joi, 25 februarie 2010

Despre duhovnici şi despre ispita de a-i judeca pe preoţi


Viaţa duhovnicească începe cu duhovnicul. Spovedania şi dezlegarea, dar mai ales harul pe care îl primim de la Dumnezeu prin duhovnic, ni se dau printr-un om. (…)


Ultimele cărţi care apar pe piaţă vorbesc despre duhovnici şi ucenici harismatici. Noi suntem astfel prinşi între două modele, două căi. Citim despre vieţuirea minunată a cuvioşilor contemporani de pe Sfântul Munte, citim despre Gheron Iosif (…) şi despre alţi părinţi din Sfântul Munte care au avut duhovnici sfinţi (…).


Citind acestea, pentru că sunt scrise în duhul atât de dulce al Bisericii, ni se par tot atât de lesne de îndeplinit şi foarte degrabă încercăm să le transpunem în viaţa noastră. (…)


Dar noi trăim în România, avem familii, avem serviciu, avem problemele noastre în familie, problemele noastre la serviciu, avem duhovnici ieşiţi din acelaşi mediu, din acelaşi fel de familie, având aceeaşi educaţie ca şi noi. Şi atunci trebuie să vedem cum ne descurcăm aici, pentru că nu avem confortul duhovnicesc din Sfântul Munte. (…)


Sfântul Ignatie Briancianinov trage un semnal de alarmă şi ne cheamă la o relaţie firească de dragoste dintre duhovnic şi ucenic, în care fiecare e conştient de măsura sa, în care duhovnicul înţelege că nu este Sfântul Arsenie cel Mare, nici Sfântul Pahomie şi în care ucenicul înţelege că nu este Acachie ascultătorul, iar pornind de la această constatare, încep împreună să-şi lucreze mântuirea. Cum? Având înainte poruncile Mântuitorului, având învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi mărturisindu-şi sincer căderile şi neputinţele. (… )


Aşa că să ne apropiem cu smerenie şi ascultare, primind îndată cuvântul părintelui, prmindu-l cu dragoste, ca de la omul care ţi-L descoperă pe Hristos şi încercând să îl îndeplinim aşa cum este el. (…)


Să nu îţi faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif şi peste jumătate de an spui că “ăsta e un nebun care mi-a stricat viaţa” şi pleci în altă parte. Nu e mai bine să spui, ”ăsta-i părintele meu din Copşa Mică, îl iubesc, îl ascult şi vreau să ajung la el până la sfârşitul vieţii?.


Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: “Vai ce barbă are părintele!”, “Vai ce tras la faţă!”, “Vai cum tace părintele!”, “Vai dar cum mi-a zis părintele s-a şi întâmplat!”.


Să nu facem asta pentru că diavolul ne poate pregăti o umflătură din asta, ca după aceea, să ne facă praf, descoperindu-ne neputinţele lui. Acesta ste un pericol atât pentru ucenic, cât şi pentru duhovnic. (…)


Aşa că ştiind toate aceste riscuri, cu dragoste, aşa cum ascultă copilul de tatăl său, să ascultăm şi noi. Copilul se mai smiorcăie, mai primeşte două palme la fund, dar vine a doua zi la tatăl său, fără scrîşniri şi încrâncenări prea mari, că suntem grozavi şi suntem sfinţi. Şi aşa cum se poartă copiii cu părinţii lor, aşa să ne purtăm şi noi cu părinţii noştri duhovniceşti: cu dragoste.


Aşa vom scăpa de împotrivirile astea drăceşti pe care le avem uneori faţă de duhovnic, că este aşa, că nu mi-a zis bine.


din cartea “Singuri în faţa libertăţii”, Ieromonah Savatie Baştovoi, Ed. Cathisma


Preluat de aici

marți, 23 februarie 2010

Rugăciunea Sfântului Mucenic Policarp - Episcopul Smirnei


Parinte al iubitului si binecuvantatului Tau Fiu, Iisus Hristos, prin Care am primit cunostinta despre Tine, Dumnezeul Ingerilor si al Puterilor si a toata faptura, al intregului neam, al celor drepti care traiesc inaintea Ta, Te binecuvantez ca m-ai invrednicit de ziua si de ceasul acesta ca sa fiu pus in ceata martirilor la potirul Hristosului Tau spre invierea vietii de veci a sufletului si a trupului, in nestricaciunea Duhului Sfant. Intru care fa sa fiu primit si eu inaintea Ta ca jertfa grasa si bineplacuta precum m-ai pregatit si m-ai descoperit si implinit, Dumnezeule cel nemincinos si adevarat. Pentru aceasta si pentru toate Te laud, Te binecuvantez si Te preamaresc prin vesnicul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, prin care impreuna cu El si cu Duhul Sfant Ti se cuvine marire acum si in veacurile ce vor sa fie. Amin!

Sfântul Mucenic Policarp al Smirnei

"cel mai minunat dascal cu duh apostolesc din vremurile noastre si episcopul Bisericii Universale din Smirna" (Eusebiu al Cezareei)

Slavitul Policarp, care a fost dupa cum spune Sfântul Irineu al Lyonului: "Ucenicul apostolilor si apropiat al celor care il vazusera pe Domnul", s-a nascut in Efes, in timpul imparatului Vespasian (in jurul anului 70). Inainte de a fi martirizati, sfintii săi părinţi l-au incredintat unei femei nobile si evlavioase, pe nume Calista, care l-a crescut in frica lui Dumnezeu invatandu-l sa iubeasca sfintele virtuti. Miscat de mila, copilul punea in fapta atat de bine virtutea milosteniei ca goli rezervele mamei sale adoptive pentru a le imparti saracilor. Si pentru ca acestea se umplura la loc in chip minunat, Calista ii schimba copilului numele din Pangratie in Policarp (adica "cel cu multe roade"). Ajuns la maturitate, el deveni ucenicul Sfantului Ioan Teologul care propovaduia pe atunci Vestea cea Buna (Evanghelia) prin partile Asiei, insotit de Sfantul Vucol (6 februarie) si de Sfântul Ignatie Teoforul(20 decembrie). Insusindu-si desavarsit invatatura si tot ce putea sa aminteasca de viata Domnului, Policarp impartasea cu dragoste toate necazurile celui mai iubit Apostol, Ioan, pana la exilul acestuia in Patmos. Atunci, Sfantul Ioan hirotoni pe Vucol episcop al intinsei si cunoscutei cetati Smirna si i-l incredinta pe Policarp ca insotitor si ajutor in toate treburile. Ajuns la Smirna Policarp a fost hirotonit preot si i se incredinta ingrijirea orfanilor pana in ziua in care, prevazandu-si moartea, sfantul Vucol hotari ca smeritul Policarp sa-i urmeze in scaun.

Devenit, prin vointa lui Dumnezeu şi a părintelui sau duhovnicesc, pastor al Bisericii Smirnei, Policarp isi indeplini chiar din clipa aceea toate sarcinile, urmand intru totul părinţilor săi duhovniceşti, repetand cu credinciosie cuvintele lor si pe acelea pe care ei le culesesera chiar de pe buzele Domnului Hristos. Din Patmos, unde se afla in exil, Sfantul Ioan ii transmitea Ingerului Bisericii din Smirna laudele sale, incurajandu-l sa ramana credincios pana la moarte pentru a primi cununa vietii vesnice (Apocalipsa 2, 10). Imbracat cu putere de sus, el savarsea numeroase minuni cum ar fi: stingerea prin rugaciunile sale, a unui incendiu care ameninta regiunea de sapte zile.; totodata, el facu sa cada o ploaie binefacatoare dupa o lunga seceta si vindeca pe bolnavi, asa incat, vazand toate acestea si paganii se converteau in numar mare si se faceau crestini. La inceputul episcopatului lui Policarp ( in jurul anului 101), Sfântul Ignatie a fost condamnat la moarte si trimis inlantuit la Roma pentru a fi aruncat la fiare; in drumul sau, el trecu si prin Smirna unde fu bucuros sa il imbratiseze pentru ultima oara pe acest sfant episcop (pe Policarp).

Odata sosit la Troada, Ignatie ii trimise Sfântului Policarp o scrisoare pentru a-i multumi de ospitalitate incredintandu-i carma Bisericii din Antiohia si dandu-i in acelasi timp sfaturi inspirate de Dumnezeu, despre datoriile unui păstor al Bisericii: "Proslavesc pe Dumnezeu ca am fost invrednicit de chipul tau cel neprihanit. Te rog in numele harului cu care esti investit, sa-ti urmezi calea si sa indemni pe toti sa se mantuiasca. Apara-ti locul pe care il ocupi, cu toata grija trupeasca si duhovniceasca. Poarta grija de unire, decat care nimic nu-i mai bun. Poarta-i pe toti, precum si Domnul te poarta pe tine. Rabda-i pe toti in dragoste, precum si faci. Indeletniceste-te cu rugăciuni neîncetate. Cere pricepere mai multa decat ai. Privegheaza, avand duh neadormit. Vorbeste cu fiecare dupa asemănarea lui Dumnezeu. Poarta bolile tuturora ca un atlet desavarsit. Unde-i mai mare osteneala, aclo-i mult castig. Timpul iti cere sa dobandesti pe Dumnezeu dupa cum capitanii corabiilor cer vanturi bune, iar naufragiatii cer porturi" (Sfantul Ignatie catre Sfântul Policarp).

Ca urmare, Sfantul Policarp scrise crestinilor din Filipi pentru a-i felicita de primirea Sfantului Ignatie si a martirilor: "ati primit pe urmatorii dragostei celei adevarate si ati insotit, cum se si cadea voua, pe cei incarcati cu lanturi vrednice de sfinti, care sunt diademe ale celor ce au fost cu adevarat alesi de Dumnezeu si de Domnul nostru". El ii incurajeaza sa staruie in a dobandi rabdarea pe care au vazut-o la martiri, expunandu-le in acelasi timp principiile vietuirii unei comunităţi creştine, prietena a iubirii: "Credinta este mama noastra a tuturora, cand ii urmeaza nadejdea si-i premerge dragostea de Dumnezeu si de Hristos si dragostea de aproapele. Daca este cineva inlauntrul acestor virtuti, a implinit porunca dreptatii. Ca acela care are dragoste este departe de orice pacat."

Astfel, Sfantul Policarp ocarmui Biserica sa in duhul apostolilor mai mult de cincizeci de ani. Catre anul 155, cand era un batran incarcat de zile, el facu o calatorie la Roma pentru a discuta cu Papa Anicet (154-166) despre neintelegerea care despartea Roma de Bisericile Asiei, in ceea ce priveste data Pastilor si pentru a apara credinta cea adevărată de erezii.

Stralucirea sfinteniei sale si invatatura lui facura aici pe multe suflete ratacite de ereziile lui Valentin si Marcion, sa se converteasca la credinta cea adevarata. In Roma, istoriseste Sfantul Irineu, Sfantul Policarp s-a intalnit cu ereticul Marcion ; acesta l-a intrebat daca il cunoaste; Policarp i-a raspuns: "Negresit cunosc pe primul nascut al Satanei."

In ziua parasirii Romei de catre Sfantul Policarp, Papa Anicet ii dadu intaietate la săvârşirea Sfintei Liturghii si dupa ce si-au dat sarutare sfanta, se despartira in pace, in respect reciproc. La putin timp dupa intoarcerea sa la Smirna (155), o foarte violenta persecutie declansata de imparatul Marc Aureliu, tulbura toate Bisericile Asiei. Cu acest prilej, la 23 februarie 156, dupa un grup de unsprezece martiri originari din Filadelfia, Sfantul Policarp, in varsta de 86 de ani primi cununa stralucitoare a muceniciei in Sambata Mare, chinurile sale asemanandu-se intrucatva Patimirilor Domnului nostru Iisus Hristos.

Rezumam aici, Scrisoarea Bisericii din Smirna asupra martiriului Sfantului Policarp, unul din primele documente hagiografice scrise de un martor ocular, ce frapeaza prin maretia sa sobra:

In timp ce nepretuitii mucenici ai lui Hristos indurau tot felul de cazne pentru a fi dati in cele din urma ca hrana la fiare, preacinstitul Policarp isi pastra linistea sa obisnuita si voia chiar sa ramana in oras pentru a nu-si parasi turma cea cuvantatoare. Dar, la insistentele credinciosilor sai care il rugau sa nu se expuna prematur mortii, el se retrase la o mica proprietate, nu departe de oras, unde noaptea si ziua se ruga pentru toti oamenii si pentru Biserica din lumea intreaga. Cu trei zile inainte de arestarea sa, cum statea la rugaciune, avu o vedenie in care perna pe care o avea sub capatai era mistuita de flacari. Intorcandu-se la ai sai, ii vesti cu multa pace ca va fi ars de viu pentru Domnul Hristos.

De-abia ajunse la un nou refugiu, ca soldatii care aflasera unde se gaseste, torturand un tanar sclav, navalira in locuinta. Refuzand sa fuga, episcopul ii primi cu multa seninatate si blandete invitandu-i sa se odihneasca si dandu-le de mancare, el le ceru doar sa-l lase sa se roage putin, lucru cu care ei au fost de acord; timp de o ora, cuviosul batran se ruga in picioare nemiscat, plin de harul dumnezeiesc, pomenindu-i pe toti oamenii pe care ii cunoscuse, mici ori mari, precum si pe intreaga Biserica raspandita pe tot pamantul. Venind ora de plecare, soldatii fura cuprinsi de o spaima cumplita si se caiau ca trebuie sa indeplineasca o asemenea sarcina, cu toate acestea il urcara pe fericitul Policarp pe un asin ca sa-l duca la Smirna. Mai marele ostasilor, numit pe buna dreptate Irod, veni in fata sfantului si il urca in carul sau ca sa-l convinga sa-si salveze viata si sa aduca jertfa lui Cezar. Cum se osteni in zadar, il arunca pe sfant din car umplandu-l de injuraturi. Ranit la picior, batranul merse pe jos cu la fel de multa ravna ca si pana atunci. Cand intra in arena ticsita de multimea avida de sange ce urla salbatic: "Iata-l pe invatatorul Asiei, parintele crestinilor, nimicitorul zeilor nostri, acela care i-a facut pe multi sa nu mai sacrifice zeilor si sa se inchine lor", o voce dumnezeiască se făcu auzita doar printre crestinii ce erau de fata: "Curaj Policarp, si poarta-te cu barbatie!"

Proconsulul il imboldea pe sfant sa se lepede de Hristos zicandu-i: "Fie-ti mila de batranetile tale!" spunandu-i si pe celelalte pe care persecutorii obisnuiesc sa le rosteasca in astfel de imprejurari: "Jura pe norocul lui Cezar si spune: Fa sa dispara ateii!" ii striga el.

Plimbandu-si privirea peste multimea din amfiteatru, alcatuita din paganii si iudeii stabiliti in Smirna, Policarp raspunse suspinand: "Desigur, ridica pe atei!"; si pentru ca il sileau sa-L blesteme pe Hristos, el le raspunse: "De optzeci si sase de ani Ii slujesc si nu mi-a facut nici un rau, cum as putea huli pe Imparatul meu care m-a mantuit!"

Proconsulul raspunse: "Am fiare la care te voi arunca drept mancare daca nu-ti schimbi credinta." Policarp zise: "Cheama-le, caci pentru noi este imposibil sa ne schimbam parerea pentru a trece de la mai bine la mai rau; pe cand corect este sa treci de la rau la dreptate." "Intrucat dispretuiesti fiarele, te voi arde pe rug!" zise judecatorul. Policarp plin de putere si de bucurie, raspunse: "Ma ameninti cu un foc ce arde un timp si apoi se stinge pentru ca ignori focul judecatii viitoare si al chinurilor vesnice pregatit necredinciosilor. Dar de ce intarzii? Fa mai degraba ce trebuie făcut!"

Deoarece crainicul anunta de trei ori ca Policarp s-a declarat crestin, multimea turbata ceru sa se elibereze un leu ca sa-l sfasie pe sfant. Dar cum luptele cu fiare se terminasera, strigara: "Policarp sa fie ars de viu!" Intr-o clipita paganii si iudeii se ingramadira sa adune, de prin atelierele si baile din imprejurimi, lemn si legaturi de vreascuri. Cand rugul fu gata in mijlocul stadionului, Policarp isi depuse el insusi toate vesmintele ca si cand el insusi ar fi savarsit sfanta jertfa si vru sa se descalte dar nu putu caci credinciosii se zoreau mereu sa-i sarute picioarele. Si cum paganii voiau sa-l lege pe rug, Policarp spuse: "Lasati-ma asa!, Cel care imi da taria sa indur focul, ma va intari si pentru a ramane nemiscat pe rug." Asezat pe rug ca o jertfa gata de sacrificat, el ridica ochii la cer si dadu slava lui Dumnezeu, intr-o ultima rugaciune. Cand rosti "Amin", calaii aprinsera focul. O flacara mare se ridica, dar, o minune! focul lua pe neasteptate infatisarea unei bolti, ca o panza de corabie umflata de vant, care inconjura ca un zid de aparare corpul martirului. Acesta statea in mijloc nu ca un trup arzand ci precum o paine ce se coace sau ca aurul ori argintul ars in cuptor, raspandind un miros de tamaie sau de alte miresme pretioase.

Daca necredinciosii vazura ca sfantul nu putu fi nimicit prin foc, poruncira calaului sa-l strapunga cu sabia. Sangele tasni asa de mult ca stinse valvataia lasand multimea muta de uimire. Eusebiu al Cezareei relateaza in Istoria sa urmatoarele:

"Insa duhul cel invidios si calomniator, care se impotriveste neamului celor drepti, vazand maretia muceniciei lui si vietuirea lui fara pata inca de la inceput, ca unul care s-a incununat cu cununa nestricaciunii si a luat rasplata netagaduita a biruintei, s-a straduit ca nici macar ramasitele trupului lui sa nu fie luate de crestini si au soptit asadar lui Nichita, tatal persecutorului Irod, sa caute pe guvernator sa nu dea osemintele lui Policarp, ziceau ei, ca nu cumva sa paraseasca pe Cel Rastignit si sa inceapa de acum sa se inchine acestuia. Iar ei au zis acest lucru la instigarea si indemnul iudeilor. [...] Caci lui Hristos ne inchinam pentru ca El e Fiul lui Dumnezeu iar pe martiri ii iubim dupa vrednicie ca pe ucenicii si imitatorii Domnului, pentru neintrecuta lor iubire fata de imparatul si invatatorul lor. O! de-am ajunge si noi partasi si impreuna ucenici cu ei!"

Insa trupul lui Policarp, fu pus de catre centurion in mijloc si fu ars. Si astfel, crestinii au putut pune mana pe osemintele lui cele "mai cinstite decat pietrele preţioase si mai scumpe decat aurul" pe care le-au asezat intr-un loc potrivit unde se adunau in fiecare an pentru a praznui cu bucurie ziua nasterii sale la cer.

Sfantul Policarp, dupa spusele lui Eusebiu este al doisprezecelea dintre cei care au primit mucenicia la Smirna, dar desigur, dintre toti, "el este cel mai mult pomenit caci si paganii de pretutindeni vorbesc despre el."

Arhim. Prof. Policarp Chiţulescu (duhovnicul nostru:))


Troparul Sfântului Policarp

glasul al 4-lea

"Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange, Sfinte Mucenice Policarp roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre."


Sursa aici şi aici

vineri, 19 februarie 2010

Sfântul Apostol Filimon şi soţia sa Apostoliţa Aphia - modele pentru slujitorii contemporani


Sfântul Filimon, bărbat vestit în cetatea Colose din Frigia, este convertit la creştinism de Sfântul Apostol Pavel şi este hirotonit mai apoi episcop în apostolie, episcop ce nu ţinea de o anumită cetate, fiind trimis să propovăduiască Cuvântul Mântuitorului în diferite ţări şi cetăţi. Se scrie apoi, că a fost Episcop de Gaza. Sfânta Aphia, soţia sa, aşa cum este numită de Sfântul Ioan Gură de Aur, îşi sfinţea viaţa având grijă de creştinii din Colose.
În "Epistola către Filimon",
dregătorul Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă, în casa căruia era Biserica creştinilor din Colose şi este preţuit de Apostol ca "iubitul Filimon, împreună lucrător cu noi" (Filimon 1), iar Sfânta Apfia este numită "sora Apfia" din cauza vredniciilor ei (Filimon 2). În casa lor, care ţinea loc de biserică a cetăţii, se adunau, în mare taină, toţi creştinii din Colose şi împrejurimi şi luau parte la săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii. Sfânta Aphia rânduia Biserica din Colose, îngrijindu-se de tot ceea ce era necesar pentru săvârşirea slujbelor şi a rugăciunilor. Slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea cu posturi şi rugăciuni odihnea pe sfinţii cei ce se osteneau întru bună vestirea lui Hristos. Apoi hrănea pe săraci, scăpătaţi şi străini, încît casa ei era nu numai biserică, ci şi primitoare de străini, bolniţă şi adăpostire tuturor celor care nu aveau unde să-şi plece capetele.
Într-o vreme, fiind în Colose, urîtul de Dumnezeu praznic al necuratei Artemida, Sfîntul Apostol Arhip, cu cei ce erau acolo şi cu Sfîntul Filimon, adunînd pe toţi credincioşii în casa ce se rînduia de Sfînta Apfia, înălţau lui Dumnezeu rugăciunile lor cele obişnuite, săvîrşind sfînta slujbă. Iar închinătorii de idoli, care urau pe credincioşi, ştiind că toţi creştinii sînt adunaţi în casa lui Filimon, au năvălit asupra lor fără de veste şi au izgonit turma lui Hristos, pe unii bătîndu-i şi pe alţii ucigîndu-i, iar pe Sfinţii Apostoli Arhip şi Filimon şi pe Sfînta Apfia, prinzîndu-i, i-au dus la mai-marele cetăţii Efesului, Artoclis, şi, după porunca aceluia, pe toţi i-au torturat. După ce i-au bătut, i-au îngropat până la mijloc şi i-au omorât cu pietre. Sfinţii Filimon şi Apfia şi-au dat sufletele Domnului. Sfinţii soţi, Filimon şi Aphia, sunt trecuţi în obştea celor 70 de Apostoli, fiind prăznuiţi în zilele de 19 februarie şi 22 noiembrie împreună cu Sfinţii Apostoli Arhip şi Onisim, împreună mărturisitori ai credinţei prin chinuri muceniceşti.

Tropar, glasul al 3 lea:

Sfinţilor Apostoli Arhip, Filimon și Apfia, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 4 lea:

Viţe v-aţi arătat viei lui Hristos, înţelepţilor Arhip, Filimon și Apfia, dătătoare de struguri întru fapte bune, care izvorăsc nouă vinul mântuirii, pe care primindu-l, ne umplem de veselie şi prăznuim cinstită pomenirea voastră, întru care rugaţi-vă ca să se dăruiască nouă mare milă şi iertare greşelilor.
Foto
Surse: aici, aici şi aici

miercuri, 17 februarie 2010

Sfântul Mucenic Teodor Tiron - Sfântul care a introdus coliva în cultul Bisericii

Sfantul Teodor Tiron, cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 februarie, a dobandit cununa muceniceasca la anul 306, in timpul persecutiei pornite impotriva crestinilor de catre imparatii Maximian si Maximus.

Imediat dupa ce Teodor a intrat in armata romana, adica fiind recrut – caci astfel se traduce cuvantul "tiron”-, si izbucnind in orasul Amasia persecutia contra crestinilor, acesta nu a dorit sa ascunda faptul ca este crestin. Pentru acest motiv, a fost inchis in temnita, fiind lasat sa moara din lipsa apei si a hranei.

Mantuitorul, insa, i S-a aratat Sfantului Teodor in temnita, zicandu-i: "Nu te teme, Teodore, caci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupeasca si de bautura cea pamanteasca de acum nici sa nu te mai atingi, caci cu Mine vei fi in imparatia Mea cea cereasca si vesnica.” Tot acum, i s-au aratat sfantului multi ingeri, astfel incat, ostasii care pazeau temnita, s-au umplut de spaima.

Dupa aceasta, Sfantul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat in foc.

Sinaxarul aminteste de o minune a Sfantului Teodor, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), cand acesta dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere (coliva).

In amintirea acestei intamplari minunte, Biserica Ortodoxa sarbatoreste anual pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, in prima sambata a Postului Mare, cunoscuta si sub numele de Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor.


Sursa

Acatistul Sfinţilor Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

Teodor Stratilat - 8 februarie Teodor Tiron - 17 februarie

Rugăciunile începătoare

Condacul 1


Apărătorii cei nebiruiţi ai Efaitelor, frumuseţea mucenicilor şi a nevoitorilor însufleţită podoabă Tiron şi Stratilat Teodorii. Veniţi cu laude şi cu cântări să-i încoronăm căci lupte şi biruinţa muceniciei au răbdat pentru Hristos, căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm:


Bucuraţi-vă mucenicii Domnului.


Icosul 1


Îngerii s-au trimis din cer cu coroană nevestejită să încoroneze creştetul tău cel nebiruit, frumuseţea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioşilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ţie:


Bucură-te, Tiroane voievodul mucenicilor,


Bucură-te, lauda şi podoaba Efaitelor,


Bucură-te, apărătorule al credincioşilor,


Bucură-te, surpătorule al păgânătăţilor,


Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi bucurie,


Bucură-te, al Bisericii lui Hristos înfrumuseţare,


Bucură-te, că reverşi minuni cu îndestulare,


Bucură-te, că de bucurie pe toţi i-ai umplut,


Bucură-te, că din început Biserica ai apărat,


Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ţi-ai vărsat,


Bucură-te, mare mucenice Teodore.


Condacul 2


Putere de sus ai luat prin chinurile tale cinstite nouă, nevoitorule al Domnului şi prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care Stratilate ţi-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia


Icosul 2


Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei,ai ruşinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele muceniceşti şi pentru dragostea lui Hristos cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioşii strigă ţie:


Bucură-te, Stratilate nebiruite,


Bucură-te, crin şi floare din Efaita.


Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmaşilor.


Bucură-te, că prin chinuri ai câştigat cereasca Împărăţie.


Bucură-te, şi noi strigăm ţie!


Bucură-te, că armă ai avut crucea Domnului.


Bucură-te, că cu puterea ei pe tirani ai surpat.


Bucură-te, că şi pe idoli ai batjocorit.


Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie, la săraci i-ai împărţit.


Bucură-te, că prin aceasta Hristos s-a proslăvit


Bucură-te, că prin răbdare, cununi ai câştigat.


Bucură-te, că spre cele cereşti pe toţi ne-ai îndemnat


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 3


Luminându-ţi ochiul minţii, către cer ai privit şi de frumuseţea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci şi trupul tău Tiroane l-ai dat muncilor celor de multe feluri pentru care ai primit coroană nevestejită şi gherdanul biruinţei, pentru care cântăm Domnului: Aliluia !


Icosul 3


Lumina de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăţie te-ai dat credincioşilor Tiroane că înfierbântându-te cu râvna bunei credinţe, ai scăpat pe credincioşi de spurcăciunile cele idoleşti pentru care cântăm ţie:


Bucură-te, ajutorul cel grabnic.


Bucură-te, strălucirea bunei credinţe.


Bucură-te, ocrotitorul ortodocşilor.


Bucură-te, înfrânătorul păgânătăţii.


Bucură-te, că prin colivă pe credincioşi ai scăpat,


Bucură-te, lauda şi bucuria episcopului Ioan


Bucură-te, că el cântare vrednică ţi-a dat


Bucură-te, biruitorule al tiranilor împăraţi


Bucură-te, că şi pe Maximian ai ruşinat


Bucură-te, al Bisericii înfrumuseţare,


Bucură-te, că reverşi raze strălucitoare


Bucură-te, că prin jertfă cu Hristos te-ai unit.


Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslăvit.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 4


Puterea credinţei înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ţi-ai dat trupul muncilor celor înfricoşate, sfinţite Stratilate; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!


Icosul 4


Putere luând asupra păgânătăţii, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, căruia sufletul ţi-ai dat cu mulţumire şi te-ai făcut apărător credincioşilor, mucenice Stratilate, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:


Bucură-te, că prin suferinţă cununa muceniciei ai luat


Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos întărire


Bucură-te, că cu puterea Lui, pe idoli ai surpat.


Bucură-te, strălucirea Iracliei şi a Efaitei.


Bucură-te, că şapte zile nemâncat ai petrecut.


Bucură-te, că şi alte chinuri cu răbdare ai suferit


Bucură-te, că toţi care te-au văzut, pe Hristos au proslăvit.


Bucură-te, că prin bărbăţia ta puterea credinţei a înflorit.


Bucură-te, că mulţi bolnavi ai vindecat.


Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus.


Bucură-te, că Efata ţie a cântat.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 5


Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioşilor din toată lumea, lauda mucenicilor Teodore Stratilate, că ai scăpat pe mulţi de înşelăciunea idolească şi pe Hristos ai mărturisit şi ai luat cunună nevestejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia


Icosul 5


Strălucind prin biruinţa mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Carele a primit nevoinţele tale cele muceniceşti, arătându-te apărător fierbinte credincioşilor din toată lumea, pentru care strigăm ţie:


Bucură-te, Stratilate nebiruite.


Bucură-te mărturisitorule al credinţei.


Bucură-te, diamantul răbdării.


Bucură-te, crinul înfrânării.


Bucură-te, balsamul vindecării.


Bucură-te, cedrul curăţiei.


Bucură-te, ajutătorul săracilor.


Bucură-te, ocrotitorul văduvelor.


Bucură-te, că eşti tuturor folositor.

Bucură-te, că din orice nevoi izbăveşti.


Bucură-te, că sănătoşi ne păzeşti.


Bucură-te, că şi locaşul tău îl proslăveşti.


Bucură-te, mare mucenice Teodore.


Condacul 6


Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu suliţa răbdării tale pe Faraon cel gândit şi închinăciunile Elinilor le-ai surpat, ruşinând în privelişte pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!


Icosul 6


Mărturisitor fierbinte te-ai arătat mucenice Teodore Tiroane, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai ruşinat a mărturisi pe Hristos ci ai ruşinat închinăciunile cele idoleşti, pentru care strigăm ţie:


Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost.


Bucură-te, că pe Maximian ai ruşinat.


Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat.


Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit.


Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit.


Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut.


Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te măreşte


Bucură-te, că Humialon oraşul tău te prosloveşte


Bucură-te, că creştinii serbează acum al tău nume


Bucură-te, că-n nevoi şi-n izbânzi, strigăm, ţie.


Bucură-te, făcător de minuni alese.


Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăveşte.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 7


Vrând tu mare mucenice Stratilate a-ţi mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni şi cu milostenii, te-ai gătit spre lupte muceniceşti pe care le-ai primit cu bucurie cântând Domnului: Aliluia!


Icosul 7


Străină minune a fost toată Efaita şi Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând şi pe împăraţi mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ţie:


Bucură-te, minunea Efaitelor.


Bucură-te, înfrumuseţarea Iracliei.


Bucură-te, podoaba mucenicilor.


Bucură-te, mustrătorul tiranilor.


Bucură-te, jertfă însufleţită.


Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit.


Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat.


Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat.


Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit.


Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănţuit


Bucură-te, că şi noi bun apărător te-am dobândit.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 8


Toată ceata îngerilor, cu mucenicii şi cu stăpânul lor, întru cântări au întâmpinat sufletul tău, mare mucenice Teodore Tiroane, încoronând creştetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor şi toţi au cântat cu bucurie: Aliluia


Icosul 8


Toată făptura s-a alăturat lângă lauda care ţi-a făcut-o Hristos Mirele tău, îngerii priveau aşteptând venirea ta, mucenicii cântau biruinţa ta, iar pământul s-a sfinţit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:


Bucură-te, că ele au încoronat creştetul tău.


Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta.


Bucură-te, că cunună nevestejită ai primit.


Bucură-te, că pentru credincioşi rugăciune ai făcut


Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit.


Bucură-te, că El prin tine s-a proslăvit.


Bucură-te, că Biserica apărător te-a câştigat.


Bucură-te, al Locaşului tău grabnic apărător.


Bucură-te, că de ispite, de furturi şi de judecăţi eşti risipitor


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 9


Privind la frumuseţea cerului, ţi-ai luminat privirile minţii, cunoscând pe Ziditorul cerului şi al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-ai lăudat mucenice Teodore Stratilate şi cântare ai cântat Domnului: Aliluia!


Icosul 9


Ritorii cei mult vorbitori au amuţit ca nişte peşti fără de glas, cum tu un tânăr ostaş ai defăimat frumuseţile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântâm ţie acestea:


Bucură-te, ritore între mucenici.


Bucură-te, trâmbiţă propovăduitoare.


Bucură-te,luptător nebiruit.


Bucură-te, răbdătorule de patimi.


Bucură-te, gherdane al răbdării.


Bucură-te, că cu bărbăţie ai mărturisit.


Bucură-te, că credinţă nevinovată ai păzit.


Bucură-te, că la aceasta şi pe noi ne-ai sfătuit


Bucură-te, că cu îngerii te-ai unit.


Bucură-te, că cu ucenicii locuieşti.


Bucură-te, că prin chinurile tale pe toţi îi veseleşti.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 10


Vrând să-ţi mântuieşti sufletul şi să câştigi viaţă nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul şi cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Carele este marginea doririlor, pentru care şi ultima picătura de sânge cu mulţumită ţi-ai dat cântându-I: Aliluia!


Icosul 10


Vrând noi nevrednicii a-ţi lăuda mucenicia şi nevoinţele tale Sfinte mare mucenice Teodore Tiroane prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ţi cu dragoste acestea:


Bucură-te, că sufletul tău curat, tot pământul a sfinţit.


Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toţi diavolii s-au îngrozit.


Bucură-te, că şi văduva ajutorul tău a primit.


Bucură-te, apărătorule de cetate.


Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate.


Bucură-te, al păcătoşilor lesne iertătorule.


Bucură-te, al tuturor împlinitor de cereri.


Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule.


Bucură-te, al preoţilor cucernici ,de mari daruri dătătorule.


Bucură-te, al monahilor, bun ajutătorule.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 11


Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, întru ospăţul cel duhovnicesc a adăpat sufletul tău din pomul vieţii unde ai auzit glasul puterilor cereşti şi dansurile mucenicilor şi de bucuria aceea îmbălsămat fiind ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!


Icosul 11


Împăratul Maximian cu toţi muncitorii lui, n-a putut birui sufletul cel de diamant mucenice Teodore Stratilate, nici nu te-a putut despărţi de doritul tău Hristos, căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ţie:


Bucură-te, bine cinstitorule al sfintei Cruci.


Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos.


Bucură-te, râvnitorule al Împărăţiei cerurilor.


Bucură-te, bine primitule în locaşurile Ei.


Bucură-te, diamantul şi steaua credinţei.


Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte.


Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre.


Bucură-te, veşmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre.


Bucură-te, împlinitorul cererilor noastre.


Bucură-te, al Locaşului tău înfrumuseţare.


Bucură-te, al robilor casei tale, cucernică şi sfântă mângâiere.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 12


Haruri muceniceşti împarţi tuturor credincioşilor, Sfinte Mare Mucenice Teodore Tiroane, preoţilor eşti podoabă şi lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta şi te cheamă cu credinţă, le împlineşti cererile; mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătoşii, dăruieşte-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!


Icosul 12


Vrând Sfinte Mare Mucenice Teodore a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârşita dorire, unde priveşti frumuseţea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău şi n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile şi minunile tale pentru aceasta primeşte prinos de mulţumită acestea:


Bucură-te, steaua harului ceresc.


Bucură-te, podoaba cinului preoţesc.


Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi lumină,


Bucură-te, lauda celor ce-ţi cânta ţie.


Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii.


Bucură-te, că şi rugăciunile noastre le primeşti.


Bucură-te dătătorule de sfaturi dumnezeieşti.


Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele.


Bucură-te, diamant carele tai neputinţele.


Bucură-te, al sufletului meu mântuire.


Bucură-te, al locaşului tău apărătorule.


Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule.


Bucură-te, mare mucenice Teodore!


Condacul 13


De trei ori fericiţilor, podoaba Ortodoxiei şi lauda Efaitelor, mucenicii Domnului: Teodore Tiroane slăvite şi Stratilate nebiruite, rugaţi-vă Domnului pentru mântuirea noastră, că izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (de 3 ori)


Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1




marți, 16 februarie 2010

De ce aprindem candela?


Răspunsuri întocmite de Sfântul Nicolae Velimirovici

1.– deoarece credinţa noastră este lumină. Hristos spune "Eu sunt lumina

lumii " (Ioan 8,12). Lumina candelei ne reaminteşte de lumina cu care Hristos

luminează sufletele noastre.


2.– pentru a ne reaminti de caracterul strălucitor al sfinţilor în faţa

icoanelor cărora aprindem candelele, pentru că sfinţii sunt numiţi "fiii luminii"

( Ioan 12,26, Luca 16,8).


3.– pentru că este o întoarcere a noastră de la faptele noastre întunecate,

de la gândurile noastre şi dorinţele diavoleşti şi pentru a ne întoarce pe calea

Evangheliei; şi pentru ca noi să fim mai insistenţi în împlinirea poruncilor

Mântuitorului: "Şi lumina ta să lumineze în faţa oamenilor ca ei să vadă faptele

tale bune" (Matei 5,16).


4. – pentru ca lumina candelei să fie micul nostru sacrificiu în faţa

lui Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Însuşi pe deplin ca jertfă pentru noi,

şi ca un mic semn al marilor noastre mulţumiri şi al dragostei pentru El,

de la Care cerem prin rugăciune viaţă, sănătate,mântuire şi tot ceea ce

numai iubirea cerească fără margini poate acorda.


5.– pentru ca frica să cuprindă puterile diavoleşti care uneori

ne asalteză chiar la vremea rugăciunii şi ne depărtează gândurile de

la Cel care ne-a creat.Puterile demonice iubesc întunericul şi tremură

la cea mai mică lumină, în special la cele care sunt ale lui Dumnezeu

şi la cele care Îi sunt bineplăcute lui Dumnezeu.


6.– pentru ca această lumină să ne trezească din egoism.

Aşa cum uleiul şi fitilul ard în candelă, după voia noastră, să ne

lăsăm sufletele să ardă cuflacăra iubirii în toate suferinţele noastre,
întotdeauna supuşi voii lui Dumnezeu.


7. – pentru ca să ne înveţe că fără mâna noastră candela

nu poate să fie aprinsă, şi la fel, inima noastră, candela sufletului

nostru, nu poate fi aprinsă fără focul sfânt al Duhului lui Dumnezeu,

chiar dacă inima este plină de toate virtuţile. Toate aceste virtuţi ale

noastre [sunt doar] combustibilul material, iar focul care le aprinde

vine de la Dumnezeu.


8.
– pentru ca să ne reamintească faptul că înaintea la orice,

Creatorul lumii a făcut lumina, şi după aceea pe toate celelate în

ordine: "Şi Dumnezeu a Zis, să fie lumină; şi a fost lumină"

(Cartea Facerii 1,3).

Şi la fel trebuie să fie şi cu viaţa noastră spirituală, adică înainte de orice,

lumina adevărului lui Hristos trebuie să lumineze în interiorul nostru. De la

această lumină a lui Hristos fiecare faptă bună răsare şi se dezvoltă în noi.


Fie ca Lumina Mântuitorului să strălucească şi în voi!


Sursa

luni, 15 februarie 2010

Rugăciune ce se citeşte în fiecare post


Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

A început postul...


Vă doresc tuturor un post binecuvântat cu urcuş duhovnicesc... Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne întâlnim cu bine la Învierea Domnului... Vă cer iertare tuturor dacă v-am supărat sau v-am smintit...
Rugăciune ce se citeşte în fiecare post
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
Cu bine!
AndreeaTatiana

sâmbătă, 13 februarie 2010

Acatistul Sfântului Ioan Casian

29 februarie

Rugăciunile începătoare

Condac 1


Pentru iubirea desăvârşită viaţa cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi şi chipul vieţii monahiceşti ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine şi cu mulţumire cântăm:

Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţă de mult preţ a neamului românesc!


Icos 1


Din Dobrogea şi neamul străromân moştenirea pământească ai luat, şi învăţătură aleasă la şcolile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Aşa ai ajuns călugăr într-o mânăstire din Betleem, ştiinţa duhovnicească în lucrarea vieţii de obşte deprinzând. Pentru aceasta după cuviinţă îţi strigăm:


Bucură-te, dorire după Hristos


Bucură-te, cugetare învăpăiată de har


Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii


Bucură-te, păzire a curăţiei inimii


Bucură-te, însetare după lumina sfinţeniei


Bucură-te, închinătorule în duh şi adevăr


Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeieşti


Bucură-te, simţire a tainei peste fire


Bucură-te, dragoste apostolică şi rai al smereniei


Bucură-te, minte mişcată de suflarea Duhului Sfânt


Bucură-te, suflet şi trup făcute cer nou şi pământ nou


Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 2


Cu râvnă sfântă ai plecat ai plecat împreună cu Gherman în sihăstriile Egiptului în căutarea sfinţilor pustnici. Şi împărtăşindu-vă de taina vieţii lor ascunse cu Hristos în Dumnezeu, aţi păzit cuvintele lor în inimă, cu bucurie cântând: Aliluia!


Icos 2


Moştenire sfântă ne-ai lăsat, Părinte Ioane, celor încercaţi de multe dureri, lipsuri şi ispite, în Aşezămintele şi Convorbirile duhovniceşti. Aşa ne-ai învăţat să murim păcatului ca Domnul să ne fie lumina şi viaţa şi bucuria veşnică. Pentru aceasta îţi cântăm:


Bucură-te, pâine a smereniei şi vin al iubirii de Dumnezeu


Bucură-te, dar adus pe altarul cel mai presus de ceruri


Bucură-te, zugrav iscusit al dragostei Sfintei Treimi


Bucură-te, tâlcuitor al purtării de grijă dumnezeieşti


Bucură-te, călăuză de la iadul deznădejdii la raiul smereniei


Bucură-te, chip luminat de prezenţa lui Hristos


Bucură-te, carte vie în care se scriu cuvintele Duhului


Bucură-te, memorie făcută pământ de rai


Bucură-te, chivot al voii dumnezeieşti


Bucură-te, voire închinată la hotarul veşniciei


Bucură-te, locaş însufleţit al vederii Lui Dumnezeu


Bucură-te, conştiinţă a chipului lui Dumnezeu


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 3


De la Avva Pafnutie ai învăţat a face loc în vasul pământesc slavei Sfintei Treimi prin întreită renunţare: la bunurile şi măririle lumeşti, la obiceiurile, patimile şi atracţiile vechi ale trupului şi sufletului şi la toate cele trecătoare. Şi astfel jertfă vie aducându-te cântai cu bucurie: Aliluia!


Icos 3


La sfatul Avvei Iosif, şapte ani ai rămas în Egipt împreună cu Sfântul Gherman, culegând de la sfinţii nevoitori roadele Pomului vieţii. Apoi aţi ajuns în pustia Sketică, unde cerul şi pământul sărbătoreau pregustarea întâlnirii celei de la hotarul veşniciei.


Bucură-te, braţe libere de griji şi dobândiri trecătoare


Bucură-te, braţe întinse pe crucea dragostei


Bucură-te, braţe deschise spre a îmbrăţişa necuprinsul


Bucură-te, braţe ce cuprind lumea şi o aduc lui Dumnezeu


Bucură-te, vas al comorilor pustiei


Bucură-te, vas al moştenirii sfinte


Bucură-te, loc al păcii


Bucură-te, icoană vie, vedere din locul lui Dumnezeu


Bucură-te, trup purtat de suflet


Bucură-te, suflet purtat de harul lui Dumnezeu


Bucură-te, pământ urcat la cer


Bucură-te, cer întrupat


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 4


Din pricina învinuirilor nedrepte la care erau supuşi monahii din Egipt aţi părăsit locul pustniciei şi aţi plecat la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gură de Aur. De la el ai primit harul slujirii diaconeşti şi lângă el ai sporit în cuvânt şi în har, în lucrare şi în isihie. Iar după exilul lui ai ajuns la Roma împreună cu Gherman, spre a vesti pătimirile părintelui celui de Dumnezeu insuflat al Bisericii, împreună cu care în duh neîncetat cântaţi: Aliluia!


Icos 4


Mare a fost dragostea ta pentru dumnezeiescul Părinte în mâinile căruia te-ai adus ca o prescură lui Hristos. Aşa te-ai încredinţat lui Dumnezeu, învăţând pătimirea de bunăvoie pentru dragostea Lui şi iubirea de vrăjmaşi, pentru care, minunându-ne, îţi cântăm:


Bucură-te, primire a cuvântului din gura cea cu totul de aur


Bucură-te, ucenic crescut prin har la măsura de fiu


Bucură-te, fiu îmbrăcat în slava părintelui tău


Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu născut în Duhul


Bucură-te, urmare a părintelui tău în adâncurile tainei dumnezeieşti


Bucură-te, urmare a lui în adâncurile suferinţei


Bucură-te, urmare a lui în slava învierii


Bucură-te, creştere în Trupul lui Hristos la măsura desăvârşirii


Bucură-te, rod al Liturghiei dumnezeieşti


Bucură-te, ascultare mişcată de nădejde, credinţă şi iubire


Bucură-te, deprindere a lucrării teandrice


Bucură-te, conştiinţă mărturisitoare a pecetei dumnezeieşti


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 5


Harul liturghisirii preoţeşti l-ai îmbrăcat la Roma, după care ai revărsat în cuprinsul Galiei izvoarele vii şi bogăţia darurilor pustiei. Pe toate le-ai rânduit cu dreaptă socoteală după firea şi puterea celor ce primeau, treptele nevoinţei şi contemplării săpând spre suirea neînşelată la măsura desăvârşirii. Iar cei ce luau de la tine cu credinţă leacurile duhovniceşti şi urmau căile vindecării de păcate cu mulţumire strigau: Aliluia!


Icos 5


Plecând din inima neamului şi pământului românesc, drumul tău a unit ca o cruce de taină Răsăritul şi Apusul Bisericii drept-slăvitoare, spre slava Sfintei Treimi. Aşa pretutindeni ai împărţit cu bună pricepere comorile pustniciei, întărind pe toţi în conştiinţa menirii de taină a asemănării dumnezeieşti. Pentru aceasta îţi strigăm:


Bucură-te, surpătorule al celor opt patimi de căpătâi


Bucură-te, sfărâmare a zăvoarelor păcatului


Bucură-te, privire ce spulberă negrele întunecimi


Bucură-te, pajişte împodobită cu florile ştiinţei


Bucură-te, minte văzătoare prin ocheanul inimii


Bucură-te, inimă văzătoare prin lumina Duhului


Bucură-te, rodire a Împărăţiei prin adâncă răbdare


Bucură-te, dobândire a Duhului prin înfrânare


Bucură-te, înălţare peste tulburările patimii prin umilinţă


Bucură-te, dobândire a harului prin milostivire


Bucură-te, priveghere întru cunoştinţa prezenţei lui Hristos


Bucură-te, tăcere lucrătoare a cuvântului dumnezeiesc


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 6


Mare este ajutorul tău, Sfinte, către noi, cei loviţi de tot felul de ispite şi necazuri, care te chemăm cu credinţă şi urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate. Şi cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăinţă viaţa noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus şi Izvorul milostivirii, cântând împreună cu tine: Aliluia!


Icos 6


Greu este jugul lăcomiei ce înăbuşă râvna dumnezeiască şi se face pricină a înclinărilor pătimaşe, drept aceea ne-ai învăţat, Părinte Ioane, a-l schimba pe jugul cel uşor al curăţiei inimii prin stingerea îmboldirilor aprinse ale trupului, mărturisirea conştiinţei şi umilinţa ce vine din ascultare. Iar prin postul sufletului şi trupului să arătăm dorul după dumnezeiasca împărtăşire în libertatea duhului, de care şi noi însetând cântăm:


Bucură-te, cercetare a conştiinţei ce smulgi spinii păcatului


Bucură-te, răbdare şi osteneală ce chemi mintea din cutreierul nestatornic


Bucură-te, căinţă a inimii ce sfărâmi împietrirea sufletului


Bucură-te, frică de Dumnezeu ce nu părăseşti cuvântul dragostei Lui


Bucură-te, rugăciune stăruitoare ce răzbaţi prin viforul ispitelor


Bucură-te, hrănire din laptele Scripturii şi mierea Tradiţiei sfinte


Bucură-te, postire născătoare de cumpătare şi înnoire a simţurilor


Bucură-te, vedere a lumii în icoana iubirii dumnezeieşti


Bucură-te, feciorie lucrătoare a tainei întrupării lui Dumnezeu


Bucură-te, punere a nădejdii în milostivirea de Sus


Bucură-te, închinare de sine primitoare a lucrării Sfintei Treimi


Bucură-te, curăţire a altarului lăuntric spre primirea Tainelor dumnezeieşti


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 7


Urmând predania bătrânilor ne-ai învăţat atât curmarea mişcărilor demonice împotriva firii cât şi supunerea mişcărilor fireşti faţă de voia şi lucrarea dumnezeiască mai presus de fire. Şi îndemnai astfel să ne împlinim menirea, depăşind cele ale firii în Trupul lui Hristos şi în unire cu Sfânta Treime, cântând împreună cu sfinţii: Aliluia!


Icos 7


Ai vădit, părinte Ioane, lucrarea duhurilor răutăţii ce însoţesc cele opt patimi de căpătâi: duhul lăcomiei, duhul desfrânării, duhul iubirii de argint, duhul mâniei, duhul tristeţii, duhul neliniştii, duhul slavei deşarte şi duhul trufiei. Şi curăţind rănile patimilor, ai pus peste ele balsamul virtuţilor şi legătura dragostei, ca să aflăm vindecare şi mângâierea desăvârşirii, cu bucurie cântând:


Bucură-te, păzire a inimii de răsărirea gândurilor răutăţii


Bucură-te, gătire prin înfrânare a locaşului slavei


Bucură-te, feciorie, taina naşterii duhovniceşti


Bucură-te, trup şi suflet făcute icoană a sălăşluirii dumnezeieşti


Bucură-te, sfinţire a omului întreg după voia Sfintei Treimi


Bucură-te, nimicire a idolilor gândiţi şi simţiţi înaintea chipului lui Dumnezeu


Bucură-te, dezlipire cu duhul de agonisiri şi sălăşluire în hotarul veşniciei


Bucură-te, blândeţe şi răbdare întru nădejde, pământ al rodirii sfinte


Bucură-te, lepădare a întristării lumii pentru întristarea după Dumnezeu


Bucură-te, întristare zămislită din pocăinţă şi dorirea desăvârşirii


Bucură-te, isihie, rod al credinţei lucrătoare prin iubire


Bucură-te, micşorare de sine pentru arătarea slavei lui Dumnezeu


Bucură-te, surpare prin smerenie a înălţărilor trufiei


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 8


Ai înfiinţat la Marsilia, Cuvioase Ioan, două mânăstiri de obşte, una de bărbaţi şi una de femei, răsădind cu duhovnicească pricepere tradiţia monahală a părinţilor din Egipt în specificul locului şi firii locuitorilor din Galia. Pe acestea trecându-le prin inima ta de Părinte şi firea neamului românesc, s-a arătat unicul chip al Împărăţiei într-o nouă icoană a cântării neîncetate de: Aliluia!


Icos 8


La rugămintea Sfântului Castor ai alcătuit, Părinte, Aşezămintele Cenobitice, arătând că măsura desăvârşirii stă în împlinirea poruncii dumnezeieşti cu dreaptă socoteală şi după putere, chiar dacă mijloacele nu sunt aceleaşi. Aşa ai arătat că pogorămintele referitoare la orânduirea vieţii creştine nu înseamnă o schimbare a ţintei, nici a treptelor de atins, ci o împropriere a tradiţiei Bisericii în diferite caractere unite în aceeaşi icoană a comuniunii în Duhul Sfânt.


Bucură-te, iconar fidel erminiilor sfinte


Bucură-te, zugrav al aceluiaşi chip într-o nouă icoană


Bucură-te, înzestrare a Galiei cu armătură duhovnicească


Bucură-te, cuvânt purtător al apei duhovniceşti a pustiei


Bucură-te, începător al monahismului din Apus


Bucură-te, vistierie a comorilor Răsăritului


Bucură-te, purtător al Căii, Adevărului şi Vieţii


Bucură-te, cuvântător de Dumnezeu din plinătatea harului


Bucură-te, lucrător al curăţirii dumnezeieşti


Bucură-te, zugrav al contemplării dumnezeieşti


Bucură-te, liturghisitor al unirii dumnezeieşti


Bucură-te, candelă nestinsă la icoana Întrupării


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 9


Mare taină e libertatea omului dată în însăşi pecetea chipului divin, desăvârşită în dialogul dragostei şi împreună-lucrarea cu Dumnezeu. Iar viaţa veşnică este însăşi părtăşia la iubirea Sfintei Treimi, în bucuria veşnică şi pacea cântării de: Aliluia!


Icos 9


Râvnei Sfinţilor Capadocieni şi a Sfântului Ioan Gură de Aur ai urmat ridicând cuvântul împotriva celor ce susţineau o separare adâncă între firea omenească şi harul divin. Aşa ai arătat că, deşi tot darul desăvârşit şi tot harul vin de la Dumnezeu, libertatea omului zidit după chipul Lui este chemată să răspundă şi să conlucreze cu harul pentru a produce în suflet roadele virtuţilor şi a se împlini în împărtăşirea dumnezeiască.


Bucură-te, urmaş adevărat al Sfinţilor Apostoli


Bucură-te, ferire de învrăjbire cu smerenie evanghelică


Bucură-te, depărtare cu duhul de tulburare şi certuri


Bucură-te, primire a harului pe măsura credinţei


Bucură-te, învăţătură temeluită pe cuvântul lui Dumnezeu


Bucură-te, împreună-lucrător cu Hristos


Bucură-te, statornicie în dreapta credinţă


Bucură-te, pace nesurpată şi blândeţe moştenitoare a raiului


Bucură-te, mărturisire a vieţii ca dialog şi participare


Bucură-te, învăţător al nevoinţei duhovniceşti


Bucură-te, laudă a milostivirii dumnezeieşti


Bucură-te, zugrăvire a chipului omului după erminia Sfinţilor Părinţi


Bucură-te, liturghisire a darului şi primire a harului lui Dumnezeu


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 10


Stâlp al Bisericii te-ai arătat, Părinte Ioane, când la cererea viitorului papă Leon cel Mare al Romei ai alcătuit o ultimă scriere: Despre Întruparea Domnului, împotriva lui Nestorie, punând o piatră de temelie pentru Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, ţinut cu un an mai târziu. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc părinte şi alăută a dogmelor insuflate te cinstim, şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!


Icos 10


Pe Maica Domnului ai mărturisit-o Născătoare de Dumnezeu iar pe Hristos Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Aşa ai arătat că îndumnezeirea nu este o simplă imitare săvârşită de om ca după un model exterior, ci rodul lucrării divine împărtăşite în taina dragostei. Pentru aceasta îţi strigăm:


Bucură-te, alăută a tainei Treimii


Bucură-te, piatră a mărturisirii Întrupării


Bucură-te, piatră la temelia Bisericii


Bucură-te, laudă a naşterii dumnezeieşti din Fecioară


Bucură-te, cinstitor al măririi Născătoarei de Dumnezeu


Bucură-te, conglăsuitor cu Apostolii


Bucură-te, râu al teologhisirii insuflate


Bucură-te, călăuzitorule pe calea mântuirii


Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe


Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu şi grabnic ajutătorule


Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu şi degrab luminătorule


Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu şi de oameni


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 11


Până la capăt ai rămas statornic în dreapra credinţă a Bisericii, păzind nesecat izvorul isihiei dumnezeieşti, Cuvioase Ioan Casian, drept pentru care încă în viaţă fiind ai fost cinstit ca sfânt şi după mutarea ta izvoare de har ai revărsat spre mângâierea celor ce cântă: Aliluia!


Icos 11


Cum vom putea lăuda după vrednicie minunile tale, Părinte Ioane, că nu ne laşi în grelele încercări la care suntem supuşi şi ca pe o gură de rai ne-ai lăsat sfintele tale moaşte, spre mărturia vieţii nestricăcioase întru slava Sfintei Treimi. Fii dar grabnic sprijinitor şi tămăduitor al celor ce aleargă la tine şi cu credinţă cântă:


Bucură-te, chip împlinit în asemănarea dumnezeiască


Bucură-te, rod al pomului Vieţii


Bucură-te, prescură liturghisită de Hristos a neamului românesc


Bucură-te, purtător al crucii de moştenire a acestui pământ


Bucură-te, purtător al crucii omenirii suferinde


Bucură-te, izvor al tămăduirii


Bucură-te, părinte ce naşti în fii duhul mântuirii


Bucură-te, inimă de părinte, îmbrăţişare peste fire


Bucură-te, inimă de fiu în care bate dumnezeiasca iubire

Bucură-te, grijă părintească faţă de toţi cei necăjiţi


Bucură-te, ieşire în căutarea celor rătăciţi


Bucură-te, întâmpinare a fiilor risipitori


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 12


Cu adevărat vă cinstim, Sfinte Ioane şi Sfinte Gherman, împreună cu primul vostru dascăl şi învăţător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstreşti ale Dobrogei. Căci moştenirea acestui neam şi pământ o aţi urcat la cer şi luminători lumii v-aţi arătat, unind sfinţenia vieţii, cultura aleasă şi teologia insuflată în taina cântării de: Aliluia!


Icos 12


În multe stânci şi peşteri, văi şi sate, locuri de închinare şi sfinte locaşuri a răsunat numele tău, Sfinte Ioane, pecetluind în frumuseţea peisajului legătura veşnică de iubire pe care o ai cu acest pământ şi neam. Drept aceea după cuviinţă te cinstim şi cu mulţumire îţi cântăm:


Bucură-te, singurătate cu Dumnezeu ce îmbrăţişezi lumea


Bucură-te, dăruire de sine nevoinţei isihaste


Bucură-te, luminătorule al pustiei


Bucură-te, rugăciune pentru lumea deznădăjduită


Bucură-te, semănătorule al chipului Împărăţiei


Bucură-te, vistier al comorilor pustiei


Bucură-te, făclie nestinsă în sfeşnicul Bisericii


Bucură-te, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi


Bucură-te, mângâietorule al celor întristaţi


Bucură-te, iscusit grădinar al inimilor


Bucură-te, surpător al curselor diavoleşti


Bucură-te, îndemnător spre cele mai presus de fire


Bucură-te, libertate transfigurată prin iubire


Bucură-te, Sfinte Ioan Casian, mlădiţa de mult preţ a neamului românesc!


Condac 13


O, Sfinte Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii, care în neputinţe şi patimi cumplite ne zbatem, şi nu îndrăznim a căuta la faţa lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor şi împietririi ce ne apasă, revarsă spre noi cu harul ce ţi s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare şi înmulţirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să cântăm cu mulţumire: Aliluia! (de 3 ori).


Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1

Acatistul Sfantului Mucenic Vlasie - ocrotitorul animalelor domestice

11 februarie

Rugăciunile începătoare

Condacul 1:


Pe mine cel plin de toată întinăciunea ,care alerg la ajutorul tău Sfinţite Mucenice Vlasie, mă vindecă , mă mântuie cu ruga către bunul Dumnezeu şi aşa voi cânta: Aliluia!


Icosul 1:


Cel ce îmbracă crinii ţarinii, te-a îmbrăcat pe tine Sfinte cu toată bunătatea, Păstorule al Sevastiei, hrăneşte-ţi turma ta cu roadă de fapte bune şi aşa îţi vom cânta:


Bucură-te, mucenice;


Bucură-te, pustnice;


Bucură-te, ierarhe;


Bucură-te, sfinte;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 2:


Plăcută ţi-a fost viaţa sfinţilor şi ca un milostiv ai cercetat pe sfinţii ce erau în temniţă ,aşa sfinte împreună cu mucenicul Eustaţie scoală-mă pe mine din temniţa fărădelegilor mele şi aşa voi cânta: Aliluia!


Icosul 2:


Ales-ai Sfinte a locui cu fiarele în pustie făcut-ai arătat darul lui Dumnezeu prin minunile tale, arătându-ţi milostivirea spre fiarele necuvântătoare prin tămăduirile pe care le dădeai, iar noi îţi zicem:


Bucură-te, căutătorule de Dumnezeu;


Bucură-te, aflătorul faptelor bune;


Bucură-te, iubitorule de linişte;


Bucură-te, şi ajută pe cei ce te cinstesc;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 3:


Bucuratu-te-ai sfinte atunci când ai fost chemat la munci, dorind tu de Hristos, ne dă şi nouă din dragostea ta să iubim necazul care ne duce la Dumnezeu, şi aşa cu bucurie vom cânta: Aliluia!


Icosul 3:


Pe mulţi ai tămăduit ierarhe când mergeai spre munci. Precum spre aceia ţi-ai arătat bunătatea, arată-te milostiv spre mine cel ce pătimesc şi cu durere strig:


Bucură-te, vindecătorule;


Bucură-te, folositorule;


Bucură-te, şi mă miluieşte;


Bucură-te, ajutătorule;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 4:


Ajută-ne nouă sfinte să ieşim din calea răutăţii. Depărtează cugetele cele rele. Ne spală cu roua rugăciunilor tale sfinte pe noi cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 4:


Pe văduva ce ţi s-a plâns ţie sfinte cu bucurie ai ajutat-o, poruncindu-i ei să-ţi prăznuiască pomenirea spre ai fi ei de folos şi mie celui ce îţi cânt:


Bucură-te, ajutând pe cei ce te roagă;


Bucură-te, că nu treci cu vederea;


Bucură-te, bucurie lină;


Bucură-te, linişte sfântă;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 5:


Răbdata-i ierarhe bătăi şi batjocură pentru dragostea lui Hristos, nădăjduind la bunătăţile ce vor să fie celor ce iubesc pe El. Şi eu laud pe Dumnezeu cântând: Aliluia!


Icosul 5:


Picură nouă din darul tău sfinte. Ne păstoreşte pe noi în staulul lui Dumnezeu. Fă-ne nouă pe Hristos blând în ziua judecăţii şi aşa îţi vom cânta:


Bucură-te, bucuria mea;


Bucură-te, învierea faptelor bune;


Bucură-te, iubitor de osteneală;


Bucură-te, fericit chinuit;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 6:


Şapte femei sfinte te-au urmat pe tine la mucenie ,făcându-te plin de darul lui Hristos, prin lucruri bune ce le-ai trimis înainte la Dumnezeu căruia îi cântăm: Aliluia!


Icosul 6:


Nu te-ai temut sfinte să ocărăşti pe cel ce te îndemna să te închini idolilor, batjocorind pe demoni iar pe Dumnezeu îl lăudai numind pe Hristos al tău iar noi aşa îţi cântăm:


Bucură-te, plin de Dumnezeu;


Bucură-te, lauda mucenicilor;


Bucură-te, slava pustnicilor;


Bucură-te, podoaba ierahilor;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 7:


Urmând Stăpânului Hristos ,ai mers pe apă însemnându-o cu semnul crucii ai făcut-o slujitoare ţie, pe ceea ce pe mulţi i-a înecat pe tine te-a cruţat cântând: Aliluia!


Icosul 7:


Vrând slujitorii idolilor să-ţi urmeze s-au înecat, nădăjduind ei spre puterea dracilor. Fereşte-ne sfinte de vătămarea lor şi aşa cu bucurie te vom lăuda:


Bucură-te, pierzătorul dracilor;


Bucură-te, slujitorul adevărului;


Bucură-te, viaţă adevărată;


Bucură-te, virtute arătată;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 8:


Rugatute-ai Sfinte înainte de tăierea ta pentru cei ce te vor prăznui, la care dumnezeiesc glas din înălţime a făgăduit împlinirea cererilor tale pentru cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 8:


Copiii cei lăsaţi în grija ta sfinte i-ai luat după tine, făcându-i pe ei părtaşi muceniciei tale; Sfinte ne fă şi pe noi următori lucrurilor tale şi aşa îţi zicem:


Bucură-te, şi mă povăţuieşte;


Bucură-te, şi vindecă-mă;


Bucură-te, şi ajută-mă;


Bucură-te, şi mă izbăveşte;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 9:


Iubind tu curăţia până în sfârşit, dimpreună ai fost îngropat cu copii mucenici de la care izvorăsc tămăduiri şi nouă celor ce-ţi cântăm: Aliluia!


Icosul 9:


Ce laudă vrednică vom aduce ţie sfinte nu ne pricepem, dar tu ca un milostiv primeşte această săracă cântare:


Bucură-te, ales folositor;


Bucură-te, cu Hristos;


Bucură-te, Sfinte;


Bucură-te, dătător de umilinţă celor împietriţi la suflet;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 10:


Aşa cum ţi-ai ţinut făgăduinţa faţă de văduvă, îmi împlineşte şi acum faţă de mine cel neputicios, şi voi cânta lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!


Icosul 10:


Se bucură sfinte creştinii făcându-te tu mijlocitor,sădeşte în sufletele celor ce te iubesc dragostea Domnului şi îţi vom cânta aşa:


Bucură-te, rugă sfântă;


Bucură-te, milă dumnezeiască;


Bucură-te, slujitor împărătesc;


Bucură-te, bucurie în Hristos;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 11:


Cel ce te-a sfinţit pe tine în vreme de prigoană să ne întărească pe noi sfinte a urma ţie, bucură-ne pe noi în necazurile noastre şi aşa vom cânta cu tine: Aliluia!


Icosul 11:


Roagă-te bunului Dumnezeu să ne dăruiască lacrimi, pentru că tare ne-am întinat şi ne este nouă frică de lucrurile noastre şi aşa vom cânta ţie:


Bucură-te, casă sfântă;


Bucură-te, sfinţit ierarh;


Bucură-te, munte ales;


Bucură-te, peşteră a darurilor;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 12:


Pe ierarhul , mucenicul, pustnicul, cel ales a lui Dumnezeu să-l lăude credincioşii, zicând lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 12:


Pe apărătorul ortodocşilor, pe cel ce ne întăreşte în vreme de prigoană, prigonit fiind de cei fărădelege; credincioşii îi cântă:


Bucură-te şi ne întăreşte;


Bucură-te, cetatea lui Dumnezeu;


Bucură-te, colac de salvare;


Bucură-te, nădejde sfântă;


Bucură-te, sfinţite mucenice Vlasie!


Condacul 13:


O, de trei ori fericite a lui Hristos sfinte auzi-mă pe mine cel ce te laud şi te rog cu umilinţă să mă ajuţi să cânt lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)


Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1


Rugăciune

Nu îmi este nădejde sfinte de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-l vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfinţit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine şi pentru aceea sfinte nădăjduindu-mă spre ruga ta şi milostivirea lui Dumnezeu nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău, spre tine Doamne Dumnezeule să vin mereu îmi dă. Amin!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails