joi, 13 mai 2010

Hristos s-a înălţat!


Cuvânt la Înălţarea Domnului - Sfântul Ioan Gură de Aur


„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)


Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei...continuare

sâmbătă, 8 mai 2010

Singurătatea omului din Biserică


Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, oamenii se simt tot mai singuri, fie în familie, fie la serviciu ori în societate. Dispare acest sentiment în biserică? Ce putem face pentru a scăpa de singurătate?


De-a lungul discuţiilor cu oamenii la scaunul de spovedanie am constatat că ei se simt foarte singuri şi, din nefericire, nu reuşesc să scape de această stare nici chiar după ce încep să vină periodic la slujbe. Biserica este pentru noi Trupul lui Hristos, El îi dă viaţă şi putere, iar noi ne hrănim cu acestea doar în biserică. Este absurd să cauţi locuri mai izolate în biserici sau chiar lăcaşuri unde nu vine aşa de multă lume, unde nu este "aglomerat". Biserica este locul unde se cultivă apropierea şi unirea oamenilor între ei. Comunicarea, interrelaţionarea conferă omului statutul de persoană. Am observat, de pildă la tineri, că un timp îndelungat petrecut în faţa calculatorului, nu doar că îi robeşte, ci îi face infirmi, incapabili de a mai comunica, de a se exprima.


Cum putem vindeca această însingurare a omului?


În cadrul Bisericii, prin organizarea de către preoţi de cât mai multe activităţi pentru membrii comunităţilor, parohiilor pe care le păstoresc. Oamenii vin în biserică fără să se cunoască şi pleacă la fel.

Acest lucru se întâmplă şi din cauza neînţelegerii rolului Euharistiei în viaţa creştină. Foarte mulţi văd împărtăşirea ca pe o tradiţie (obligaţie) din posturi, nu ştiu câţi simt dorul de a se împărtăşi. Dacă Însuşi Mântuitorul a spus că acela care nu va mânca Trupul Său şi nu va bea Sângele Său, nu va avea viaţă întru el, atunci avem nevoie, permanent, să înnoim această Viaţă în noi. De fapt, Împărtăşania nu-i uneşte pe creştini doar cu Hristos, ci şi între ei, aceasta este, de altfel, soluţia destrămării singurătăţii şi a vindecării omului de patimi. Împărtăşania ne responsabilizează, ne face gândul smerit, ne îndeamnă la pocăinţă şi iubire pentru cei ce ne înconjoară. Că misiunea Bisericii este de a propovădui iubirea lui Hristos în lume, a Cărui martoră este, ne adeveresc unii dintre cei mai folosiţi şi mai importanţi termeni teologici: Biserică (adunare), Liturghie (bun public, comun) şi Împărtăşanie (Kinonia-comuniune). La această unitate a oamenilor între ei şi cu Hristos se ajunge doar prin dreapta-credinţă (cunoaşterea corectă a lui Dumnezeu) şi a căii care duce către El (virtuţile).

joi, 6 mai 2010

Mirii "nu se duc ca florile de mai"


Superstiţiile sunt, în general, moşteniri ale religiilor precreştine, care au supravieţuit alături de elementele pur creştine, având o vitalitate uimitoare. Nu numai pentru că au rezistat aproape două mii de ani, dar chiar au luat amploare şi forţă. De aceste producţii bizare ale spiritului omenesc se plângeau încă din Antichitate cei care judecau lucrurile în mod lucid, iar Sfântul Apostol Pavel avertizează pe ucenicii lui asupra pericolului pe care-l reprezintă ele în calea învăţăturii celei adevărate a Evangheliei lui Hristos (Tit 1, 14). Şi astăzi există numeroase superstiţii, care încep cu persoana preotului, continuă cu locurile sfinţite (biserica, cimitirul etc.), rânduielile liturgice, lucrurile şi veşmintele bisericeşti şi se sfârşesc cu duminicile şi sărbătorile. Cele mai multe dintre ele se referă la Taina Cununiei: călcatul pe picior în timpul slujbei, interdicţia întâlnirii mireselor, precum şi aceea de a se uita înapoi atunci când se intră în sfântul lăcaş, "păcălitul" cu pişcoturile şi altele. Alături de acestea, întâlnim frecvent o concepţie greşită, potrivit căreia în luna mai nu este bine să se facă nunţi, invocându-se motivul că astfel de căsătorii săvârşite în această lună nu durează, ci "se duc ca florile de mai".

Mulţi cred în această superstiţie, însă trebuie precizat foarte clar că nu există nici un temei teologic, canonic sau liturgic ce opreşte săvârşirea nunţii în această perioadă. Porunca a IX-a a Bisericii menţionează numai anumite zile în care nu se săvârşesc nunţi în timpul anului bisericesc. Astfel, nu este îngăduită oficierea Sfintei Taine a Cununiei în toate miercurile şi vinerile de peste an, în ajunul praznicelor împărăteşti, în cele patru posturi de peste an, în Săptămâna brânzei (cu şapte zile înainte de Postul Sfintelor Paşti), în Săptămâna Luminată, în Duminica Rusaliilor, în intervalul de timp de la Naşterea Domnului până la Bobotează, la 14 Septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci) şi la 29 August (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul). Aşadar, nu există nici o interdicţie ca tinerii să-şi unească vieţile în această lună, dimpotrivă, căsătoria este binecuvântată, mai ales că urmează după sărbătoarea Învierii Domnului.

Nu trebuie să ne luăm după superstiţii, crezând că relaţia se va destrăma. Există familii care s-au cununat religios în luna mai şi au convieţuit zeci de ani, tot aşa cum există unele care nu au durat, în ciuda faptului că nunta s-a făcut în iunie, iulie sau septembrie. Important este să ne ferim a săvârşi nunta în perioadele stabilite de Sfânta Biserică ca nepotrivite, iar tinerii, încă din prima zi a căsătoriei, să vadă în familie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pe pământ, având ca scopuri prioritare ajutorul reciproc, atât în dobândirea mântuirii, cât şi în cele ce ţin de naşterea şi educarea copiilor.


Sursa: Ziarul Lumina

miercuri, 5 mai 2010

Avem nevoie de citirea Sfintei Scripturi

Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, ce este Sfânta Scriptură pentru un creştin ortodox?



Sfânta Scriptură ne dezvăluie iubirea de oameni a lui Dumnezeu revărsată de-a lungul timpului, în lume. Ea ne ajută să aflăm voia lui Dumnezeu, pe care El a încredinţat-o aleşilor Săi, profeţii şi apostolii, care au fixat-o în scris. Sfânta Scriptură este de fapt un manual de vieţuire plăcută lui Dumnezeu. De multe ori am întâlnit oameni care căutau anumite răspunsuri care erau clar precizate în Scriptură, dar ei nu apelau la ea, nu aveau conştiinţa că este o carte izvorâtă din sfinţenie, nu ştiau ce cuprinde. Am observat că mulţi creştini, care participă frecvent la viaţa Bisericii, nu citesc Scriptura. Un mare exeget al Sfintelor Scripturi, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că a citi Scriptura nu este propriu doar monahilor, ci mai ales este necesar mirenilor, care trăiesc în lume, înconjuraţi de multe ocazii de a păcătui. Citirea Sfintei Scripturi ne umple sufletul de râvnă pentru că ea conţine multe exemple de oameni care au biruit, prin Dumnezeu, orice rău. Apoi, ea conţine, conform spuselor aceluiaşi Părinte al Bisericii, răspunsuri la absolut toate problemele duhovniceşti pe care le-ar putea întâmpina un om în viaţă. Desigur că Scriptura nu se poate cuprinde lesne cu mintea, tocmai pentru a o aprofunda. Înţelesurile ei se dezleagă după rugăciuni insistente şi răbdătoare, de luminare, şi cu ajutorul tâlcuirilor Părinţilor Bisericii.



De ce trebuie să citim Sfânta Scriptură?


Faptul că cele mai multe manuscrise, păstrate din vechime până astăzi, conţin texte scripturistice cu explicaţii, precum şi acela că cele mai multe opere ale Sfinţilor Bisericii sunt, de fapt, tâlcuiri ale Scripturii, arată importanţa şi necesitatea cunoaşterii lor de către cel care vrea să-L iubească pe Dumnezeu. Ar trebui ca fiecare creştin să citească zilnic, alături de rugăciuni, şi capitole din Scriptură. În familie, în loc de timp pierdut în faţa televizorului, s-ar putea iniţia unele dialoguri pe temele inepuizabile ale Scripturii. Preoţii înşişi ar trebui să explice creştinilor, punctual, pe teme precise, Scriptura, să-i sfătuiască pe credincioşi la spovedanie să iubească Scripturile. Necunoaşterea Sfintei Scripturi se observă din comportamentul oamenilor, care nu ştiu cum să trăiască, nu se ruşinează de cuvintele Mântuitorului, pentru că nu le cunosc. Este bine că în clipa de faţă se abordează şi se cultivă la nivelul Bisericii întregi, tematic, o mulţime de teme: Liturghia, Scriptura, Crezul, Autocefalia, Familia ş.a. pentru a dezvolta o conştiinţă responsabilă în rândul creştinilor.


