Iubirea lui Hristos a transformat sufletul samarinencei

Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, ce trebuie să înţelegem din întâlnirea dintre femeia samarineancă şi Mântuitorul Iisus Hristos?

Cred că punctul de plecare pentru înţelegerea acestei întâlniri dintre Mântuitorul şi femeia samarineancă ar putea fi cuvintele Mântuitorului, prin care El Se defineşte ca fiind "Calea, Adevărul şi Viaţa". Doar prin Hristos, oamenii devin biruitori ai morţii şi părtaşi veşniciei. În discuţia dintre Hristos şi femeia samarineancă observăm cum Dumnezeu Se descoperă progresiv, în funcţie şi de dispoziţia omului de a-L primi, de a-L cunoaşte. De aceea, apa cea vie, adică darul cel făcător de viaţă al Duhului, pe care Hristos o oferă în locul apei materiale (Ioan 6, 13-14), nu este dată cu sila, ci atunci când omul simte uscăciunea setei de a trăi o viaţă mai curată, în Dumnezeu. Cel ce bea din apa cea vie, harul divin, devine el însuşi izvor al învăţăturilor dumnezeieşti şi nu numai că nu mai are nevoie de sfătuirile altora, ci va dobândi chiar puterea de a sfătui şi ridica pe mulţi. Aşa se explică, de pildă, mulţimea de credincioşi care se strâng în jurul marilor duhovnici, ei simt, prin aceştia, darul şi ajutorul de la Dumnezeu.

O altă problemă pe care o clarifică Mântuitorul Iisus Hristos este "închinarea în duh şi în adevăr". Despre ce închinare este vorba?

Întâlnirea cu Dumnezeu nu se leagă de un loc anume, în sensul că fiecare om I Se poate închina din tărâmul unde vieţuieşte, nu neapărat la Ierusalim sau într-un munte aparte. Adevărata închinare nu se face prin respectarea unor ritualuri devenite formale, ci prin Evanghelie, adică prin virtute şi credinţă dreaptă. Hristos este Cel care îi înalţă pe oameni către Dumnezeire, de aceea cuvintele Sale sunt izvorul vieţii veşnice. Dacă Dumnezeu este Iubire şi S-a pogorât între oameni din iubire, atunci, aceştia nu pot decât prin iubire să-L urmeze şi să-L slujească.

Mai impresionează încă ceva din convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineancă. Puterea iubitoare a Lui a transformat sufletul femeii, care era legată cu multe patimi (avusese cinci bărbaţi). Numai Dumnezeu putea realiza aşa ceva, femeia aceasta a devenit o mare misionară. Credinţa ei mărturisită a făcut-o să uite de sete (de problema personală) şi a alergat în cetate, a avut grijă de binele celorlalţi, le vesteşte şi lor pe Mesia. Cred că astfel trăieşte adevăratul închinător, ca un mărturisitor căruia îi pasă de soarta celorlalţi. Ne uimesc locuitorii cetăţii care au avut nevoie de doar două zile ca să creadă în Mesia. Ei au simţit şi au înţeles puterea Lui, în timp ce poporul ales L-a alungat.

Grija pentru mântuirea oamenilor a fost hrana lui Hristos, de aceea şi noi putem ajunge la asemănarea cu El doar prin osteneala de a ne lumina pe noi înşine şi pe ceilalţi.

SURSA: http://www.ziarullumina.ro/articole;1238;0;37793;0;Raspunsuri-duhovnicesti-Iubirea-lui-Hristos-a-transformat-sufletul-samarinencei.html

Canon de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos

In adanc a asternut de demult toata oastea lui Faraon, puterea cea prea-intrarmata; iar Cuvantul intrupandu-se a pierdut pacatul cl prea rau, Domnul cel prea slavit, caci cu slava s-a preaslavit.

Pripeala: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma.

Iisuse prea dulce Hristoase, Iisuse indelung-Rabdatorule, vindeca ranile sufletului meu, Iisuse, si indulceste Te rog, inima mea, mult Milostive, ca fiind mantuit sa te slavesc pe Tine, Iisuse, Mantuitorul meu.

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, deschide-mi usile pocaintei, Iubitorule de oameni Iisuse, si ma primeste pe mine, cel ce cad la Tine si fierbinte Te rog, Iisuse Mantuitorul meu, cel ce esti iertarea pacatelor.

Slava...

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-ma din mana lui veliar cel inselator, Iisuse, si ma fa statator de-a dreapta slavei Tale; Iisuse, Mantuitorul meu, izbaveste-ma de partea cea de-a stanga.

Si acum...a Nascatoarei de Dumnezeu:

Stapana, care ai nascut pe Iisus Dumnezeu, roaga-L pentru noi netrebnicii robii tai, Preacurata, ca sa ne izbavim de munci cu rugaciunile tale, noi cei intinati, ceea ce esti fara de intinaciune, primind intru tine slava cea de-a pururea.

Cantarea a3a

Pe piatra credintei intarindu-ma, Tu ai deschis gura mea asupra vrajmasilor mei; ca s-a veselit duhul meu a canta Tie: "Nu este sfant ca Dumnezeul nostru si nu este drept afara de Tine, Doamne."

Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tau, care striga cu umilinta si ma izbaveste de osanda si de chinuri, Iisuse al meu, Cel ce esti singurul indelung-Rabdator, Iisuse preadulce, mult-Milostive.

Ridica-ma Iisuse pe mine robul Tau, cel ce cad cu lacrimi, Iisuse al meu, pe mine cel ce ma intorc, si ma izbaveste, Stapane, de gheena, Iisuse preadulce, mult-Milostive.

Slava...

Vremea Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, in patimi am cheltuit-o, Iisuse al meu; drept aceea, nu ma lepada pe mine, Iisuse al meu, ci ma cheama, Te rog, Stapane, Iisuse Preadulce, si ma mantuieste.

Si acum...

Fecioara, care ai nascut pe Iisus al meu, roaga-L sa ma izbaveasca de gheena, caci Tu singura esti rugatoare pentru cei scarbiti, Ceea ce esti de Dumnezeu daruita si ma invredniceste de viata cea vesnica, Ceea ce esti cu totul fara de prihana.

Catavasie:

Pazeste-ne pe noi robii Tai, Milostive, ca noi cu deadinsul catre Tine scapam, ca la izbavitorul cel milostiv, Stapanul a toate, Domnul Iisus.

Sedealna glas 3:

Cele ceresti si cele pamantesti cu cuvantul Tau le-ai adus intru fiinta, ca un atotputernic; iar cetele ingerilor cu cutremur stand inaintrea Ta, neincetat lauda Iti aduc Tie, Stapane, Celui ce pe toate marginile le-ai stralucit cu lumina Ta. Pentru aceasta si noi cu credinta ne rugam Tie: Mantuieste-ne pe noi cu milostivirea Ta.

Slava...

Iisuse preadulce, lumina lumii, lumineaza ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeieste stralucitoare, ca sa Te laud pe Tine, lumina cea neinserata.

Si acum...

A Ta folosinta agonisind, Preacurata, si cu binefacerile tale de nevoi izbavindu-ne, cu Crucea Fiului Tau pretutindeni fiind paziti, dupa datorie pe Tine toti cu buna credinta, te marim.

Cantarea a 4 a:

Ai venit din Fecioara, nu sol, nici înger, ci Tu Însuti, Doamne, Te-ai întrupat si m-ai mântuit pe mine omul, pentru aceasta strig catre Tine: Slava puterii Tale, Doamne.

Vindeca Iisuse al meu, ranile sufletului meu, Iisuse al meu, si ma scoate, Te rog, din mâna lui veliar cel stricator de suflete, Iisuse al meu milostive, si ma mântuieste.

Am gresit Iisuse al meu preadulce, Îndurate Iisuse al meu, mântuieste-ma pe mine cel ce scap sub acoperamântul Tau, Iisuse îndelung Rabdatorule, si ma învredniceste de împaratia Ta.

Slava...

N-a gresit Iisuse al meu, nimeni, precum am gresit eu, ticalosul; ci cad rugându-ma: Iisuse al meu, mântuieste-ma si-mi daruieste mostenirea vietii, Iisuse al meu.

Si acum...

Cu totul laudata, Ceea ce ai nascut pe Iisus Domnul, pe Acela roaga-L sa izbaveasca de munci pe toti cei ce te lauda pe Tine si te numesc , dupa adevar, Nascatoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5 a:

Luminarea celor ce zaceau întru întuneric si mântuirea celor deznadajduiti Tu esti, Hristoase, Mântuitorul meu, si la Tine mânec, Împaratul pacii, lumineaza-ma cu stralucirea Ta, ca nu stiu alt dumnezeu afara de Tine.

Tu esti lumina mintii mele, Iisuse al meu, Tu esti mântuirea sufletului meu celui deznadajduit, Mântuitorule; Tu Iisuse al meu, de chinuri si de gheena ma izbaveste pe mine, cel ce strig: Mântuieste-ma, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticalosul.

Cu totul fiind surpat de patimi de ocara, Iisuse al meu, acum strig: Tu, Iisuse al meu, trimite-mi mâna de ajutor si ma scoate pe mine, cel ce strig: Mântuieste-ma, Iisuse al meu pe mine ticalosul.

Slava...

Minte întinata având, Iisuse al meu, strig catre Tine: Curateste-ma de întinaciunea caderilor în pacate si ma izbaveste pe mine cel care am alunecat din nestiinta în adâncurile rautatii, Mântuitorule, si Te rog, Iisuse al meu, mântuieste-ma.

Si acum...a Nascatoarei de Dumnezeu:

Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care ai nascut pe Iisus, pe Acela roaga-L, Curata, sa mantuiasca pe toti drept-credinciosii, pe calugari si pe mireni, si sa izbaveasca de gheena pe cei ce striga: Nu stim alta ajutatoare tare afara de Tine.

Cântarea a 6 a:

De adâncul pacatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel nepatruns al milostivirii Tale: Scoate-ma din stricaciune, Dumnezeule.

Iisuse al meu, Hristoase mult-Milostive, primeste-ma pe mine cel ce ma marturisesc Tie, o, Iisuse si ma mântuieste si ma scoate din stricaciune, Iisuse al meu.

Iisuse al meu, nu a fost nici un alt desfranat precum sunt eu, ticalosul, o, Iisuse, iubitorule de oameni; dar Tu Iisuse, mântuieste-ma

Slava...

Iisuse al meu, pe desfranata si pe desfranatul si pe Manase si pe vamesul am covarsit cu patimile, o, Iisuse al meu, si pe talharul, Iisuse, si pe niniviteni.

Si acum...

Fecioara preacurata, ceea ce ai nascut pe Iisus, Hristosul meu, tu, care singura esti neîntinata, curateste-ma acum cu isopul rugaciunilor tale pe mine cel întinat.

Catavasie:

Pazeste-ne de nevoi pe noi robii Tai, Milostive, ca noi cu deadinsul catre Tine scapam, ca la izbavitorul cel preamilostiv, Stapanul a toate, Domnul Iisus.

Cântarea a 7 a:

Cei trei tineri au alcat porunca potrivnica lui Dumnezeu de a se inchina chipului de aur din campul Deira, si fiind aruncati in mijlocul focului, racorindu-se au cantat: Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri.

Hristoase Iisuse, nimeni n-a gresit pe pamant din veac, o, Iisuse al meu, precum am gresit eu, ticalosul si ratacitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig catre Tine: Bine esti cavantat, Dumnezeul parintilor nostri.

Hristoase Iisuse, strabate-ma cu frica TA, strig catre Tine, o, Iisuse al meu, si ma indrepteaza acum la limanul cel linistit, ca mantuindu-ma, Iisuse al meu indurate, sa-Ti cant Tie, strigand:Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri.

Slava...

Hristoase Iisuse, de mii de ori eu, ticalosul, o, Iisuse al meu, am fagaduit Tie, a mea pocainta, dar am mintit, patimasul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig catre Tine: Lumineaza sufletul meu care petrece fara de întelegere, Hristoase Dumnezeule al parintilor nostri.

Si acum...

Ceea ce ai nascut pe Hristos Iisus, in chip minunat si mai presus de fire, pe Acela roaga-L, Ceea ce esti cu totul fara de prihana, sa ierte toate pacatele mele cele mai presus de fire, Fecioara, ca mantuindu-ma sa strig: Bine esti cuvantata, Ceea ce ai nascut pe Dumnezeu cu trup.

Cantarea a 8 a:

Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorat in cuptorul cl cu foc la tinerii cei de demult, si vapaia in racoreala a prefacut-o, laudati-L fapturi ca pe Domnul, si-L preainaltati intru toti vecii.

Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: precum ai izbavit pe desfranata, Iisuse al meu, de multe greseli, asa si pe mine, Iisuse Hrisoase al meu, izbaveste-ma si curateste sufletul meu cel intinat, Iisuse al meu.

La dulcetile celor necuvantatoare m-am plecat, Iisuse, si necuvantator m-am facut, si lor, o, Iisuse al meu, Mantuitorule, cu adevarat m-am asemanat, eu ticalosul, c un patimas; pentru aceasta, Iisuse, izbaveste-ma de toata josnicia.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.

Am cazut, Iisuse, intre talharii cei stricatori de suflet si sunt dezbracat de haina cea tesuta de Dumnezeu, Iisuse al meu, si zac plin de rani grele: toarna peste ele untdelemn si vin, Hristoase al meu.

Si acum...

Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvant, pe Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Nascatoare de Dumnezeu Marie, pe Acela, roaga-L pururea sa mantuiasca de nevoi pe robii si cantaretii Tai, Fecioara, ceea ce nu stii de barbat.

Cantarea a 9 a:

Pe Dumnezeu, Cuvantul, Care cu intelepciune mai presus de cuvant, de la Dumnezeu a venit ca sa innoiasca pe Adam cel cazut cumplit in stricaciune din pricina mancarii, pe Cel ce din Sfanta Fecioara in chip de negrait S-a intrupat pentru noi credinciosii, cu un gand in cantari sa-L slavim.

Pe Manase, Iisuse al meu, pe vamesul, pe desfrana, pe desfranatul milostive Iisuse, si pe talharul am intrecut, Iisuse al meu, cu fapte de rusine si de ocara, Iisuse. Ci Tu Iisuse al meu, intampinandu-ma, mantuieste-ma

Pe toti cei ce au gresit de la Adam, Iisuse al meu, mai inainte de Lege si in Lege, si dupa Lege si in Legea Harului, Iisuse al meu, i-am covarsit cu patimile, eu ticalosul, ca un patimas; ci Tu, Iisuse al meu, cu judecatile Tale, mantuieste-ma

Slava...

Sa nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negraita, sa nu dobandaesc, Iisuse, sederea cea de-a stanga, preadulce Iisuse; ci Tu, impartasindu-ma oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fa-mi odihna, ca un indurat.

Si acum...

Pe Iisus, Nascatoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, fecioara curata, ceea ce singura nu stii de barbat, roaga-l ca pe Fiul Tau si Facatorul sa izbaveasca pe cei ce alearga la tine, de ispite si de nevoi si de focul ce va sa fie.

Luminanda:

Iisuse, datatorul intelepciunii si al gandului, indreptatorul celor saraci, folositorul celor lipsiti, doctorul celor bolnavi tamaduieste si lumineaza, Iisuse, inima mea cea acoperita cu ranile pacatelor si cu stricaciunea patimilor, Iisuse si ma mantuieste.

A Nascatoarei..

Cu stralucirea Celui ce a rasarit din Rine, Fecioara, mintea mea o straluceste, inima o lumineaza, intunericul pacatelor il izgoneste si pierde ceata lenii mele.

NUmele Tau cel minunat, Iisuse, Mantuitorul nostru, ingerii il lauda in ceruri, si noi pacatosii pe pamant, cu buze de tina, il cantam, pentru care miluieste-ne pe noi.

Numele Tau cel preamare, Mantuitorule cel sezator de-a dreapta Tatalui, in ceruri se cinsteste; iar pe pamant negraita intruparea Ta se slaveste si pogorarea Ta in iad infricoseaza pe diavolii, de care si pe noi ne izbaveste, Hristoase Dumnezeuele, si ne mantuieste.

Avacum, ca intr-o ghicitura mai inainte cunoscand lucrurile Tale cele minunate, cu frica s-a mirat. Si apropiindu-se anii, ai fost cunoscut desfranatilor si talharilor, Iisuse, iar eu ticalosul petrec intru nebagare de seama; ci macar de acum inainte da-mi mie intelepciunea si frica Ta, indurate, si mare mila.

Slava...

Si acum...

Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izbavitoare tare celor c nadajduiesc in tine, indrepteaza-ne la linistea cea lina a dumnezeiestii voiri, cu indraznirea ta cea de Maica, pe care o ai catre Fiul Tau, Mireasa dumnezeiasca.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat sa....

Sfinte Dumnezeule...

Preasfanta Treime...

Tatal nostru...

Troparul: Cand te-ai pogorat la moarte Cela ce esti Viata cea fara de moarte atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea Dumnezeirii iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesupt toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata Hristoase Dumnezeul nostru Slava Tie.

Slava...

Si acum....

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate-s preamarite Nascatoare de Dumnezeu, cu curatia fiind pecetluita si cu fecioria pazita cu adevarat Maica te-ai cunoscut, nascand pe Dumnezeu cel Adevarat pe care roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.

Doamne miluieste (de 40 de ori)

Ceea ce esti mai cinstita...

Slava...

Si acum...

Otpustul zilei

Hristos s-a născut! :)

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci!

(Condacul Naşterii Domnului)

Hristos s-a înălţat!

Cuvânt la Înălţarea Domnului - Sfântul Ioan Gură de Aur

„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei...continuare

Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Scrisoarea a 28-a. Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima:

„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ”. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.

A doua:

„Adevărat zic ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai ”. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătoşii care se pocăiesc fie şi în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îşi săvârşeşte misiunea şi pe Cruce. Până la ultima suflare, El mântuieşte pe cei care arată fie şi cea mai mică voinţă de a se mântui.

A treia:

Femeie, iată fiul tău”. Aşa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub Crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părinţilor. Iată, Cel ce a dat porunca: „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” împlineşte El însuşi porunca Sa până în ultima clipă.

A patra:

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Cuvintele acestea arată pe câtă neputinţă a firii omeneşti, pe atâta clarviziune – fiindcă omul este cel care pătimeşte. Aici, însă, sub suferinţa omenească se ascunde o taină. Iată, fie şi doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica şi care învăţa greşit că Dumnezeirea a pătimit pe Cruce. Însă Veşnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul şi cu sufletul, în clipa rânduită să pătimească pentru om şi să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciţi-vă cât mai mult în aceste mari şi înfricoşătoare cuvinte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

A cincea:

Mie sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în faţă, şi una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireşte că Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ţi-e sete de apă sau eşti, cumva, însetat de dragoste? Eşti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau şi una şi alta? Iată, legionarul roman Îţi dă buretele înmuiat în oţet. O singură picătură de milă pe care ai simţit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micşorează păcatul lui Pilat – păcatul împărăţiei romane – faţă de Tine, fie şi cu oţet. De aceea, Tu vei strica împărăţia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărăţie nouă.

A şasea:

„Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul”. Fiul îşi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se ştie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, şi ca să audă şi să priceapă budiştii, pitagoreii, ocultiştii şi toţi acei filosofi care băsmuiesc despre sălăşluirea sufletelor celor morţi în alţi oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele şi minerale. Lepădaţi toate aceste fantezii şi priviţi încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul”.

A şaptea:

„Săvârşitu-s-a”. Aceasta nu înseamnă: „S-a săvârşit viaţa”. Nu; ci înseamnă: „S-a săvârşit misiunea răscumpărării şi mântuirii neamului omenesc”. Săvârşitu-s-a, şi s-a pecetluit cu sânge şi moarte pe pământ, lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. Săvârşitu-s-a chinul, dar viaţa de-abia apare. Săvârşitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măreţul act: biruinţa asupra morţii, învierea, slava!

(din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, 2002)

Sursa