţiilor estetice. Dincolo de senzaţionalul şi oportunitatea (uneori discutabilă) ale unor asemenea intervenţii chirurgicale, se naşte o firească întrebare creştină: este păcat să-ţi faci operaţie estetică? Întrebarea este cu atât mai justificată, cu cât şi-o pun din ce în ce mai mulţi credincioşi, iar un posibil răspuns din partea Bisericii ar putea determina o mai profundă cântărire a deciziei de a te supune unei asemenea intervenţii.
Sute de mii de persoane doresc anual să arate mai bine, motiv pentru care apelează la cabinetele de specialitate. Televiziunile dezbat zilnic subiecte referitoare la transformările estetice ale "vedetelor", ca să nu mai vorbim despre faptul că, săptămânal, o emisiune tv este dedicată chinurilor prin care trec unele femei, în special, ce se consideră urâte, pentru a fi mai frumoase, mai plăcute soţilor, prietenilor, familiei sau colegilor. Chestiunea comportă o abordare mai articulată, de vreme ce Biserica nu s-a pronunţat până acum oficial cu privire la această delicată problemă.
De ce ajung oamenii să-şi schimbe chipul
Pentru a înţelege şi a putea deschide calea unei meditaţii mai serioase asupra subiectului în discuţie, am cerut părerea domnului dr. Cristian Niţescu, specialist în domeniu, director medical al Spitalului de Chirurgie Plastică din Bucureşti.
Domnia sa ne-a vorbit despre istoria acestui fel de intervenţii, cauzele care determină oamenii să recurgă la ele, despre implicaţiile lor în planul fizic, psihic şi chiar spiritual.
Conform datelor oferite de domnul dr. Cristian Niţescu, chirurgia plastică se practică încă din Antichitate. În acest sens, există dovezi de pe la anul 3400 î.Hr., când în Egiptul antic sau în India antică "se făceau intervenţii de rinoplastie (chirurgia nasului) sau extracţie de grăsime... Oamenii, încă din cele mai vechi timpuri, au încercat să se înfrumuseţeze sau să corecteze defecte prin intervenţii estetice sau machiaj, chiar dacă standardele de frumuseţe s-au schimbat de-a lungul timpului".
Aşa cum precizează domnul doctor, oamenii decurg la asemenea operaţii din mai multe cauze: lipsa de încredere în sine dată de un aspect fizic de care persoana este nemulţumită. "În timp, acest lucru acţionează asupra psihicului, se acumulează frustrări, persoana respectivă devine mai retrasă, mai închisă în sine".
O altă cauză este dorinţa de a avea succes în carieră. "În cele mai multe cazuri, dintre doi candidaţi la un interviu pentru angajare, va fi aleasă persoana care este mai plăcută ca aspect fizic, mai ales dacă este vorba de un job care presupune şi relaţii cu publicul", mai spune domnul doctor.
În fine, o cauză importantă pentru care omul recurge la operaţii estetice este dorinţa de avea succes în viaţa personală. "Cine nu este mulţumit cu sine nu poate mulţumi persoana iubită, ceea ce duce la lipsa de armonie într-un cuplu", concluzionează domnul doctor Niţescu.
Frumosul şi jurământul lui Hipocrate
Deşi, de foarte multe ori, clinicile de specialitate accentuează efectul benefic, pozitiv, al acestui gen de intervenţii chirurgicale (interesul pecuniar nefiind de neglijat în asemenea situaţii), fără îndoială există şi efecte fizice mai puţin cunoscute ale operaţiilor estetice, unele dintre ele fatale sau mutilatoare pe viaţă. "În general, majoritatea intervenţiilor, dacă pacienţii urmează indicaţiile postoperatorii ale medicului, au consecinţe pozitive. Ele nu vor afecta negativ sănătatea pacientului... Etica în chirurgia plastică nu diferă cu mult de etica în medicină, în general. Se porneşte de la jurământul lui Hipocrate: medicul nu trebuie să facă rău. În consecinţă, doctorul trebuie să decidă dacă intervenţia ce urmează să o sufere este în beneficiul pacientului. În caz contrar, medicul trebuie să refuze operaţia respectivă şi să-i explice pacientului motivele pentru care această intervenţie nu este adecvată, îndrumându-l astfel pe acesta spre luarea unei decizii corecte. În anumite cazuri, este necesar ca medicul să îndrume pacientul spre un psiholog sau spre un preot cu care acesta să poată discuta despre ceea ce îşi doreşte să schimbe şi care să-l ajute la pregătirea psihică şi sufletească", precizează domnul doctor Niţescu.
Din punct de vedere psihic şi sufletesc, aşa cum ne asigură specialistul, "impactul este mare. O persoană care toată viaţa şi-a dorit să corecteze un defect, să facă o schimbare, radiază după o asemenea intervenţie, devine încrezătoare în sine şi capătă o linişte şi o mulţumire sufletească, care se vor reflecta în toate aspectele vieţii", mai spune specialistul.
Mândria şi iubirea de sine sunt păcate
Şi, totuşi, din perspectivă creştină, ar putea exista o problemă: omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chiar dacă, după căderea în păcatul primordial, s-a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, dar s-a păstrat, alterat, ce e drept, chipul pe care omul este dator să-l restaureze prin virtuţii morale, adică viaţă curată, creştină, şi fapte bune. Împăratul David spunea în Psalmul 138: 13, 14, următoarele: "Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte."
În cazul operaţiilor estetice, dacă se poate vorbi despre un păcat, discuţia trebuie să se refere la mândrie, la iubirea de sine, pe care Sfântul Maxim Mărturisitorul o defineşte a fi "maica tuturor relelor... izvorul tuturor păcatelor", precizând că avem în vedere nu iubirea de viaţă spirituală, ci pe aceea a trupului întinat de păcatul primordial.
Este un aspect pe care l-a sesizat şi doctorul Niţescu: "Dacă ne referim la autoidolatrie, la mândrie, la omul care se iubeşte prea mult pe sine şi se consideră un etalon, atunci vorbim de un păcat. Consider că un om care are credinţă în Dumnezeu o păstrează indiferent de ce modificări fizice suferă, acestea ajutându-l mai degrabă să îşi păstreze un echilibru interior şi să fie mai bun şi mai împăcat cu sine... Am putea considera mai degrabă chirurgia plastică un dar de la Dumnezeu, pentru a fi mai buni şi mai mulţumiţi", este de părere acesta.
Înlăturarea urâtului, nu iubire de sine
Părintele prof. dr. Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, este de părere că operaţia estetică "face parte din binele pentru trup, care nu este de neglijat în Creştinism... Trupul, după învăţătura creştină, este lăcaş al Duhului Sfânt şi Apostolul Pavel ne învaţă că trebuie să ne îngrijim de trupurile noastre: "Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele lui", scria acesta efesenilor (Efeseni 29, 30). O operaţie estetică, urmărind înlăturarea urâţeniei trupului, se poate înscrie tot pe această linie de îngrijire pentru trup... Una este să-ţi împodobeşti trupul şi alta este să înlături urâţenia", ne-a declarat părintele profesor.
Perspectiva creştină de abordare a problematicii operaţiilor estetice oferă, iată, o invitaţie la o meditaţie mai profundă care poate da fiecăruia răspunsul dorit la întrebarea dacă aceste intervenţii sunt un păcat sau nu. De aceea, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că o îngrijire pentru binele trupului trebuie să fie dublată de cealaltă îngrijire, cea duhovnicească, în aşa fel încât făptura noastră astfel împlinită să păşească în curăţie spre mântuire.

Sursa: Ziarul Lumina

Pentru cineva care aşteaptă să se căsătorească...

...un articol frumos ce merită citit.

Cu drag Andreea Tatiana!.

Interviu cu Dumnezeu...

- Ai vrea sa-mi iei un interviu deci…, zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea…. Ce intrebari ai vrea sa-mi adresezi?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai.
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, Întotdeauna.

de Octavian Paller

Despre împlinirea dorinţelor

"Nu te întrista dacă ceva din ceea ce se săvârşeşte în lume nu se face după dorinţa ta.

E cu neputinţă ca toate să se săvârşească după gândul tău şi după cum tu voieşti, căci nu toate dorinţele tale sunt bune şi nu toată implinirea lor este cu folos.

S-a împlinit ceva după dorirea şi voia ta - bine; nu s-a împlinit - lasă-l voii lui Dumnezeu. De s-a împlinit vreun lucru aşa după cum tu însuţi l-ai dorit, fii mulţumitor; dacă nu s-a făcut aşa, nu te mâhni, căci nimic nu este veşnic aici, şi orişice lucru este pentru scurtă vreme în această lume.

Tu însă o singură grijă să ai, să nu fii străin de Dumnezeu şi de harul Său preasfânt. Nu râvni foarte ca toate dorinţele tale întotdeauna să se împlinească şi pururea să fie după voia ta - acest lucru nu este în puterea omului, ci întru aceea a lui Dumnezeu.

Una este voia lui Dumnezeu şi alta este voia ta, iar gândurile Sale sunt altele decât ale tale, nefiindu-ţi ţie în putere să cunoşti şi să înţelegi dumnezeieştile gânduri. Iată de ce nu se cade să te mâhneşti pentru dorinţele neîmplinite şi se cuvine ca toate să le laşi în seama Domnului. "Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului" (Psalm 54, 25).

Nu fii împuţinat cu sufletul şi nerăbdător, dorind ca toate să se împlinească îndată după voia ta. Cu mult mai bine este ca întru linişte şi răbdare să te rogi lui Dumnezeu, lăsându-le pe toate în voia Lui. Nu cere împlinirea grabnică a dorinţelor tale - nu oricare dorinţă este bună şi nici toată împlinirea lor nu este folositoare. Poţi afla care din dorinţele tale sunt după voinţa Domnului prin aşteptare îndelungată şi prin rugăciune sârguincioasă.

Dacă este după voia Domnului, El iţi va da degrabă, însă de nu va fi voirea ta după sfânta Sa voie, Dumnezeu va împiedica şi va ţine dorinţa ta neîmplinită tocmai pentru folosul tău, făcând aceasta cu iconomia întru care El binevoieşte. Iar tu, fie că Domnul îţi dă, fie că nu îţi dă, pe toate primeşte-le cu mulţumire întru smerenia inimii.

Nu tânji către ceva cu nesimţire şi fără răbdare, ci toate le săvârşeşte bine cumpănit. Toate sunt mai folositoare şi mai cu temei când se dobândesc întru înţelepciune şi răbdare. Dacă toate s-ar împlini de îndată după dorinţa ta, niciodată nu ai putea ajunge la cunoştinţa neputinţei tale, niciodată nu ai câştiga nimic pentru folosul sufletului tău, ci pe toate le-ai săvârşi împotriva acestui folos. Iată de ce, Atotvăzătorul Dumnezeu, miluind şi cruţând făptura Sa şi îngrijindu-se de folosul fiecăruia, nu îţi dă totdeauna după voia ta, ci cel mai adesea împotrivă, spre călăuzirea ta, ca tu, înnoindu-ţi cunoştinţa slăbiciunii tale, să nu fii împuţinat cu sufletul, ci smerit, plin de răbdare şi umilinţă.

Domnul, ca un adevărat Tămăduitor, spre a vindeca sufletul nostru, adeseori rânduieşte şi plineşte împotriva dorinţelor noastre, cufundându-ne astfel în mâhnire pentru ca noi să căutăm mângâierea cea nemuritoare şi veşnică întru El - Dumnezeu Domnul.

Această întristare şi mâhnire este pentru scurtă vreme, iar acea mângâiere este întru vecii cei nesfârşiţi. Dar ce câştig ai avea de ţi s-ar înfăptui toate dorinţele, iar tu ai mânia pe Dumnezeu în toată vremea? Ce dobândeşti de ţi s-ar împlini toate dorinţele tale, iar tu însuţi ai rămâne cu totul înstrăinat de harul lui Dumnezeu? Cu adevărat nimic!

Cu câtă mulţumire vei răbda amărăciunile trimise asupra ta de Domnul prin neîmplinirea dorinţelor tale, cu atât mai multă mângâiere vei primi de la El mai apoi, căci este scris: "Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu" (Psalm 93, 19).

Aşadar, nu te umple de amărăciune pentru vreo durere de felul acesta îngăduită de Dumnezeu, ci primeşte cu mulţumire acest leac rânduit sufletului tău.

Mai bine înduri aici o durere mică decât mai apoi să te mâhneşti veşnic, căci mai bine este să pătimeşti aici decât dincolo. Cu totul de plâns şi de jelit este cel care întru multe greşind, pururea tânjeşte ca toate să fie după a lui dorire. Cunoaşte că împotriva voii lui va suferi în viaţa viitoare.

Dumnezeu miluind şi cruţând făptura Sa şi dorindu-ne nouă tot ce-i mai bun, adeseori ne trimite aici durere şi strâmtorare. "În lume necazuri veţi avea" (Ioan 16, 33) spune Domnul. El voieşte ca noi să nu ne înecăm în desfătările pământeşti, ci să răbdăm necazuri, pentru ca, cu mai multă osârdie şi izbândă, să ne înălţăm către El şi la El acolo să ne învrednicim de bucuria şi veselia veşnică. "

Sfântul Dimitrie al Rostovului

Sursa

Sursa foto