Sursa: Ziarul Lumina

Acatistul Sfintei Marii Muceniţe Irina Împărăteasa

5 mai

Rugăciunile începătoare

Condacul 1


Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor şi a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie aşa să-i strigăm:

Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Icosul 1


Îngerilor asemănându-te cu curăţia şi cu râvna, apostoleşte te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe scârbe şi osteneli ai răbdat şi cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care şi noi, smeriţii, cu evlavie pe tine te lăudăm aşa:


Bucură-te, mlădiţă cerească din vlăstarul lui Hristos;


Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos;


Bucură-te, sămânţă aleasă şi mult roditoare;


Bucură-te, porumbiţă sfântă şi mult cuvântătoare;


Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire;


Bucură-te, curată ţi blândă mieluşea din turma lui Hristos;


Bucură-te, că învăţăturile tale multora au fost de folos;


Bucură-te, că prin strălucirea vieţii tale, Hristos S-a proslăvit;


Bucură-te, sămânţa cea bună cu rod însutit;


Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veşnică moştenitoare;


Bucură-te, a nevăzuţilor vrăjmaşi biruitoare;


Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 2


Văzând tatăl tău, împăratul Licinius, frumuseţea cu care înfloreai, ţi-a ri-dicat un turn şi acolo cu mare grijă ca pe un crin preafrumos te creştea. Dar tu, înţeleaptă fecioară, cunoscând acolo pe Ziditorul lumii, I-ai cântat laudă: Aliluia!


Icosul 2


Înţelegerea dumnezeiască a strălucit în inima ta, sfântă fecioară, când fe-ricitul bătrân Apelian ţi-a tâlcuit taina celor trei păsări şi cu toată dorirea inimii te-ai supus proniei şi dumnezeeştii chemări; pentru care, după cuviin-ţă te lăudăm:


Bucură-te, crin preafrumos, peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;


Bucură-te, trandafirul cel preagingaş, care în mijlocul crinilor ai înflorit;


Bucură-te, stea prealuminoasă care Biserica lui Hristos ai luminat;


Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos slava şi bogăţia cea muritoare ai defăimat;


Bucură-te, că spre veşnica slavă şi bucurie cu mare sârguinţă ai alergat;


Bucură-te, că din toată inima pe Mirele Hristos L-ai iubit;


Bucură-te, că pentru dragostea Lui în mare sfinţenie ai vieţuit;


Bucură-te, că pe Adevăratul Dumnezeu cu mare îndrăzneală L-ai propo-văduit;


Bucură-te, că pe mincinoşii dumnezei foarte i-ai batjocorit;


Bucură-te, că sămânţa cea bună în lume o ai semănat;


Bucură-te, că prin credinţă, nădejde şi dragoste, pe Hristos, Mirele tău, L-ai urmat;


Bucură-te, că impreună cu fecioarele cele înţelepte în cămara nestricăcio-sului Mire ai intrat;


Bucură-te, crin preafrumos peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 3


Puterea Ziditorului a toate din frumuseţea rânduielilor ai cunoscut-o, preaînţeleaptă fecioară, şi foarte minunân-du-te de înţelepciunea cea neajunsă de minte ai strigat: Aliluia!


Icosul 3


Având tu, fecioară, dascăl pe fericitul bătrân Apelian şi prin ale lui învăţă-turi primind lumina, nu ai ascuns-o sub obroc, ci prin propovăduirea adevă-rului, pe mulţi de la slujirea de idoli i-ai chemat; pentru care te rugăm, pri-meşte această cântare:


Bucură-te, că pronia Celui preaveşnic pre tine spre lumină te-a chemat;


Bucură-te, că minunată chemare spre tine s-a arătat;


Bucură-te, că trei păsări spre tine au venit;


Bucură-te, că acele păsări taina vieţii tale au închipuit;


Bucură-te, că şi corbul cel cu şarpele în cioc mâhnire şi ispită ţie îţi vestea;


Bucură-te, că pe sufletul tău cel tare aceasta nu-l înspăimânta;


Bucură-te, mireasă logodită de veşnicul împărat;


Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe necazuri ai răbdat;


Bucură-te, că prin a Lui putere şi dar pe corbul întunericului l-ai defăimat;


Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos care pe şarpe l-ai călcat;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 4


Vifor de spaimă şi tulburare a cuprins inima împăratului Licimus, tatăl tău, când te-a auzit pe tine, fiica sa, defăimând pe mincinoşii săi dumnezei şi mărturisind cu mare îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi stri-gând: Aliluia!


Icosul 4


Auzit-ai în vedenia somnului pe îngerul Domnului, Irina numindu-te pe tine, în loc de Penelopia, şi ai primit cu bucurie schimbarea numelui tău, urmând voii Celui ce te-a chemat; pentru care şi noi zicem aşa:


Bucură-te, fecioară aleasă de Mirele-Cuvântul;


Bucură-te, cea chemată spre nestricăcioasă nuntă;


Bucură-te, că îngerul a fost trimis spre a ta chemare;


Bucură-te, că şi numele tău ţi l-a schimbat, spre a multora mirare;


Bucură-te, că, prin schimbarea numelui, lui Petru te-ai asemănat;


Bucură-te, că Timotei preotul taina credinţei te-a învăţat;


Bucură-te, că acest bătrân apostol pe tine te-a botezat;


Bucură-te, că prin sfătuirea dumnezeiescului Timotei, adâncul învăţături-lor tale s-a luminat;


Bucură-te, că de la sfinţitul preot binecuvântare ai luat;


Bucură-te, că după luminare ziua şi noaptea întru rugăciuni petreceai;


Bucură-te, că pe Mirele Hristos îl slavosloveai;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 5


Stea înţelegătoare de dimineaţă te-ai arătat, sfântă fecioară, multe suflete luminând şi către Soarele dreptăţii povăţuindu-le, le-ai învăţat a-I cânta Lui această laudă: Aliluia!


Icosul 5


Văzând vechiul vrăjmaş al firii omeneşti că prin tine, aleasă fecioară, din multe cetăţi şi inimi va fi alungat, se împotrivea ţie spre a nu intra în cetatea Macedoniei; iar tu, cu arma crucii întrarmându-te, veneai. Auzi-ne şi pe noi, care cu smerenie te lăudăm:


Bucură-te, că din turn pogorându-te spre cetate ai plecat;


Bucură-te, că în cetatea Macedoniei cu mare cinste ai intrat;


Bucură-te, că diavolul văzându-te, foarte a strigat;


Bucură-te, că tu cu puterea lui Hristos l-ai certat;


Bucură-te, căci cu numele lui Hristos l-ai legat;


Bucură-te, că a spune “cine eşti” l-ai întrebat;


Bucură-te, că după ce a spus, cu hotărâre i-ai poruncit;


Bucură-te, căci cu puterea lui Hristos din cetate l-ai izgonit;


Bucură-te, că diavolul văzându-se biruit a fugit;


Bucură-te, că asupra ta alte rele a uneltit;


Bucură-te, că şi tu cu pavăza credinţei te-ai întrarmat;


Bucură-te, că toate uneltirile lui foarte le-ai sfărâmat;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 6


Mărturisit-ai cu mare îndrăzneală numele lui Hristos înaintea împăratului Licinius, tatăl tău, şi arătându-i a sa rătăcire, l-ai învăţat pe el a cânta laudă adevăratului Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 6


Strălucit-a mai mult lumina adevărului în inima maicii tale, împărăteasa Licinia, şi a început a mustra pe împăratul Licinius pentru a sa orbire. Iar el foarte mâniindu-se, spre chinuire pe tine, fiica sa, te-a dat; pentru care noi te întâmpinăm cu aceste cântări:


Bucură-te, că pentru a sa nedumerire pe împăratul Licinius l-ai mustrat;


Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului de tatăl tău la chinuri ai fost dată


Bucură-te, că sub picioarele unor cai sălbatici ai fost aruncată;


Bucură-te, că a ta moarte de tatăl tău era aşteptată;


Bucură-te, că în aceste munci cu suflet viteaz ai intrat;


Bucură-te, că prin unul din aceşti cai minune s-a arătat;


Bucură-te, că dezlegându-se calul, asupra împăratului cu furie s-a aruncat;


Bucură-te, că mâna dreaptă a împăratului, calul cu dinţii a scos-o;


Bucură-te, că din această rană împăratul mort a rămas;


Bucură-te, că acest cal a vorbit cu glas omenesc;


Bucură-te, că prin vorbirea dobitocului, Dumnezeu S-a proslăvit;


Bucură-te, că “porumbiţă a lui Hristos” calul pe tine te-a numit;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 7


Vrând să arăţi, o, porumbiţă a lui Hristos, nerăutatea inimii tale, ai făcut rugăciune cu multă căldură a inimii şi ai înviat pe împăratul, tămăduindu-i mâna lui; iar el, înviind, cu trei mii de oameni a crezut în Hristos, cântând: Aliluia!


Icosul 7


Arătatu-te-ai, sfântă fecioară, cu mare îndrăzneală şi înaintea împăratului Sedechie, care după tatăl tău luase împărăţia, şi a lui necredinţă tu, fecioară, ai numit-o fărădelege. Iar el, de furie umplându-se, cu felurite munci pe tine te-a chinuit; pentru care te rugăm, primeşte aceste smerite cântări:


Bucură-te, că în groapa cu şerpi te-a aruncat, pentru mărturisirea Domnu-lui Hristos;


Bucură-te, că dintre târâtoarele veninoase, cu puterea lui Hristos, sănă-toasă din groapă ai ieşit;


Bucură-te, că ieşind de acolo, pe nebunul împărat cu gheena l-ai îngrozit;


Bucură-te, că el, nesuferind mustrarea, foarte s-a sălbaticit;


Bucură-te, căci cu ferăstrăul a poruncit să fii tăiată;


Bucură-te, că şi ferăstrăul sfărâmându-se, ai rămas nevătămată;


Bucură-te, că alt ferăstrău muncitorii spre tăierea ta au adus;


Bucură-te, că şi pe acela, cu puterea lui Hristos, l-ai distrus;


Bucură-te, că trupul tău cel curat cu al treilea ferăstrău l-au tăiat;


Bucură-te, că acum sângele tău cel feciorelnic pământul l-a adăpat;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 8


Văzând păgânul împărat că a reuşit cu al treilea ferăstrău să taie feciorel-nicul tău trup, râzând, a început a huli pe Hristos; iar tu, înţeleaptă şi vitează fecioară, în acele dureri, slavă ai dat lui Dumnezeu-Hristos, cântând. Aliluia!


Icosul 8


Cu totul întru mare frică şi spaimă s-a întors bucuria împăratului, atunci când, odată cu hula lui, tunete şi fulgere din cer s-au pogorât şi pe mulţi din cei necredincioşi a omorât; pentru care şi noi, slăvind pe Dătătorul minuni-lor, către tine, sluga Sa cea înţeleaptă, zicem aşa:

Bucură-te, că peste cei ce te tăiau cu ferăstrăul, pedeapsă de sus a venit;


Bucură-te, că deodată căzând la pământ rău au pierit;


Bucură-te, că nebunul împărat, de frică fiind cuprins, la palat a fugit;


Bucură-te, că piatra cea mare de pe pieptul tău au aruncat-o jos;


Bucură-te, că rana trupului tău s-a vindecat;


Bucură-te, că apoi, de acolo de jos, sănătoasă te-ai ridicat;


Bucură-te, că toate aceste minuni, de cei ce erau de faţă au fost văzute;


Bucură-te, că prin a lor vedere, opt mii de suflete au crezut în Domnul nostru lisus Hristos;


Bucură-te, că aceasta văzând-o, şi nelegiuitul împărat s-a tulburat;


Bucură-te, că de roata unei mori pe tine strâns te-a legat;


Bucură-te, că roata morii, oprindu-se, nemişcată a rămas


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 9


Toată adunarea poporului, văzând aceste minuni, cu furie s-a ridicat îm-potriva blestematului împărat, cu pietre asupra lui aruncând şi strigând “Mare este Dumnezul Irinei!” şi cântând: Aliluia!


Icosul 9


Ritoricească cântare de laudă se cade a aduce ţie, Sfântă Mare Muceniţă Irina, căci multă vistierie duhovnicească pentru împăratul cerurilor ai adunat prin lumina propovăduirii tale. Dar noi, nepricepându-ne, în loc de cele cuvi-incioase, prin sărace cuvinte îţi zicem aşa:


Bucură-te, că pre Sedechie împăratul l-ai ruşinat;


Bucură-te, că şi împotriva lui Sabeh împăratul, cu rugăciunea te-ai într-armat;


Bucură-te, că pe Sabeh şi oştile lui cu orbirea i-ai lovit;


Bucură-te, că Sabeh, tiranul împărat, înfuriat foarte asupra ta s-a pornit;


Bucură-te, că pe tine, legată în obezi te-a băgat în închisoare;


Bucură-te, că acolo venind Hristos, Mirele tău, te-a veselit cu a Sa arătare;


Bucură-te, că “fiica Sa” Domnul numindu-te, foarte te-ai bucurat;


Bucură-te, că după închisoare, cu cuie ascuţite picioarele tale păgânii le-au spart;


Bucură-te, că un sac de nisip în spate ai purtat;


Bucură-te, căci cu acele cuie în picioare, cinci stadii de loc ai umblat;


Bucură-te, că în această călătorie, tu pe Dumnezeul slavei îl slavosloveai;


Bucură-te, că pe îngerii Domnului împreună cu tine i-ai văzut pe când călătoreai;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 10


Văzând Atotputernicul toate chinurile tale şi voind să facă izbăvirea ta, roaba Lui cea vrednică, a trimis un înger al Său care cu toiagul a despicat pământul şi îndată a înghiţit pe cei care te chinuiau; iar tu, răbdatoare de chinuri, ai dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!


Icosul 10


Ziditorul tuturor zidirilor, a celor simţite şi a celor gândite, iarăşi a trimis pe îngerul Său spre ajutor ţie, care cu a sa venire, zece mii din cei necredin-cioşi cu năprasnică moarte i-a omorât. Pentru care şi noi, slăvind pe Dumnezeul izbândirii tale, pe tine te lăudăm aşa:

Bucură-te, că îngerul Domnului pe împăratul Sabeh l-a pierdut;


Bucură-te, că după a lui pierzare, zece mii de suflete în Hristos au crezut;


Bucură-te, că, prin a ta rugăciune, pe tânărul cel mort la viaţă l-ai întors;


Bucură-te, că în cetatea Macedoniei, cincizeci de mii la Hristos ai adus;


Bucură-te, că Timotei preotul, această mulţime a botezat;


Bucură-te, că de la Macedonia, spre cetatea Caliopi ai plecat;


Bucură-te, că acolo pe Numerian împăratul l-ai mustrat;


Bucură-te, că şi acest tiran spre a te munci s-a pornit;


Bucură-te, că aici ai fost aruncată în trei boi de aramă încinsă;


Bucură-te, că şi din aceste chinuri ai ieşit biruitoare;


Bucură-te, căci cu tine în munci era mâna lui Dumnezeu cea tare;


Bucură-te, că prin al Lui ajutor multora le-ai făcut spaimă şi mirare;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 11


Împăratul veacurilor şi Dumnezeul puterilor minune preaslăvită a arătat, căci al treilea bou de aramă, în care se pregătea arderea şi în care ai fost a-runcată, pornindu-se din loc ca unul viu, a mers cale ca la jumătate de stadie şi acolo, desfăcându-se bucăţi, cu mare sunet pe tine, slăvită fecioară, sănă-toasă jos te-a lăsat. Iar poporul, aceasta văzând şi pe adevăratul Dumnezeu cunoscând, a strigat: Aliluia!


Icosul 11


Făclie duhovnicească cu multe raze în lume ai strălucit şi întunericul slu-jirii de idoli foarte l-ai risipit şi mulţime mare de suflete le-ai adus la cunoştinţa Dumnezeului Cel adevărat. Pentru care cu credinţă te lăudăm, zicând:


Bucură-te, că îngerul Domnului a pierdut pe necredinciosul împărat Numerian;


Bucură-te, că iarăşi zeci de mii de suflete s-au botezat;


Bucură-te, că eparhului Babodan spre chinuire trimisă ai fost;


Bucură-te, că acolo focul grătarului l-ai suferit pentru Hristos;


Bucură-te, că din această chinuire sănătoasa, cu darul lui Hristos, ai scăpat


Bucură-te, că eparhul Babodan, cunoscând pe Dumnezeu, cu mult popor s-a botezat;


Bucură-te, că după încreştinarea lui Babodan, spre cetatea Memsevriei ai plecat;


Bucură-te, că şi acolo pe Savorie împăratul l-ai biruit;


Bucură-te, că din a lui poruncă ostaşii cu sabia te-au tăiat;


Bucură-te, că Hristos-Viaţa pe tine din morţi te-a înviat;


Bucură-te, că în cetatea Memsevriei după înviere te-ai arătat;


Bucură-te, că acolo Evanghelia lui Hristos şaptezeci de zile ai predicat;


Bucură-te, că văzând aceasta, Savorie împăratul, cu tot poporul crezând în Hristos s-au botezat;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 12


Vrând tu, o, fericită fecioară, să cercetezi pentru ultima oara pe parintii tăi şi părăsind Memsevria şi întorcându-te către Macedonia, cetatea ta, ai găsit adormit pe fericitul tău tată şi plângând ai cântat lui Dumnezeu laudă: Aliluia!


Icosul 12


Cântare şi slavoslovie cânţi acum lui Dumnezeu-Hristos, Mirele tău, în Biserica Sa cea biruitoare şi în soborul fecioarelor celor înţelepte te veseleşti. Adu-ţi aminte şi de noi, cei păcătoşi şi smeriţi, care ne rugăm cu umilinţă către tine, lăudându-te aşa:


Bucură-te, că la Memsevria puţine zile ai vieţuit;


Bucură-te, că de acolo la cetatea ta ai venit;


Bucură-te, că de acolo un nor pe tine te-a răpit;


Bucură-te, că pe acel nor la cetatea Efesului ai sosit;


Bucură-te, că acolo în linişte întru Domnul te-ai săvârşit;


Bucură-te, că într-un mormânt nou, bătrânul Apelian pe tine te-a îngro-pat


Bucură-te, că a patra zi, sfântul tău trup în mormânt nu s-a mai aflat;


Bucură-te, că Mirele tău Cel fără de moarte, pe pământ pe tine te-a prea-slăvit


Bucură-te, că în cămara Sa cea de Mire, pe tine, mireasa Sa, te-a primit;


Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe chinuri ai suferit;


Bucură-te, căci cu învăţăturile tale multe suflete ai luminat;


Bucură-te, că pentru turma Păstorului Cel Mare, multe oi cuvântătoare ai adunat;


Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!


Condacul 13


O, Sfântă slăvită Mare Muceniţă a lui Hristos, Irina, auzi-ne pe noi păcă-toşii şi smeriţii cei ce alergăm cu credinţă către tine; fii mijlocitoare pentru noi, nevrednicii, care prin tine cerem ajutorul lui Dumnezeu; ajută-ne nouă, prin sfintele tale rugăciuni, la vremea sfârşitului nostru şi în ziua Judecăţii de apoi, că, fiind mântuiţi, împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu în veci laudă: Aliluia! (de 3 ori).


Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1


RUGĂCIUNE


Cu umilinţa inimii şi cu evlavie venim noi, păcătoşii şi săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară şi Mare Muceniţă Irina, albina lui Hristos cea multlu-crătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate şi mai dulci decât mierea şi fagurele, pe buzele tale le-ai purtat şi prin a lor dulceaţă şi lumină multe suflete ai îndulcit şi ai luminat; auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, cei în-tristaţi şi apăsaţi de conştiinţa mulţimii păcatelor noastre, care, prin a noas-tră nesimţire şi lenevire, sporesc şi se întăresc, şi ca o rugină veche, prin obiş-nuinţă, cheltuiesc şi strică în toată vremea tăria şi frumuseţea sufletelor noastre. Şi de aceea, te rugăm pe tine, porumbiţa lui Hristos cea curată şi preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acope-rământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici şi cu totul nepu-tincioşi, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii şi a ispitirii, şi care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabu-nul şi Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toţi cei care cu credinţă şi cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz şi de primejdii.

Ştim că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ţi-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povăţuiască pe noi pe calea mântuirii şi să ne spriji-nească cu darul Său la vreme de ispite şi de încercări şi să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi. Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, că prin ea să vieţuim cu trezvie şi cu luare aminte, spre a scăpa de veşnicele munci şi a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte şi fără de margini şi să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!


şi se face Otpustul

marți, 4 mai 2010

Vestimentaţia femeilor creştine şi nu numai....

de P.S. Gherasim Putneanul (+2004) - Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

Fiecare creştin ortodox are datoria de a-şi cunoaşte cât mai bine credinţa şi de a se feri de păcat, pentru a dobândi mântuirea. Din nefericire, mulţi creştini nu cunosc ce este păcat, ca să se păzească să nu păcătuiască. Un păcat care este foarte uşor de făcut, în special de femei, este şi acesta, că femeile poartă haine bărbăteşti. Sigur că unii cititori şi în special femeile, se vor mira când vor afla că e păcat că se îmbracă bărbăteşte.


Chiar din primele capitole ale Vechiului Testament, Dumnezeu le-a făcut primilor oameni îmbrăcăminte de piele, după ce-au greşit: Apoi, a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui, îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat (Facere 3,21).


Deci, prima grijă a lui Dumnezeu a fost să îmbrace oamenii. Nu se precizează cum să fie îmbrăcaţi bărbatul şi femeia. Aceasta se va găsi consemnat mai târziu în Deuteronom: Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face acestea este urâciune înaintea lui Dumnezeu (Deuteronom 22,5).



Canonul 62 al Sinodului al VI-lea a hotărât ca nici un bărbat să nu îmbrace haină femeiască, nici femeile să nu îmbrace cele cuvenite bărbaţilor… Deci cei ce în viitor vor încerca să facă ceva din cele menţionate mai sus, aceştia, de vor fi clerici, să se caterisească, iar de vor fi laici, să se afurisească (Pidalion – Bucureşti, 1933, pag. 266).


Canonul este destul de grav pentru că se merge până la caterisire şi afurisire, iar în practică, vedem că majoritatea femeilor tinere sunt îmbrăcate bărbăteşte.


Aş dori să precizez că acest obicei nu s-a introdus la noi decât după cel de-al doilea război mondial. Dacă ar fi încercat o femeie să se îmbrace bărbăteşte înainte de cel de-al doilea război mondial, acea persoană ar fi fost detestată public. Astăzi vedem că nu mai este ceva curios, ci este la modă ca femeile să se îmbrace bărbăteşte.


Faptul că aceasta constituie un păcat, datoria noastră este de a arăta adevărul şi totodată a recomanda tuturor a se feri, urmând pe cât posibil învăţăturii Mântuitorului Hristos, care zice: „Dacă n-aş fi venit şi nu v-aş fi spus, păcat n-aţi avea…” (Ioan 15,22).



Ceea ce este şi mai rău este că unele femei vin şi la biserică îmbrăcate bărbăteşte şi nu numai atât, ci şi când se mărturisesc şi se împărtăşesc. Sigur, cele mai multe dintre ele fac aceasta din neştiinţă, dar tot păcat este, chiar dacă-i canonisit mai uşor. Spre lauda unor credincioase, sunt biserici unde femeile nu îndrăznesc să intre descoperite şi, cu atât mai mult, îmbrăcate bărbăteşte."


Sursa: „Porunca iubirii”, Făgăraş, nr. 5/2001, p. 74

luni, 3 mai 2010

Premiu şi leapşa :)



Am primit încă de vineri, de la ANCA şi de la LILIANA, un premiu cu leapsa, dar nu am avut timp sa-l postez pana acum.. Vă mulţumesc foarte mult fetelor! Ceea ce trebuie eu sa fac eu este:

  • sa postez premiul
  • sa spun din partea cui este oferit
  • sa ofer premiul altor 12 prieteni si sa afisez linkul lor
  • sa le dau de stire printr-un comentariu pe blogul lor
  • sa fac o lista cu 10 lucruri care imi plac

Premiul îl ofer mai departe către:

Şi acum 10 lucruri care îmi plac :) ordinea e aleatoare dupa primul punct

  • plimbarile in parc alaturi de prietenul meu
  • ciocolata cu alune
  • calatoriile (în special cele pe la Mănăstiri)
  • arhitectura & arta
  • gradinile pline cu flori din curtile Manastirilor
  • lucru de mana
  • lectura
  • muntele
  • muzica
  • copiii
ar mai fi şi altele dar lista e doar pentru 10 lucruri :)


Vă doresc o săptămână în care să fiţi cât mai aproape de Dumnezeu
Andreea Tatiana

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails