miercuri, 20 februarie 2019

Din ce cauză nu reușim să practicăm Rugăciunea inimii?

Adică, în primul rând nu au răbdare să o zică încontinuu. Ea ar trebui să fie o rugăciunea neîncetată, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (I Tesa- loniceni 5, 17). In viaţa noastră obişnuită sunt fel de fel de preocupări care ne atrag. Suntem risipiţi şi această rugăciune se întrerupe foarte des. Nu avem continuitate duhovnicească, nu putem să ne păstrăm în duh de rugăciune când chemăm numele Domnului. Mintea noastră zboară chiar în momentul când spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Mintea noastră deseori rătăceşte, se întâlneşte cu fel de fel de alte probleme, străine de rugăciune. Şi, de fapt, nu ne rugăm încontinuu, iar asta dăunează foarte mult.

vineri, 18 ianuarie 2019

Consecvenţa...

„În orice loc vei ședea, să nu te mişti degrabă”. Acest fapt este în primul rând pentru monahi, să rămână statornici. Dar se referă şi la cei din lume. Să ai statornicie în lucrările pe care le începi şi în proiectele pe care ţi le propui! Să fii consecvent cu ceea ce ţi-ai propus, şi în viaţa duhovnicească şi în cea profesională! Cel mai greu lucru este consecvenţa! Noi avem entuziasm, însă de multe ori se stinge acest avânt, dar una dintre raţiunile ce ne ajută să sporim duhovniceşte, este consecvenţa!”
Ps. Ignatie, Episcopul Hușilor
Sursa

joi, 3 ianuarie 2019

Cuvântul anului 2019...



La mulți ani!
Anul acesta, după doi ani tumultoși, aleg să fiu consecventă în unele idei, acţiuni, obiceiuri asumate de când sunt soţie, mamă și preoteasă dar și în altele pe care le-am pus deoparte în acești ani. La jumătatea acestui an se va mări familia, așa că nădăjduiesc ca această consecvenţă să mă ajute să fac faţă tuturor responsabilităţilor mele. Consecvent este sinonim cu stăruitor și statornic, așa că am ales câteva citate din Biblie care să mă ajute în acest an.


  • Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. (Sir 5,12)
  • Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi. (II Tes. 1,4)
  • Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos. (I Tes.1, 2-3)
  • Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, (Rom. 2,7)
  • Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire. (Evr. 9, 28)
  • De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. (Evr. 12, 1)
  • Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi. (I Petru 1, 10)
  • Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; (Rom. 12, 7)
  • Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui. (Isaia 32, 8)
  •  Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Rom. 12, 12)
  • Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare, (Col. 1, 11)
  • Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire (Col. 4,2)
  • Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (I Tim. 2, 15)
  • Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. (Iac. 1, 25)
Domnul să ne dea putere în toate! Bucurii!




luni, 22 octombrie 2018

Troparul și Condacul Sfintei Ermiona


Tropar, Glasul IV. 
Fecioară neîntinată rămânând, Cuvioasă, te-ai făcut mireasă Cuvântului, Care în trup luat din Fecioară Curată a grăit; ci cu harul aducător de cele dumnezeieşti ce ţi s-a dat, luminezi prin luptele pentru dreapta cinstire pe cei din înşelare. Pentru aceasta, Ermioni, Hristos te-a slăvit după vrednicie.

Condac, Glasul I. 
Vlăstar roditor şi floare neveştejită a Iui Filip, celui mărit între cuviincioşii Diaconi, te-ai arătat prin dumnezeiescul har, Ermioni preaminunată. Şi pătimind, în feciorie te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru, Celui ce a slăvit nevoințele tale cele vestite.

Sursa tropar și condac


marți, 4 septembrie 2018

Sfânta Ermiona - icoane


Adăugați o legendă

Icoana Sfintei Ermiona, pictată în spitalul din Efes sursa



Mucenicia Sfintei Ermiona, Menologhionul lui Vasile, sec XI

Sfânta Ermiona

Sfânta Ermiona

Sfintele Femei Doctori fără de arginți:
Filonila, Ermiona (4 sept.) și Zinaida (11 oct.)

Sfintele Femei Doctori fără de arginți:
Ermiona (4 sept.) Filonila și Zinaida (11 oct.)

Icoană sinaxar 4 septembrie
Sf. Sf. Mc. Vavila Sf. Pro. Moise și Sf. Ermiona



Sfânta Mucenică Ermiona, fecioara fără de arginți






Mucenicia Sfintei Ermiona, ilustrație din Minologhionul Împăratului Vasile al II-lea

     Dintre cele patru fiice ale Apostolului Filip Diaconul, care, după mărturia Faptelor Apostolilor (21, 8-9), erau fecioare şi proorociţe, Ermiona şi Eutihia au mers în Efes, pentru a-l întâlni pe Sfântul Ioan Teologul. Însă, pentru că iubitul Apostol se mutase deja la ceruri, l-au urmat pe ucenicul acestuia, Petroniu. Ermiona, care cunoştea arta medicinii, a învăţat în preajma aceluia să vindece şi sufletele, nu numai trupurile oamenilor.
În vremea aceea, împăratul Traian, întorcându-se din expediţia împotriva parţilor (114), auzind multe despre vindecările minunate şi proorocirile Ermionei, a poruncit să fie adusă înaintea sa. La început, a încercat să o silească să se lepede de Hristos, dar nu a reuşit s-o convingă. Atunci a poruncit să fie lovită peste obraz. Sfânta l-a văzut pe Hristos şezând în sala de judecată, sub înfăţişarea lui Petroniu şi a primit cu bucurie loviturile. Proorocindu-i că-i va învinge pe parţi şi că după el nu va lua altcineva tronul, decât ginerele său, adică soţul fiicei sale, Traian a eliberat-o. După acestea, Ermiona a zidit în Asia un aşezământ caritabil, unde străinii au găsit mângâiere de durerile trupeşti şi sufleteşti.

      În anul 117, luând tronul Împăratul Adrian, după proorocia sfintei, a aflat despre aceasta şi a trimis să fie adusă înaintea sa. La întrebările referitoare la vârsta şi la locul său de baştină, Ermiona a răspuns: „Hristosul meu cunoaşte câţi ani am şi din ce patrie sunt”. Înfuriat de îndrăzneala ei, împăratul a poruncit să fie dezbrăcată, să fie biciuită fără milă şi să fie aruncată într-un cazan plin cu smoală fierbinte, pucioasă, bitum şi plumb. Îndată ce Ermiona a fost aruncată în cazan, focul s-a stins, iar Sfânta părea să stea în loc plin de răcoare. Vrând să se convingă că ceea ce vedea este adevărat, Adrian s-a apropiat şi a atins cazanul cu mâna sa. Îndată i s-a desfăcut pielea şi i-au căzut unghiile. Din mijlocul cazanului cu aramă fierbinte, Ermiona a strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor!”.

Ruşinat, împăratul a poruncit să fie aruncată goală într-un vas mare şi încins. Îngerul ei, însă, o păzea de rele şi a risipit focul, arzându-i pe cei aflaţi în apropierea vasului.

După aceste semne minunate, Ermiona s-a prefăcut că ar vrea să aducă jertfe zeilor, fiind dusă într-un templu păgân. Cu rugăciunea, a aruncat la pământ şi a sfărâmat toate statuile. Această ultimă batjocură l-a înfuriat peste măsură pe Adrian, care a dat-o pe Ermiona în mâna călăilor Teotim şi Teodul, ca să-i taie capul în afara oraşului.

     Pe când aceia se grăbeau să execute porunca împăratului, le-au înțepenit mâinile. Li s-a luminat, atunci, mintea, au crezut în Hristos şi, în aceeaşi clipă, s-au tămăduit. Au rugat-o pe Sfânta Ermiona să se roage pentru ei şi şi-au dat sufletul cu pace. Călcând toate uneltirile diavolului, şi-a dat, apoi, şi Sfânta Ermiona, sufletul în mâinile Domnului, fiind îngropată în Efes.

Sursa: http://www.pemptousia.ro/2014/09/sfanta-ermiona-fiica-diaconului-filip/
Altă sursă: https://ro.orthodoxwiki.org/Ermiona

joi, 30 august 2018

Familia preotului - Arhim. Teofil Părăian



Familia Preotului Gheorghe Vasilache
Sursa foto

Ce ne puteți spune în legătură cu familia preotului, care ar putea fi un bun model de urmat pentru credincioși, iar pe de altă parte un prilej de sprijinire a pastorației preotului?

Dragă, cineva constata că nu există nici un canon care să se refere la soția preotului, dar asta pentru că tot ceea ce i se cere preotului, i se cere și soției preotului. Soția preotului face parte integrantă din viața preotului. Prin urmare, așa cum este preotul trebuie să fie și preoteasa. Acesta este punctul de plecare și pe acesta trebuie să se întemeieze toată viața de familie a preotului. Eu nu zic că cei care au avut anumite realizări din punct de vedere  familial, au fost cei mai buni preoți. Dumnezeu știe pe fiecare. Au fost unii care s-au angajat la o viață de familie cu mulți copii. De pildă mitropolitul  Sebastian Rusan, care a fost preot de mir, a avut 16 copii. A ajuns după aceea mitropolit, și mă rog, Dumnezeu să-i primească ostenelile. Oricum nu e un punct de neglijat chestiunea aceasta. E o osteneală, e o cruce pe care trebuie să și-o ia fiecare și Dumnezeu știe fiecare cât poate să facă în această privință. Dar nu numai în această latură, ci în toate trebuie să slujească lui Dumnezeu. El nu e un om care poate să slujească în toate laturile vieții lui. Așa că Sfântul Ioan Gură de Aur a spus bine ce a spus, că puțini preoți se vor mântui. Pentru că mulți nu sunt preoți, ci puțini sunt preoți!


Legat de viața de familie a preotului trebuie să vă spunem că sub impactul lumii moderne s-a ajuns ca în viața preotului să apară și divorțul. Cum vedeți problema aceasta?

Păi, o văd așa: mai întâi de toate cei care se căsătoresc  nu caută să se căsătorească cu persoane care să promită ceva pentru viață. Nu li se pun în față datoriile și sunt atâtea și atâtea care nu sunt dispuse să se angajeze la o viață la care se angajau odinioară oamenii, fără să fie preoți. Părinții tatălui meu, Dumnezeu să-i odihnească, au avut 10 copii și îmi spunea mama că i-a zis soacra ei mamei sale: ”Cuscră, eu am avut copii cum a fost legea mai demult, tot la doi ani, unul”. Cum a fost legea mai demult, deci în contemporaneitatea ei nu mai era legea aceasta, ca să ai copii tot la doi ani. Și asta o făceau oamenii de rând, oamenii care nu știau carte și care nu știau de principii, dar știau că asta e rânduiala lui Dumnezeu, și atunci țineau seama de rânduiala lui Dumnezeu. Oamenii din vremea noastră, și în special tinerii, nu mai știu de o rânduială a lui Dumnezeu și neștiind de o rânduială a lui Dumnezeu, înseamnă că în realitate nu se pot angaja la o treabă pe care o binecuvintează Dumnezeu. Toate ale omului, părinte, sunt la nivelul omului. Cum e omul așa îi e și credința. Măsura credinței e măsura vieții. 


Sursa: Lumea monahilor, nr 11, mai 2008, pag. 43

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails