Discreţia...

În dicţionarul explicativ la definiţia cuvântului "discreţie" găsim şi această explicaţie: "Comportare reținută și plină de tact; delicatețe" asupra căreia aş vrea să mă opresc acum.

De câte ori nu am avut ocazia să fim martorii unor întrebări indiscrete de genul "când te măriţi?" sau "când faci copii?" şi alte întrebări sau comentarii de genul acesta?! În ultima vreme, îmi sunt adresate tot mai des întrebările "Când vă căsătoriţi?" "De ce nu te ia de nevastă?". Aceste întrebări puse cu bocancul, aşa cum scria într-un articol pe blogosferă (din păcate nu am găsit linkul, dacă îl găsesc îl pun..: D a venit linkul la noi ) nu fac decât să strice starea sufletească a celui întrebat.
Această frumoasă Taină a Cununiei este primită de doi tineri (cu binecuvântarea duhovnicului) atunci când aceştia consideră că sunt pregătiţi sufleteşte să o primească , nu se săvârşeşte la cererea "publicului" aşa cum nici facerea de copii nu este o chestiune care ţine doar de noi ci şi de Voia lui Dumnezeu care cunoaşte mai bine inima omului şi puterile lui decât însuşi omul.
Nu de mult o prietenă dragă a fost întrebată când mai face un copil. În situaţia în care tocmai pierduse o sarcină oare cum i-a picat bietei femei această întrebare?!
Cel mai important lucru în viaţa unui om este să nu-L piardă pe Dumnezeu. Dacă-L pierzi pe Dumnezeu, pierzi tot...Dacă Îl ai pe Dumnezeu prezent în viaţa ta toate celelalte se vor adăuga mai devreme sau mai târziu, aşa cum numai Dumnezeu ştie în pedagogia Sa.
Consider că discreţia trebuie să facă parte din bagajul de virtuţi al unui creştin. Discreţia însoţită de dragoste (rezultând acea purtare plină de tact şi delicateţe) nu va pune omul să adreseze întrebări tulburătoare ci îl va îndrepta la rugăciune; căci îi este mai folositor acelui om să-l pomeneşti în rugăciunea ta decât să-i adresezi întrebări care nu-şi au rostul.
Andreea Tatiana