"Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. (o metanie)
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.(o metanie)"
Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. (o metanie)
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.(o metanie)"
O rugăciune scurtă dar profundă, specifică Postului Mare, post ce se apropie cu paşi repezi, o rugăciune a pocăinţei. Se repetã de trei ori si se însoţeşte de trei metanii mari, închinãciuni cu fruntea pânã la pãmânt. Metaniile (metanoia) desemneazã pocãinta ca eliberare a noastrã de sub sclavia acestei lumi, şi recunoaşterea noastră ca "slugi" ale lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să ne eliberăm de stăpânirea acestei lumi, pentru a fi cu toată fiinţa noastră cât mai aproape de EL. Aici o tâlcuire frumoasă pentru această rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu