luni, 17 decembrie 2012

duminică, 11 noiembrie 2012

Viata si minunile Sf. Arsenie Capadocianul istorisite de Cuv. Paisie Aghioritul





Unul dintre sfintii secolului 20 este Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a inrolat in ceata monahilor din Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator din Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si evlavia strabuna pe poporul ortodox din acea provincie indepartata. Care popor, pe cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat si in plecarea din patria sa. A adormit in Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie 10.” (Din hotararea Patriarhala si Sinodala a Patriarhiei Ecumenice de oranduire in ceata Sfintilor a Ieromonahului Arsenie Capadocianul) continuare

Mănăstirea Siliştea Gumeşti - Sfântul Fanurie

Siliştea Gumeşti este locul cunoscut de tot românul ca satul Moromeţilor şi al lui Marin Preda. De atunci, adică din perioada imediat următoare Războiului al Doilea Mondial şi până azi, lucrurile s-au mai schimbat în părţile Teleormanului, această zonă frământată din punct de vedere istoric şi religios. Nu mai întâlnim acea atmosferă din romanul lui Preda în care doar Catrina era printre puţinele persoane cărora biserica nu le era străină, fiind luată în râs pentru credinţa ei. Actualmente, în Siliştea sunt două mănăstiri: "Sfântul Pantelimon" şi "Sfântul Mucenic Fanurie". La cea de-a doua am poposit într-o zi ploioasă de toamnă.
Stareţul Benedict mă aştepta la gară, în Roşiori. De acolo până la mănăstire sunt 35 de kilometri. I-am făcut cu maşina unui cunoscut de-al părintelui, taximetrist. Călugării sunt săraci, nu au decât un Trabant prăpădit, inutilizabil. Mănăstirea "Sfântul Mucenic Fanurie" se află la jumătatea drumului între localităţile Balaci şi Siliştea Gumeşti. Cum vii dinspre Roşiorii de Vede, treci prin câteva localităţi, Strioaşca, Brebina, Cucuieţi, Dobroteşti, după care ajungi în Balaci şi faci la dreapta spre Siliştea. Drumul e bun, flancat de plute înalte, acum desfrunzite. Cât vezi cu ochii, câmp nesfârşit. Dar nu, în stânga încep să apară clădiri de câte două etaje şi lungi de zeci de metri. Nu sunt una, două, ci 30. Sunt pavilioanele fostelor unităţi militare din Siliştea, acum lăsate în ruină. Istoria doare aici. Sunt însă şi semne de speranţă.
Loc cu adâncă tradiţie monastică
Zona are adânci rădăcini creştine româneşti, istoria menţionând urme de viaţă monahală veche. În cronica rakuzană, când se face descrierea unor fapte vitejeşti ale cnejilor sârbi, se vorbeşte despre o căpetenie, Marko Kralevici, care a luptat la început împotriva turcilor. După bătălia de la Kosovopolje, unde cneazul Lazăr a murit, iar Serbia a devenit paşalâc turcesc, pe Kralevici îl întâlnim în confruntarea de la Rovine. Însă de data aceasta de partea oştilor sultanului, datorită conjuncturii istorice de atunci. Marko a pierit în luptele din Muntenia şi a fost înmormântat la mănăstirea Bălăcenilor. Or, Balaci, sat vecin cu Siliştea Gumeşti, se ştie că a fost centrul unui vechi cnezat românesc, chiar toponimul Balaci provenind de la cuvânt "blah", "valah", adică român. Şi astăzi se pot observa în sat ruinele conacului Bălăcenilor şi biserica monument istoric, ctitorie din vremea lui Matei Basarab.
Concluzia este că în aceste locuri, încă din vremea lui Mircea cel Bătrân exista o mănăstire. Viaţa monahală a continuat aici, cu întreruperi însă, în Siliştea fiind moşii ale Mănăstirii argeşene Glavacioc.
Asta până la jumătatea secolului trecut, când a fost ridicată o garnizoană cu patru-cinci unităţi militare, care adăpostea şi un aeroport. Pavilioanele au fost dezafectate în 1960, ele au trecut din proprietatea Ministerului Apărării în cea a Ministerului Culturii şi Cultelor. Aşa s-a ajuns ca la Siliştea să se înfiinţeze o casă de copii cu 1.600 de locatari, care ocupau cele 30 de pavilioane foste militare.
"Am trăit la Siliştea o călugărie feerică!"
După 1990, copiii au fost mutaţi la centre de plasament din ţară, iar clădirile ajunse ruină, din care dispăruseră uşi, ferestre, instalaţii, sunt date Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului pentru a reînnoda aici tradiţia monahală întreruptă decenii întregi. "Nu a fost uşor, mărturiseşte stareţul. Ani de zile a trebuit să strângem bănuţ cu bănuţ în colţul batistei pentru a ne cumpăra un transformator, fiindcă cel lăsat de armată era ars, iar IREP-ul, care se ocupa de branşarea la curent electric, nu avea nici o obligaţie faţă de noi. Am forat şi o fântână, pentru că nici apă nu aveam. Da, am trăit la Siliştea o călugărie feerică. Mi-a plăcut mult. Am făcut-o aşa cum o visam şi am citit despre ea în Pateric. Cu rugăciune la lumânare. Îmi amintesc când am venit aici. Era în toamna lui 2001. Iarna ne bătea la uşă. Lemne nu prea aveam. A dat zăpada. Era la Siliştea un călugăr mai bătrân, aşa că i-am dat lui toate lemnele pe care le-am găsit ca să-l scot în primăvară sănătos. Cu toate astea nu am răcit deloc atunci."
La început schit al Mănăstirii "Sfântul Pantelimon", lăcaşul închinat Mucenicului Fanurie a fost ridicat pe amplasamentul unei foste săli de festivităţi a unităţii militare, la care s-a adăugat un pridvor din cărămidă sprijinit pe coloane de beton.
Un bătrân i-a povestit părintelui pe la începutul anului 2002 o întâmplare petrecută în 1950, când tocmai se construiau cazarma militară şi aeroportul. Omul avea pe atunci 17 ani şi mergea la târgul ţinut în comuna Miroşi, din apropiere de Balaci. Băietanul i-a întrebat pe soldaţi: "Ce faceţi aicea, fraţilor?" La care ei au răspuns în râs: "Mănăstire!" Luat peste picior, tânărul le-a replicat: "Păi, atunci, mănăstire să fie!" Şi a ajuns după cum le-a menit băiatul care se îndrepta spre târg.
Clădirea veche are formă dreptunghiulară, orientată spre răsărit, iar stareţul Benedict a intuit că incinta poate servi minunat ca paraclis de iarnă. Pentru că lucrările de renovare, extindere şi amenajare necesitau costuri mari, părintele, ajutat de mai mulţi credincioşi, a construit mai întâi o biserică de lemn, asemenea celor din Transilvania. Pă-rintele a fost în viaţa civilă ingi-ner. A lucrat până la 42 de ani într-o uzină militară din Mizil, la departamentul investiţii. Era familiarizat cu devizele, cu lucrări-le de construcţie. Sosirea lui la Siliştea s-a întâmplat cum nu se poate mai bine. Aşa i-au spus şi duhovnicii cărora le-a cerut sfatul: "Du-te în câmpul acela printre mărăcini, că tu ai idei. Poate o vei scoate la capăt". Şi a purces la treabă. Când a mers la arhitect a ştiut cum trebuie să arate şi prima biserică, şi a doua. Cunoştea cum se face o reţetă de mortar, încât nu a avut nevoie decât de zilieri ca să toarne fun-daţiile şi să nu cheltuiască în zadar banii.
Biserica de lemn are hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena". Nu e încălzită. Aici se săvârşesc slujbe doar în perioada verii. Stareţul îmi descrie cum şi cine s-a implicat în ridicarea bisericuţei. Avocaţi, arhitecţi, ingineri constructori, preoţi, studente, maici care nu au vrut să li se cunoască numele, toţi au făcut ca imaginea dezolantă, apropiată de cea a unui lagăr sovietic, aflat departe de lume, să se schimbe şi crucea de pe turlă să aducă pacea şi binecuvântarea peste locurile unde numele lui Hristos nu era pomenit deceniile trecute. Am stat doar câteva ore în mănăstire. Se însera. Iar trenurile sunt puţine dinspre Roşiori către Bucureşti. Părintele mi-a dat numărul lui de telefon (0724963683). Cu gândul că, poate, unii din credincioşi vor avea nevoie de rugăciuni la Mucenicul Fanurie.
Am plecat din cazarmă meditând la cuvintele unui filosof german: "Numai din mormânt înviezi". La Siliştea, credinţa face din moarte şi ruine viaţă.

duminică, 4 noiembrie 2012

Recomandare carte: Rugăciunea


Cartea o puteţi achiziţiona de aici

Din cuprins:

Ce este rugăciunea?
Despre citirea cărţilor sfinte
Despre osteneala rugăciunii
Despre atenţie
Cum să ne rugăm, având o mulţime de treburi
Cum să săvârşim pravila de rugăciune
Despre metanii
Despre lenea şi răceala la rugăciune
Sfaturi cu privire la rugăciunea lui Iisus

 Cu drag, Andreea Tatiana!

marți, 23 octombrie 2012

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR ORGANIZATE CU PRILEJUL PELERINAJULUI LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI CUVIOS DIMITRIE CEL NOU, OCROTITORUL BUCUREŞTILOR - 24-30 OCTOMBRIE 2012

PROGRAMUL SĂRBĂTORII SFÂNTULUI DIMITRIE CEL NOU, OCROTITORUL BUCUREŞTILOR – 24-30 OCTOMBRIE 2012



BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:


Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (sărbătorit anual la 27 octombrie), ale cărui Sfinte Moaşte se păstrează în Catedrala patriarhală, reprezintă de secole un ales popas duhovnicesc pentru credincioşii din Bucureşti şi pentru numeroşi pelerini din întreaga ţară.

În perioada 24-30 octombrie 2012, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor organizează o serie de manifestări incluse în calendarul evenimentelor din 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română, care se vor desfăşura după următorul program:

Miercuri, 24 octombrie 2012

La orele 10.00, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va sfinţi şi inaugura Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie, iniţiat de Patriarhia Română şi construit de Arhiepiscopia Bucureştilor în parteneriat cu Ambasada Elveţiei, Primăria Sectorului 2 şi Fundaţia Hilfsverein Nymphenburg (Germania) în incinta bisericii parohiei Sf. Pantelimon – Foişorul de Foc (accesul din strada General Dimitrie Salmen, nr. 14, sector 2, Bucureşti). Vor participa ierarhi ai Sfântului Sinod, reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai Ambasadei Elveţiei la Bucureşti etc.

La orele 11.30, după oficierea Sfintei Liturghii, va avea loc procesiunea Calea Sfinţilor cu Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou de la Catedrala Patriarhală prin bulevardul Regina Maria până la baza Colinei Patriarhiei.

La orele 12.00, de la catedrala Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, se va desfăşura procesiunea cu racla Moaştelor Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena pe Calea Şerban Vodă şi strada Bibescu Vodă până la baza Colinei Patriarhiei.

La orele 12.15, cele două procesiuni se vor întâlni la Sfânta Cruce din piatră de la baza Colinei Patriarhiei pentru momentul întâmpinării Moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina aduse la Bucureşti de o delegaţie a Bisericii Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Efrem de Ydra, Eghina, Spetses şi Kounoupitsa.

În continuare, Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina vor fi aduse în procesiune până la Catedrala Patriarhală, unde vor fi întâmpinate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi aşezate în baldachinul de pe Colina Patriarhiei pentru a fi venerate de către cler şi credincioşi până în ziua de marţi, 30 octombrie 2012, orele 10.00.

Este pentru prima oară când Moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina sunt aduse la Bucureşti cu ocazia pelerinajului organizat cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

La orele 17.00, va avea loc sfinţirea şi inaugurarea Centrului social-cultural Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina de la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

Joi, 25 octombrie 2012

La orele 9.15, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi pe un podium special amenajat lângă Catedrala patriarhală, orientat spre baldachinul cu Moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina şi ale Sfinţilor Ocrotitori ai Catedralei patriarhale.

Vineri, 26 octombrie 2012, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

La orele 9.15, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Efrem de Ydra, Eghina, Spetses şi Kounoupitsa, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi pe podiumul din incinta Catedralei patriarhale.

Sâmbătă, 27 octombrie 2012, sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

La orele 9.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia Sfânta Liturghie înconjurat de ierarhi ortodocşi din ţară şi străinătate, pe podiumul din incinta Patriarhiei Române.

La orele 18.00, în Aula Magna Teoctist – Patriarhul din Palatul Patriarhiei va avea loc etapa finală a celei de a cincea ediţii a concursului coral naţional de muzică bisericească, intitulat Lăudaţi pe Domnul, organizat de Sectorul Teologic-Educaţional al Patriarhiei Române. Vor concura cele şase formaţii corale ale protopopiatelor câştigătoare la concursul desfăşurat în fiecare mitropolie din ţară. Evenimentul va fi transmis în direct de posturile de radio şi televiziune TRINITAS ale Patriarhiei Române.

Duminică, 28 octombrie 2012, sărbătoarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina

La orele 9.00, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi pe podiumul din apropierea Catedralei patriarhale.

La orele 12.00, în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţa solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. Vor fi prezentate în sinteză şi evaluate cele mai importante manifestări cu caracter religios-duhovnicesc, social-medical, cultural şi mediatic organizate de anul acesta de către eparhiile din ţară şi străinătate ale Patriarhiei Române. Cu acest prilej, va fi difuzat filmul documentar Sfântul Maslu - Taina Vindecării, realizat de Trinitas TV. În continuare, va avea loc un moment festiv dedicat aniversării a cinci ani de la înfiinţarea Centrului de presă BASILICA al Patriarhiei Române (27 octombrie 2007) şi vor fi prezentate noutăţi editoriale apărute la editurile Patriarhiei Române şi la editura Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei va putea fi vizitată expoziţia tematică de fotografie, 2012 - Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, organizat de Sectoarele Patrimoniu Cultural-Bisericesc şi Social-Filantropic ale Patriarhiei Române, cu sprijinul Centrului de presă BASILICA.

După-amiaza vor fi sfinţite Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim (orele 17.00-18.00) şi Centrul Naţional de Pregătire Profesională Dumitru Stăniloae al Patriarhiei Române, situat în incinta Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti (orele 18.30-19.30).

Luni, 29 octombrie 2012, la orele 7.30, Sfânta Liturghie arhierească va fi oficiată în Catedrala Patriarhală urmată de un Te Deum (orele 9.30) pentru deschiderea Şedinţei de lucru a Sfântului Sinod, care va avea loc la Reşedinţa patriarhală.

Delegaţia Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Efrem de Ydra, Eghina, Spetses şi Kounoupitsa cu Moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli, se va întoarce în Grecia plecând de la Catedrala Patriarhală în dimineaţa zilei de marţi, 30 octombrie 2012, orele 10.00
 

duminică, 21 octombrie 2012

Programul slujbelor la Catedrala Patriarhală



Programul slujbelor la Catedrala Patriarhală
Ca în fiecare an, la sfârşitul lunii octombrie, cu prilejul hramului, programul liturgic de la Catedrala Patriarhală va fi unul special. Sfintele slujbe vor fi oficiate pe o scenă în proximitatea lăcaşului de cult.

Mai multe detalii cu privire la programul liturgic a oferit pentru TRINITAS TV, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale: 'În fiecare zi vor fi săvârşite Liturghii arhiereşti, iar seara, întotdeauna la orele 18:00, va fi oficiată slujbă de Priveghere. În seara zilei de 24 octombrie, la orele 18:00, va avea loc slujba Privegherii închinată Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Răspunsurile vor fi date de Corul Potirul al Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, acolo unde se păstrează de altfel un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie şi unde acest sfânt este cinstit în mod deosebit permanent. În seara zilei de 25 octombrie, la orele 18:00, va fi Privegherea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar în seara zilei de 26 octombrie va fi Privegherea închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. În seara următoare, 27 octombrie, vom avea Privegherea închinată Sfântului Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, primul mitropolit al Ţării Româneşti, recent canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Deci, în fiecare zi vom avea o slujbă de Priveghere care va fi continuată a doua zi de Sfânta Liturghie arhierească. Înaintea plecării sfintelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, în seara zilei de 29 octombrie, vom avea o altă slujbă de Priveghere închinată aceluiaşi sfânt ierarh ale cărui sfinte moaşte au fost aduse la Bucureşti în acest an închinat Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor'.

Slujbele vor putea fi urmărite şi de credincioşii care aşteaptă să se închine la sfintele moaşte. Pe Dealul Patriarhiei urmând să fie amplasate două ecrane.

'În ziua sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de cei mai mulţi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Alături de Preafericirea Sa şi de ierarhii Sfântului Sinod va oficia şi Mitropolitul de Hidra, Spețes și Eghina, Înaltpreasfințitul Părinte Efrem, oaspetele din acest an al Patriarhiei Române. În ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, la orele 9:00, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Mitropolitul de Mitropolitul de Hidra, Spețes și Eghina, Înaltpreasfințitul Efrem. În fiecare seară, la slujba Privegherii, respectiv în fiecare dimineaţă când se va oficia Sfânta Liturghie, vor cânta la strană mai multe coruri. În primul rând, Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, apoi Corul Tronos al Patriarhiei Române, Corul Cantate Domino al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti şi Corul Evloghia, cor misionar al Patriarhiei Române, alături de monahi, de preoţi şi de mulţimea credincioşilor care se roagă şi cântă întotdeauna împreună cu cei de la strană', a mai declarat Părintele arhimandrit Timotei Aioanei.

Toate slujbele oficiate la Catedrala Patriarhală vor fi transmise în direct de TRINITAS TV şi Radio TRINITAS. 
 

joi, 18 octombrie 2012

Familia preotului este mereu în centrul atenţiei întregii comunităţi

„Nu în zadar se afirmă faptul că «o casă de preot are pereţi de sticlă», pentru că familia preotului este mereu în centrul atenţiei întregii comunităţi. Ea poate zidi sufleteşte foarte mult, poate reda societăţii actuale adevărata percepţie a ceea ce înseamnă o familie creştină, cum la fel poate distruge enorm sufleteşte pe enoriaşi, dacă se constituie într-un exemplu negativ“, e convins pr. Ioan Simiraş. Parohul de la Hangu, judeţul Neamţ, ne-a mărturisit câteva dintre bucuriile unei familii binecuvântate cu opt copii, schiţându-ne, în cele ce urmează, imaginea unei familii de preot, aşa cum o vede Sfinţia Sa.
Cum ar trebui să fie familia preotului, pentru a se constitui într-o a doua şcoală de spiritualitate, după biserică?
Se ştie faptul că familia preotului are un rol misionar foarte important. Nu în zadar se afirmă faptul că „o casă de preot  are pereţi de sticlă“, pentru că familia preotului este mereu în centrul atenţiei întregii comunităţi. Ea poate zidi sufleteşte foarte mult, poate reda societăţii actuale secularizate adevărata percepţie a ceea ce înseamnă o familie creştină, cum la fel poate distruge enorm sufleteşte pe enoriaşi, dacă se constituie într-un exemplu negativ.
Dacă în familia preotului domneşte respectul şi dragostea jertfelnică, dacă este animată de cât mai mulţi copii (eu consider că neapărat trebuie spartă bariera psihologică de unul sau doi copii), dacă se trăieşte o viaţă duhovnicească sinceră, atunci ea devine, cu siguranţă, o a doua şcoală de spiritualitate, după biserică, pentru membrii comunităţii.

Cum îşi educă preotul copiii?
Bineînţeles că în spiritul unei vieţi evanghelice, creştine. Viaţa şi comportamentul părinţilor se reflectă automat în cel al copiilor. O educaţie bună presupune ca membrii familiei să aibă un povăţuitor duhovnicesc, presupune ca ei să facă cel puţin patru lucruri împreună: să se roage împreună acasă (dacă nu se poate în fiecare zi, cel puţin o dată pe săptămână), să stea la masă împreună, să participe duminica împreună la Sf. Liturghie şi să iasă tot împreună la o destindere agreabilă.

E foarte important ca preotul să fie o persoană absolut credibilă

Cum să fie preoteasa? Cum îl poate ajuta ea pe preot în misiunea pastorală?
Preoteasa este jumătatea preotului. De aceea, reuşitele unui preot în toate planurile de activitate depind foarte mult de modul cum este înţeles şi sprijinit de tovarăşa sa de viaţă. Consider că o preoteasă trebuie să fie, în primul rând, o femeie cu frica lui Dumnezeu, conştientă de responsabilitatea rolului pe care îl are şi, în al doilea rând, să fie capabilă de jertfă şi de renunţare la sine pentru binele Bisericii. Cel mai mult îl poate ajuta pe preot atunci când ea însăşi, împreună cu copiii, este prezentă la biserică, când se spovedeşte, se împărtăşeşte, când face milostenii şi pomeniri pentru cei adormiţi, când botează sau cunună familii mai nevoiaşe, când este apropiată de oameni şi vorbeşte cu ei.
Cum să fie preotul pentru a face faţă problemelor, cerinţelor, exigenţelor contemporaneităţii?
Să fie aşa cum zice Mântuitorul: „Sarea pământului şi lumina lumii“ (Mat. 5, 13-14), trebuie să fie permanent conştient de faptul că el este „slujitor al lui Hristos şi iconom al tainelor lui Dumnezeu“(I Corint. 4, 1)
Consider foarte important  faptul că preotul trebuie să fie o persoană absolut credibilă. Aceasta presupune ca orice zice şi învaţă pe oameni să înfăptuiască el şi familia sa mai întâi. Astfel, câştigând încrederea păstoriţilor săi, cuvântul său va fi luat în seamă şi va fi întotdeauna unul „cu putere multă“. De asemenea, un aspect la fel de important este şi acela ca preotul, în toate zilele, să-i poarte în rugăciune pe toţi păstoriţii săi, aşa precum un tată credincios îi poartă la inima sa şi se roagă pentru copiii săi.

„A naşte şi a creşte copii nu este un act nebunesc“

Aveţi enoriaşi care vă fac pastoraţia mai frumoasă, aducându-vă satisfacţia lucrului bine făcut?
Da, şi ei sunt cei care, cel puţin nouă, preoţilor, ne înseninează viaţa şi ne dau un nou suflu misionar, ne dau elan, ne fac să vedem că Dumnezeu este viu şi că lucrează cu înţelepciune multă. Spre exemplu, membrii unei familii de intelectuali, care mult timp au petrecut departe de biserică, prin harul lui Dumnezeu, ajungând la cunoştinţa adevărului, au devenit nişte creştini autentici, nelipsind de la nici o slujbă a bisericii noastre, respectând toate posturile, spovedindu-se, împărtăşindu-se, făcând milostenii, având o rânduială de rugăciune acasă. Un alt caz este acela al unei tinere soţii, care, în timpul sarcinii, la un control i s-a recomandat cu insistenţă să facă întrerupere de sarcină, pentru că exista riscul ca pruncul să se nască cu grave probleme. Deşi iniţial o bătea gândul să urmeze sfatul medicului, cu nădejdea în Dumnezeu şi urmând sfatul duhovnicului, a dus mai departe sarcina, născând un copil perfect sănătos.

Sfinţia Voastră cum vă descurcaţi cu o familie aşa numeroasă? Aveţi satisfacţii pe măsura greutăţilor de zi cu zi?
Într-adevăr am o familie numeroasă, ce numără opt copii, patru băieţi şi patru fete. Cel mai mare este elev în clasa a X-a la Seminarul Teologic din Iaşi, iar cel mai mic membru al familiei este o fetiţă, Andreea, de numai 10 luni. Vara aceasta, mergând la nişte rude, m-am întâlnit cu cineva, care, aflând câţi copii am, a zis: „Eşti nebun!“. A naşte şi a creşte copii nu este un act nebunesc, ci unul cu adevărat creştinesc şi cu totul firesc pentru orice familie creştină care are frică de Dumnezeu. Dar constatăm că astăzi ceea ce ar trebui să fie perfect firesc şi normal a devenit ciudăţenie şi anormalitate, iar ceea ce ar tebui să fie considerat ca nefiresc a devenit normalitate şi regulă de viaţă. Şi eu, şi soţia mea ne considerăm nişte oameni fericiţi, binecuvântaţi de Dumnezeu şi încă de opt ori binecuvântaţi. A creşte şi a educa opt copii nu este nici foarte greu, dar nici foarte uşor. Pentru mine este o adevărată binecuvântare şi faptul că mi-a dat Dumnezeu o soţie foarte vrednică şi cu reale aptitudini pedagogice, ceea ce constituie un foarte mare avantaj. Greutăţi nu sunt puţine, pentru că nu este atât de uşor să ai şase copii la şcoală şi unul la grădiniţă, cerinţele fiind atât de multe, dar Dumnezeu totdeauna a fost cu noi şi ne-a ajutat să ieşim cu bine din toate greutăţile. Copiii sunt cei care ne umplu viaţa, ne dau mai mult sens existenţei, cei care ne fac să ne simţim tot tineri, deşi firele de păr alb ar vrea să ne spună altceva. Cea mai mare bucurie pentru noi este atunci când îi avem pe toţi în jurul nostru, când îi vedem sănătoşi şi silitori, când se ajută între ei, dar mai ales atunci când, atât de frumos, împodobesc biserica lui Dumnezeu. Aceste bucurii şi binecuvântări le dorim tuturor familiilor creştine!


Sursa: Doxologia

Neputinţa de a-L iubi pe Dumnezeu

„Osândirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu.”
„Chinul iadului, constând în despărţirea de Dumnezeu cel iubitor şi iubit, nu poate consta şi într-o ură a Lui. Dar cei din iad nu trăiesc în simţirea iubirii lui Dumnezeu, ci mai degrabă într-o recunoaştere teoretică a faptului că El e iubitor şi merită să fie iubit, dar nu-L poţi iubi. Neputinţa de a-L iubi în mod real şi recunoaşterea că El ar merita să fie iubit şi că El e iubitor se unesc în mod paradoxal.
Neputinţa de a-L iubi pe Dumnezeu e cu atât mai chinuitoare cu cât e recunoscut mai demn de iubire. Iar osândirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci constă tocmai în neputinţa lor de a simţi iubirea Lui, neputinţă pe care şi-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a răspunde cu fapta iubirii Lui. în judecata finală a lui Dumnezeu asupra oamenilor se arată totuşi respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a cărui iubire a aşteptat-o. Nu Dumnezeu pedepseşte pe oameni pentru că L-au jignit, ci se pedepsesc ei înşişi, făcându-se neputincioşi de a-L iubi.
Dar se pune întrebarea: cum Se împacă atunci Dumnezeu cu suferinţa lor? Dumnezeu acceptă această stare a lor, pentru că respectă libertatea lor. Avem aci marea taină a libertăţii omului unită la unii de la o vreme cu neputinţa lor. Omul adevărat se revelează prin tărie şi Dumnezeu îl vrea tare.”

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 39 la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri, partea a doua, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p. 25)

luni, 24 septembrie 2012

Iubirea lui Hristos a transformat sufletul samarinencei


Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, ce trebuie să înţelegem din întâlnirea dintre femeia samarineancă şi Mântuitorul Iisus Hristos?

Cred că punctul de plecare pentru înţelegerea acestei întâlniri dintre Mântuitorul şi femeia samarineancă ar putea fi cuvintele Mântuitorului, prin care El Se defineşte ca fiind "Calea, Adevărul şi Viaţa". Doar prin Hristos, oamenii devin biruitori ai morţii şi părtaşi veşniciei. În discuţia dintre Hristos şi femeia samarineancă observăm cum Dumnezeu Se descoperă progresiv, în funcţie şi de dispoziţia omului de a-L primi, de a-L cunoaşte. De aceea, apa cea vie, adică darul cel făcător de viaţă al Duhului, pe care Hristos o oferă în locul apei materiale (Ioan 6, 13-14), nu este dată cu sila, ci atunci când omul simte uscăciunea setei de a trăi o viaţă mai curată, în Dumnezeu. Cel ce bea din apa cea vie, harul divin, devine el însuşi izvor al învăţăturilor dumnezeieşti şi nu numai că nu mai are nevoie de sfătuirile altora, ci va dobândi chiar puterea de a sfătui şi ridica pe mulţi. Aşa se explică, de pildă, mulţimea de credincioşi care se strâng în jurul marilor duhovnici, ei simt, prin aceştia, darul şi ajutorul de la Dumnezeu.


O altă problemă pe care o clarifică Mântuitorul Iisus Hristos este "închinarea în duh şi în adevăr". Despre ce închinare este vorba?

Întâlnirea cu Dumnezeu nu se leagă de un loc anume, în sensul că fiecare om I Se poate închina din tărâmul unde vieţuieşte, nu neapărat la Ierusalim sau într-un munte aparte. Adevărata închinare nu se face prin respectarea unor ritualuri devenite formale, ci prin Evanghelie, adică prin virtute şi credinţă dreaptă. Hristos este Cel care îi înalţă pe oameni către Dumnezeire, de aceea cuvintele Sale sunt izvorul vieţii veşnice. Dacă Dumnezeu este Iubire şi S-a pogorât între oameni din iubire, atunci, aceştia nu pot decât prin iubire să-L urmeze şi să-L slujească.
Mai impresionează încă ceva din convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineancă. Puterea iubitoare a Lui a transformat sufletul femeii, care era legată cu multe patimi (avusese cinci bărbaţi). Numai Dumnezeu putea realiza aşa ceva, femeia aceasta a devenit o mare misionară. Credinţa ei mărturisită a făcut-o să uite de sete (de problema personală) şi a alergat în cetate, a avut grijă de binele celorlalţi, le vesteşte şi lor pe Mesia. Cred că astfel trăieşte adevăratul închinător, ca un mărturisitor căruia îi pasă de soarta celorlalţi. Ne uimesc locuitorii cetăţii care au avut nevoie de doar două zile ca să creadă în Mesia. Ei au simţit şi au înţeles puterea Lui, în timp ce poporul ales L-a alungat.
Grija pentru mântuirea oamenilor a fost hrana lui Hristos, de aceea şi noi putem ajunge la asemănarea cu El doar prin osteneala de a ne lumina pe noi înşine şi pe ceilalţi.



SURSA: http://www.ziarullumina.ro/articole;1238;0;37793;0;Raspunsuri-duhovnicesti-Iubirea-lui-Hristos-a-transformat-sufletul-samarinencei.html

Icoana mea cu Sfantul Fanurie

:)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Dna Maria are nevoie de ajutorul nostru..

Va aduc la cunostinta situatia unei familii formata din Maria, o credincioasa din Barlad si fata ei - Oana Monalisa - care tocmai a dat BAC-ul. Doamna Maria are si un baiat care a ales calea monahismului, rugandu-se pentru lumea intreaga.

Oana, evident vrea sa continue studiile, insa conditiile nu sunt tocmai prielnice, caci singurul venit al familiei [515 ron] este si asa prea mic pentru a acoperi cheluielile cu intretinerea de zi cu zi.

Aceasta insa nu este singura problema, caci mama fetei are mai multe boli dintre care CANCERUL mamar MALIGN stadiul 3 in METASTAZA este cel mai crunt, caci nu are bani sa se trateze. Datoriile la intretinere s-au adunat si ele, asa incat le-a mai ramas doar nadejdea la Dumnezeu care trimite oameni milostivi acolo unde este nevoie de dansii; in acest scop sunt deschise la BRD (swift brderobu) pe numele fetei (Oana Monalisa Zanet) urmatoarele conturi:

in lei: RO41BRDE380SV21829383800
in lire: RO14BRDE380SV34949173800

Exista si un cont pe numele dumneaei (Vicol Maria - numele dinainte de casatorie):

in euro: RO06BRDE380SV34949333800

Deoarece consideram necesara sustinerea atat FINANCIARA dar si MORALA a cestei familii, iata numerele la care pot fi gasiti: 0742149830 (posibil sa se inchida curand din cauza restantelor de plata) sau 0747994112.

Daca doriti sa trimiteti ajutoare, sau pur si simplu sa le cercetati, iata adresa: str. Vasile Parvan nr 4 bl Q2 et 2 ap 49.
Fotografie: Maria si Oana [umanitar] Doamne ajuta! Va aduc la cunostinta situatia unei familii foarmata din Maria, o credincioasa din Barlad si fata ei - Oana Monalisa - care tocmai a dat BAC-ul. Doamna Maria are si un baiat care a ales calea monahismului, rugandu-se pentru lumea intreaga. Oana, evident vrea sa continue studiile, insa conditiile nu sunt tocmai prielnice, caci singurul venit al familiei [515 ron] este si asa prea mic pentru a acoperi cheluielile cu intretinerea de zi cu zi. Aceasta insa nu este singura problema, caci mama fetei are mai multe boli dintre care CANCERUL mamar MALIGN stadiul 3 in METASTAZA este cel mai crunt, caci nu are bani sa se trateze. Datoriile la intretinere s-au adunat si ele, asa incat le-a mai ramas doar nadejdea la Dumnezeu care trimite oameni milostivi acolo unde este nevoie de dansii; in acest scop sunt deschise la BRD (swift brderobu) pe numele fetei (Oana Monalisa Zanet) urmatoarele conturi: in lei: RO41BRDE380SV21829383800 in lire: RO14BRDE380SV34949173800 Exista si un cont pe numele dumneaei (Vicol Maria - numele dinainte de casatorie): in euro: RO06BRDE380SV34949333800 Deoarece consideram necesara sustinerea atat FINANCIARA dar si MORALA a cestei familii, iata numerele la care pot fi gasiti: 0742149830 (posibil sa se inchida curand din cauza restantelor de plata) sau 0747994112. Daca doriti sa trimiteti ajutoare, sau pur si simplu sa le cercetati, iata adresa: str. Vasile Parvan nr 4 bl Q2 et 2 ap 49.
 
 
 
 

Fotografii de la schimbarea vesmintelor Sf Ioan Maximovici

Vă invit să parcurgeţi o serie de fotografii  de la schimbarea veşmintelor Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ierarh Ioan Maximovici.


Cîteva mărturii de epocă despre Sfinţii Brâncoveni





Acest grupaj de mărturii – familiare istoricilor, dar mai puţin publicului larg – a fost citit de maestrul Victor Rebengiuc în data de 15 august 2007, după Acatistul şi Vecernia în care au fost pomeniţi Sfinţii Martiri Brâncoveni, chiar la Biserica “Sfîntul Gheorghe Nou” din Bucureşti (ctitorie şi necropolă brâncovenească*). D-l Iulian Capsali, care a fost de faţă şi la lectura publică de acum 5 ani, mi-a trimis şi mie documentarul transcris. În întîmpinarea praznicului lor de pomenire (16 august), îl postez şi aici, fără comentarii sau adaosuri. (R. C.)

Martiriul Sfinţilor Brâncoveni (frescă de la Sîmbăta de Sus)

Scrisoarea baronului Hochpied: “La 26 august, într-o duminică, cu un ceas înainte de amiază, din porunca Sultanului, [Brâncoveanu] a fost luat pe neaşteptate din închisoarea sa de la Şapte Turnuri. Şi a fost dus, ca un făcător de rele, numai în cămaşă, cu patru fii şi un ginere – boier din Principat –, care mergeau toţi înaintea lui, pe jos, în oraş. Şi aşa a fost adus lîngă Marele Serai, înaintea chioşcului împărătesc, pe malul apei. Acolo stătea Sultanul cu Marele Vizir, care ieşise tocmai din Divanul cel mare”.

Anton Maria del Chiaro – secretarul Cancelariei domneşti: “Imbrohorul, după ce comunică lui Brâncoveanu gravele acuzaţii din partea sultanului, ascultate cu demnitate de el, ordonă supunerea lui, ca şi a fiului cel mare, la grele torturi, pentru a smulge mărturisirea averii lor. După ce mărturisiră toate, după cinci zile, duminică în 26 august, de Adormirea Sfintei Fecioare [stil vechi], în prezenţa sultanului, care sta la o anumită distanţă, imbrohorul supuse pe Voievod la un nou interogatoriu, la care Brâncoveanu răspunse fără frică, după care, la un semn, se apropie gealatul”.

Ambasadorul Andrea Memmo către dogele Veneţiei: “Duminică de dimineaţă i-a fost tăiat capul bătrînului principe al Ţării Româneşti, tuturor fiilor lui şi unui boier care îi era vistier. Însuşi Sultanul a venit să fie de faţă la o astfel de jalnică privelişte”.

Ambasadorul francez la Constantinopol, Des Alleurs, către Ludovic al XIV-lea: “După audienţa acordată trimisului Suediei, sultanul intră în caic şi merse la unul din seraiurile ce le are pe canalul Mării Negre. Acolo, pe ţărmul mării, i se dădu să vadă decapitarea a patru fii şi o rudă a voievodului Valahiei, în faţa acestui nefericit principe, care, la urmă, suferi şi el acelaşi supliciu.”.

Del Chiaro: “Cînd Brâncoveanu îl văzu [pe gealat] că se apropie cu sabie în mînă, făcu o scurtă rugăciune şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce aveam în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sîngele nostru”.

Des Alleurs: “Li s-a propus la toţi iertarea, dacă ar fi voit să îmbrăţişeze religia mahomedană. Toţi au refuzat cu tărie, afară de cel mai tînăr dintre feciori, care, văzînd capetele fraţilor săi că se rostogolesc la pămînt, zise că el vrea să se facă turc”.

Călătorul francez Aubry De La Motraye – în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei: “Gîdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi, la o oarecare depărtare unul de altul, şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întîi, dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, [...] şi apoi al fiului mai mare. Dar cînd ridică sabia ca să taie capul celui mai tînăr, în vîrstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman. Atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnîndu-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decît să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi cîţiva ani mai mult pe pămînt, acesta [Matei] spuse gîdelui: Vreau să mor creştin, loveşte! – şi îndată gîdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfîrşit, îl decapită şi pe tată”.

Baronul Hochpied: “Apoi l-a tăiat şi pe domn, chinuindu-l mult. Capul rămase atîrnînd de trup, şi aşa a murit. Cele şase trupuri chinuite au fost duse pe străzi. Ele au fost ţintuite de poarta cea mare a Seraiului, pentru a sta acolo, ca trupurile unor făcători de rele, în vileagul tuturora. Însă seara au fost aruncate în mare. De care neauzită tiranie crudă s-au mirat nu numai creştinii, dar şi între turci s-au observat murmurări mari, toţi blestemînd aceasta şi strigînd că este o sălbăticie neomenoasă şi care nu s-a mai auzit în această ţară. Nu numai că era duminică în ziua cînd s-a împlinit această execuţie crudă, dar era şi marea sărbătoare pe care o serbează grecii în cinstea Maicii Domnului sau Înălţării Fecioarei. Lucrul pare a-l fi făcut înadins vizirul spre a-şi arăta dispreţul pentru creştini, dintru a căror lege era principele mort. Care creştini, prin aceasta, pe neaşteptate, au şi fost tulburaţi în închinăciunile lor”.

Aubry De La Motraye: “După aceea, trupurile au fost aruncate în mare, iar capetele duse şi expuse în faţa porţii celei mari a Seraiului, şi au rămas acolo timp de trei zile. Aşa s-a sfîrşit acest principe nefericit, după ce a cîrmuit Ţara Românească 26 de ani”.

Goltz, ambasadorul polonez la Constantinopol: “Trupurile lor fură azvîrlite spre vederea norodului, de dimineaţa şi pînă seara, apoi împrăştiate în apele Pontului Euxin. Niciodată istoria nu a avut parte de un atît de sîngeros măcel şi lumea întreagă se înfioară încă de groaza de a fi văzut pe acest sărman principe, după ce şi-a petrecut cea mai mare parte a zilelor în bogăţiile şi slava lumii, dîndu-şi în final duhul sub tăişul sabiei, înotînd în sîngele întregii sale familii”.

Del Chiaro: “După tragedie, Sultanul se îndepărtă, iar capetele celor ucişi fură purtate prin oraş, pe prăjini. Se strînsese lume multă în jurul acestor cadavre, iar marele vizir, temîndu-se de vreo răscoală, căci înşişi turcii se îngroziseră de atîta nedreptate, ordonă aruncarea cadavrelor în mare, de unde, pe ascuns, fură pescuite de cîţiva creştini şi îngropate într-o mănăstire numită Halchi, nu departe de Constantinopol. În ce chinuri se zbătea nenorocita Doamnă cînd i se aduse vestea uciderii iubitului ei soţ şi a scumpilor ei fii, îşi poate oricine imagina! Eu, care în patru ani neîntrerupţi am avut onoarea de a fi în intimitatea acestor prinţi, nu-mi pot aminti această teribilă tragedie fără a vărsa lacrimi”.
 
 

Trebuie să fiu puternică, să nu deznădăjduiască copiii

După masa de seară, înainte de a merge la culcare, fiecare își cere iertare de la fiecare. Mai întâi copiii, de la părinți, dar și părinții de la copii. De altfel, cererea „mă rog de mă iertați” e des rostită atât în casă, cât și în biserică.
Atunci când își întemeiază o familie, omul își face niște socoteli, își creionează în minte câteva planuri. Soții se gândesc în ce e bine să investească astfel încât să fie fericiți și împliniți. Cea mai bună investiție pe care o poți face într-o familie e să-ți iei angajamentul de a naște toți copiii pe care ți-i va da Dumnezeu, de a-i crește și de a-i educa, gândindu-te că modelezi suflete pentru cer, nu doar să îngrijești și să hrănești trupuri firave care să-ți fie sprijin la bătrânețe. Această investiție merită toată osteneala deoarece este o investiție pentru veșnicie. E adevărat, copiii au multe necesități, dar să le dăm în primul rând dragostea noastră, căci fără ea se ofilesc. Poate cunoașteți familii cu mulți copii sau poate, din fericire, faceți parte dintr-o asemenea familie în care Dumnezeu își revarsă binecuvântările sale. Soții care au curajul să-și asume această responsabilitate cunosc mari bucurii, iar copiii lor nu se vor simți niciodată singuri.
Viața unei familii creștine de la porțile Transnistriei
La porțile Transnistriei, pe malul Nistrului,trăiește o astfel de familie, slujindu-L pe Dumnezeu în modestie. Când ajungi în Republica Moldova, ești ferm convins că intri în alt timp. Înaintând prin micile sate, casele par de acum jumătate de secol. De o parte și de alta a șoselei, rânduri de nuci se întind pe zeci de kilometri. În satul Holercani din raionul Dubăsari, ulițele galbene și prăfuite te duc cu gândul la copilăria  bunicilor. Oamenii de aici trăiesc în simplitate și acesta este motivul pentru care nu și-au alterat firea. Grija materiei nu pare să-i apese și au multă dragoste pentru aproapele lor. Te salută respectuos, iar copiii se joacă pe podețele caselor vopsite în verde și albastru.
continuarea articolului

vineri, 21 septembrie 2012

Sfantul Ioan Botezatorul - pastel


Sfantul Ioan Botezatorul 
tehnica pastel pe carton 
dimensiuni: 25x35 cm 
dimensiuni cu rama: 45x55 cm

Recomandare carte: "Lacrimă şi Har" Preotul martir Constantin Sârbu

 



Din cuprinsul cărţii:

"Preotul Sârbu şi soţia sa organizează şi conduc totul. Nu sunt uitaţi bolnavii, bătrânii, orfanii şi văduvele. Totul se face prin Biserică, cu rugăciuni de ajutor şi mulţumire." pag. 47

Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au putereade a se dărui, aducând luminăşi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie." pag. 181

"Preotul nu este al lui, nici al familiei lui, ci trebuie să se dăruiască total marii familii din biserică." pag. 183

"Dumnezeul iubirii nu poate îndemna decât la iubire. Domnul Iisus a învăţat să urâm păcatul dar nu pe păcătos. (...) Hristos a lucrat cu sensibilitate, cu gingăşie şi fineţe  sufletească. (...) A iubi cu iubirea Lui înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câştiga inima lui prin dragoste şi îngăduinţă. Înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui." pag. 184-185


 

Cum să se poarte un băiat cu o fată?..

 „Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”
(Sf. Ioan Gura de Aur)


Sursa:
http://ortodoxiatinerilor.ro/sfaturile-sfintilor/sfantul-ioan-gura-de-aur/14218-cum-sa-se-poarte-baiatul-fata-de-fata.html

vineri, 14 septembrie 2012

Cum, când şi de ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta din bucate.
Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:
Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;
Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;
Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;
În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.
Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.
Când să facem semnul Sfintei Cruci?
Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.
Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.
Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.
În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.
Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.
De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:
Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;
Ne aminteşte că suntem chemaţi să-i urmăm lui Hristos;
Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;
Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;
Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;
Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.



Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/catehism/cum-cand-de-ce-ne-insemnam-cu-sfanta-cruce

duminică, 9 septembrie 2012

Anunt umanitar

 
 
ANUNT UMANITAR. MIRELA ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU.
Iata apelul lansat de sora ei:

"Pentru cea mai frumoasa fata, o tanara arhitecta, viata s-ar putea opri la 34 de ani. E vorba de sora mea, Mirela Ghinea...
Pana acum doua saptamani, radea si iubea,rasfoia filele din cartea vietii, ca noi toti, cu incredere si speranta.
Dar, in mod neasteptat,intr-o zi neagra a cazut brusc, doborata de o bola necrutatoare LEUCEMIE CU CELULE TIP T.
Din ziua aceea, viata Mirelei atarna de un destin crud care oricand se poate opri.
Pentru a primi o noua sansa la viata, ea are nevoie 150.000 de euro pt a face un transplant de maduva in strainatate. Daca si pentru VOI, Dumnezeu exista, ajutati-o sa traiasca. Intindeti Mirelei o mana care sa o traga inapoi in lumea noastra.

Conturi deschise la BCR:
cont USD: RO22RNCB0483128934700003
cont RON: RO76RNCB0483128934700001
cont EUR: RO49RNCB0483128934700002


Va multumesc,
Magda Ionescu"

Pentru detalii nu ezitati sa o contactati mai departe pe Magda pe adresa de email: ionescughinea@yahoo.com

Putem ajuta prima comunitate de terapie ortodoxa din Romania pentru persoanele dependente de droguri sa achite icoana cu Sfantul Efrem cel Nou, ocrotitorul comunitatii lor, dar si al tuturor celor dependenti de droguri

Dragi frați întru Hristos, Vă scriu cu rugămintea de a ne ajuta în următorul nostru demers: Anul trecut, în iulie, am obținut binecuvântarea ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, pentru a înființa în cadrul eparhiei prima comunitate terapeutică ortodoxă pentru persoanele dependente de droguri. Până acum în România nu există așa ceva, decât sub egidă neortodoxă sau necreștină. Iar problema dependenței de droguri are din ce în ce mai multe victime, situația actuală fiind extrem de gravă. Între timp am făcut rost de o donație – un teren de 4.000 m2, în localitatea Malnaș-Băi, într-un loc restras, lângă pădure, unde să construim acest centru. Donația a făcut-o un fiu duhovnicesc de-al meu, dl. Viorel Radu din Sf. Gheorghe. Un al doilea pas – de fapt la el ne-am gândit din start – a fost cine sa mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru reușita acestei inițiative? Și acest cineva este Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou din Nea Makri (Grecia), care săvârșește în toată lumea multe minuni, mai ales cu cei dependenți de droguri, vindecându-i de suferința lor sufletească de a nu putea să se rupă de această patimă. Sf. Efrem a răspuns – am primit o bucățică din sfintele lui moaște, care vor fi puse în bisericuța închinată lui, probabil prima din România, care va fi centrul comunității terapeutice (această comunitate este formată din câteva clădiri mai mici sau una mai mare, în care locuiesc o perioadă de câteva luni persoanele bolnave, aduse aici după ce au depășit perioada de sevraj, iar acum au nevoie de ajutor sufletesc pentru a dobândi încredere că pot să își schimbe viața; ajutorul se materializează printr-un program strict de muncă – aceasta ajuta la detoxiofierea organismului – și rugăciune, spovedanie, Sf. Liturghie etc, adică har revărsat în sufletele căzute, pentru a se ridica; în alte țări, precum Grecia, Rusia, Serbia, rata de vindecare în comunitățile ortodoxe este de 85% dintre cei internați acolo, pe când în cele neortodoxe, existente peste tot în lume, rata de vindecare este de 5-7%, conform, datelor statistice oficiale). De pacienți se va ocupa o echipă de specialiști – medici, terapeuți, psihologi, fizioterapeuți, coalizați în jurul preotului ortodox, pe baza unor proceduri științifice recunoscute mondial și al ajutorului divin ceresc. Acum suntem la momentul în care am realizat o icoană unică până acum a Sf. Efrem, de mari dimeniuni (80cm x 120 cm), pictată pe lemn, la mănăstirea de maici de la Izvorul Mureșului, care va fi icoana hramului. Ea va fi adusă la Sf. Gheorghe, Covasna, dupa 15 august. Dar trebuie să o plătim. Până acum am strâns 1.500 lei, din cei 4.500 cât reprezintă valoarea ei. Vă rugăm pe această cale să ne ajutați să o achităm, astfel convingându-l pe Sfantul Efrem că îl dorim aproape de noi și mijlocitor în această cauză pentru frații noștri suferinzi. În curând va fi sfințit locul, se va pune piatra de temelie și, dupa o campanie largă de informare – deja Sfantul Efrem ne-a trimis ca donatori pentru icoană trei persoane, toate din mass-media centrală, adică Sfântul a făcut rost de oameni care să ii ducă mesajul mai departe – vom începe construcția clădirilor și a bisericuței. Și apoi, cu Dumnezeu înainte. Pentru mai multe detalii, mă puteți contacta la nr. de telefon 0740788876 sau pe adresa de mail – ciprioan@yahoo.com Toți donatorii pentru icoană vor primi apoi gratuit o copie mărime A4 a acesteia, ca binecuvântare. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei

Sursa: Ciprian Voicila

miercuri, 5 septembrie 2012

Sălaş duhovnicesc pentru locuitorii din Câmpulung Muscel

De puţin timp, în cartierul Grui al oraşului Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, s-a înălţat o biserică închinată Sfântului Mucenic Fanurie. Înainte de ridicarea acesteia, slujbele se săvârşeau într-o clădire de lemn care funcţionase într-o vreme drept crâşmă, dar, în ciuda piedicilor şi a lipsei de credinţă a unor persoane, preotul paroh şi-a continuat demersul, îndemnat fiind de lucrarea slujitorilor Bisericii din primele veacuri, când înălţau altare pe vechile capişti idoleşti.
Parohia "Sfântul Mucenic Fanurie" a fost înfiinţată în anul 2001 pentru necesităţile spirituale ale credincioşilor din noul cartier Grui. Abia în 2007 au început demersurile pentru construirea unui lăcaş de cult, când Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, i-a dat ascultare tânărului preot Ioan Popescu să se ocupe de acest lucru. "De această slujire am aflat la sărbătoarea Învierii Domnului, fiind la Mănăstirea Negru Vodă, unde am slujit cinci ani. De atunci am început să caut o locaţie în care să amenajăm un paraclis unde să începem mai întâi lucrarea de zidire a bisericii din sufletele celor încredinţaţi nouă de Hristos. Tot atunci am înţeles şi faptul că ridicarea unei biserici în care se va sălăşlui Dumnezeul Cel Viu nu este o lucrare uşoară, dar am fost întărit de cuvintele Sfinţilor Părinţi care spun că locul fiecărui altar de jertfă este ales şi însemnat încă din veşnicie, aşteptând timpul rânduit ca să-şi înceapă lucrarea de preamărire a lui Dumnezeu. Astfel, am depus la Primăria Câmpulung o cerere de încredinţare a unui teren pentru construirea noii biserici de zid şi după mai multe demersuri am aflat zona unde aveam să primim terenul. Mergând să-l vedem, am descoperit că foarte aproape de acest teren se află o construcţie de lemn potrivită pentru noul paraclis, însă în ea funcţionase cu câţiva ani în urmă… o crâşmă. Încă se cunoşteau cele folositoare pentru funcţionarea în bune condiţii a locului, barul, scaunele, afişele publicitare, de aceea, când le-am spus apropiaţilor că acolo aş vrea să amenajez paraclisul, aceştia au fost neîncrezători şi unii chiar indignaţi. Hotărârea mea de a continua demersul a fost întărită şi de exemplul de la începutul erei creştine, când Sfinţii Apostoli rânduiau altare pe vechile capişti idoleşti, dar şi pe exemple mai noi, din epoca grea a comunismului, când multe altare au fost transformate în magazii şi chiar restaurante, precum s-a întâmplat cu Mănăstirea Orşova de la Porţile de Fier. Astfel, după o frumoasă transformare a locului, care a făcut să se şteargă tot ce era vechi şi să primească o nouă haină, în ziua de 27 mai 2007, în Duminica Cincizecimii, IPS Arhiepiscop Calinic a sfinţit noul paraclis şi ne-a întărit în această grea ascultare. Parohia noastră îl are ca ocrotitor pe Sfântul Mucenic Fanurie, care, nu întâmplător, a avut o mamă ce era nevoită să cânte într-un bar de noapte pentru a-şi putea creşte copiii după ce a rămas văduvă", mărturisea pr. Ioan Popescu.

Într-o zi de miercuri, adevăratul început

Cum nimic nu este la voia întâmplării, ci totul este potrivit purtării de grijă a Părintelui Ceresc, şi punerea hramului noului altar din Grui are o istorie frumoasă şi cu tâlc. "După ce am adunat toate actele şi aprobările necesare noii construcţii, în ziua de miercuri, 5 august 2009, a fost trasat amplasamentul bisericii, iar în săptămâna următoare, tot miercuri, s-a început excavarea fundaţiei. Am ţinut să precizez cu exactitate ziua de miercuri, deoarece pentru noi are o însemnătate deosebită, aceasta fiind ziua din săptămână când săvârşim Acatistul Sfântului Fanurie. Cum textul Sfintei Scripturi are şi un rol îndrumător, potrivit sfatului Sfântului Apostol Pavel, care ne învaţă să facem făgăduinţe şi să le împlinim Domnului, am încercat şi noi să-i urmăm când l-am ales ca ocrotitor al parohiei noastre pe Sfântul Fanurie. În 2002, Dumnezeu a rânduit câteva încercări în familia noastră, din care noi, în cugetul lumesc în care trăim, nu mai vedeam ieşire. În acele momente grele am aflat de viaţa Sfântul Fanurie. Împreună cu doamna preoteasă am simţit o mare apropiere de acest tânăr mucenic pe care l-am luat ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu spre rezolvarea problemelor noastre. Într-o zi de miercuri a lunii august 2002 am rânduit să săvârşim şi tradiţia pâinicilor Sfântului Fanurie, tradiţie care vine din Biserica Greacă şi care împleteşte şi milostenia, fiind împărţite nouă pâini oamenilor nevoiaşi. Această milostenie este făcută pentru iertarea păcatelor mamei sfântului, care, rămasă văduvă şi fiind nevoită să-şi crească copiii, a cântat într-un bar de noapte. La această rânduială, noi am adăugat şi făgăduinţele noastre: să citim în familie o dată pe săptămână Acatistul Sfântului Fanurie, apoi, primul băiat pe care ni-l va dărui Dumnezeu să-l punem sub ocrotirea sfântului, dăruindu-i numele de Fanurie şi, dacă îmi va fi rânduit în viaţa aceasta să construiesc o biserică, să-i dăruiesc hramul sfântului. Mărturisim că până în seara zilei aceleia încercările noastre au început să fie dezlegate, iar la câteva zile, deja Sfântul Fanurie, prin mijlocirea lui, ne dăruise din nou linişte în familie. Făgăduinţele, cu darul lui Dumnezeu, au fost împlinite, băieţelul venind în anul 2007, iar hramul noii biserici a fost rânduit sub ocrotirea Sfântului Fanurie în acelaşi an. Cu darul lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Fanurie, aşteptăm acum cu nerăbdare ziua când vom putea săvârşi prima Sfântă Liturghie pe noul jertfelnic", a mai spus parohul Bisericii "Sfântul Mucenic Fanurie" din Câmpulung Muscel.
În paraclisul de lemn, sfintele slujbe se oficiază zilnic, ca la mănăstire. Duminica, paraclisul devine neîncăpător pentru credincioşi, astfel că finalizarea lucrărilor de la noul lăcaş de cult este aşteptată de către toţi. După achitarea datoriilor, părintele paroh doreşte să mai construiască o clădire în care să desfăşoare activităţi filantropice şi să amenajeze un spaţiu "pentru ajutorarea copiilor care se luptă cu încercările şi lipsurile lumii acesteia". Cei care pot să ajute la finalizarea lucrărilor acestei parohii pot dona în contul bancar deschis la BRD Câmpulung, sucursala Grui, RO21BRDE030SV78576230300.

Site-ul Parohiei Sfântul Fanurie - Gruiu

marți, 4 septembrie 2012

Mesaj pentru creştini: Nu va pierdeti curajul! - Staretul Efrem Filoteitul


A intrat vreodată cineva în Rai printr-o altă cale, o cale fără tentații, pe care să o imităm? Nu, toți sfinții au trecut prin foc și apă, prin diferite ispite și necazuri, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru răbdarea lor și primind cununi veșnice de slavă!
.
Nu vă pierdeți curajul în luptă, Domnul Nostru Iisus Hristos este întotdeauna lângă noi, privind la lupta fiecăruia! Deci, luptați cu răbdare; rostiți numele Domnului Hristos în așa fel încât să poată rămână întodeauna în inima voastră și să puteți deveni bogați în milostivirea lui Dumnezeu. Luptați pentru a dobândi o inimă curată, astfel încât să puteți simți harul Sfintei Învieri.
.
Cât timp suntem încă tineri, trebuie să fim ispitiți, căci tinerețea este ușor ”dezorientată”. Cu timpul, războiul va înceta, iar mila dorită va veni! Să aveți doar curaj și răbdare! Nu disperați, nu contează câte ispite vă doboară! Dumnezeu îl iubește pe cel care luptă și se apără! Fiți curajoși și rugați-vă de asemenea și pentru mine, păcătosul, leneșul, nevrednicul, urâciunea!


Sursa 

vineri, 31 august 2012

Umile începuturi într-ale iconografiei


Sfântul Proroc Ioan
 Înainte Mergătorul şi Botezătorul Domnului

pictură pe lemn împănat
tehnica tempera cu emulsie de ou
dimensiuni 40/50 cm

joi, 30 august 2012

Filosofii de copii :) 7


Măsura rugăciunii este să te rogi fără măsură, pentru că rugăciunea este binele şi atunci nu strică la nimenea să facă binele, cu neterminatu.
ADRIAN IONIŢĂ, clasa a IV-a, 10 ani

Dacă furi şi ceri iertare eşti binecrescut, dar foarte puţin, cam o sută de grame.
LEON ALEXANDRU GUŢU, clasa a II-a, 8 ani şi 4 luni

Ăla care doreşte mai mult decât are e unul care a adunat mult şi are boala asta, de dorit mai mult şi e mai de plâns decât cerşetorul pentru că cerşetorul nu are niciodată atâţia bani ca să-şi cumpere boala asta.
DOMNICA IOANA ZAMFIRESCU, clasa a III-a, 10 ani şi 4 luni


Călugării nu se uită la televizor, că filmele de acolo sunt făcute de nişte draci, pentru alţi draci.
TEODOR ZAICA, clasa I, 7 ani şi 9 luni

Înjurăturile sunt limba dracului şi asta e limba străină cea mai uşor învăţată, pentru că dracul i-a meditat pe oameni gratis, de când au început să vorbească.
SORIN ŞTEFAN TRANDAFIRESCU, clasa a IV-a, 10 ani si 8 luni

Dracu face microbii şi Dumnezeu îi adoarme mereu, dar dracu nu stă degeaba, că el lucrează până seara târziu la făcut microbi noi şi la trezit ăia vechi.
TEODOR ZAICA, clasa a II-a, 8 ani şi 4 luni

E mai rău dacă în loc să sapi în sus, sapi în jos după comoare, că acolo dai noroc cu dracu.
OTILIA-ADRIANA VRABIE, clasa I, 7 ani

Nu numai la unii oameni trebuie să li se facă ruşine că au ajuns călugării să cerşească bani pe străzi, ca să repare bisericile străvechi.
ADRIAN IONIŢĂ, clasa a VI-a, 12 ani


Arma principala împotriva diavolului e rugăciunea şi mai e şi crucea, dar nu sabia, fiindcă rugăciunea şi crucea sunt exact cele de care s-a lepădat îngerul care s-a făcut drac.
RADU ANDREI GOGOAŞĂ, clasa a IV-a, 10 ani şi două luni





sursa: via e-mail

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails