"E atâta frumuseţe în jurul nostru!"

                                                          
                                                           POTIR - Horea Paștina

Arhitectura și muzica...

Compozitorul Arvo Pärt   pro(a)dus oferit din data de 11 iulie 2012

Cred că toată săvârşirea omenească este ca un lego. Totul poate fi susţinut de componente mici care au aceeaşi materie-sursă. Când pătrundem înlăuntrul materiei – piatră, sticlă sau o bucată de lemn – cu un microscop electronic, cu cât mergem mai adânc, mărind de o sută, de o mie, de un milion de ori, cu atât mai interesantă devine imaginea. Vedem peisaje minunate şi uimitoare. Dacă mărim şi mai mult, mai aproape de adâncimi, apar lucruri de necrezut. Apoi în faţa noastră se iveşte deodată o imagine comună absolut uniformă. Este imaginea atomului, care este comun tuturor lucrurilor. Nu contează care este materia. Poate fi piatră sau altceva. Suntem la graniţă. Aici nu este diferenţă între arhitectură şi muzică. + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

http://www.fabrica-de-ganduri-bune.ro/produs/arhitectura-si-muzica-arvo-part

Despre lucrurile scumpe și lucrurile ieftine

De SAVATIE BAȘTOVOI /

M-am întrebat de ce a căzut arta și meșteșugăritul bisericesc și de ce kitchul a umplut atît de ușor toate domeniile vieții noastre ecleziale, de la arhitectură și icoane, veșmintele preoțești, crucile de la gît și de pe pristol, pînă la candeluțele de plastic și canafurile chinezești în formă de cruci care se mișcă la oglinda șoferilor.

Am putut înțelege de ce oamenii de la sfîrșit de secol 19, început de secol 20 s-au lăsat impresionați de imaginile cu iz religios scoase de sub tipare și cum bibelourile ”perfecte” au luat loc ciopliturilor de multe ori stîngace ale meșterilor de la sate. Mai greu îmi este să înțeleg altceva: cum o cruce ștanțată din tablă chinezească a ajuns să coste mai mult decît o cruce cioplită din lemn de dud sau măslin, cum un potir de tablă poleită a ajuns să coste cît un potir din argint lucrat cîndva cu mîna și de ce o icoană lucrată pe lemn de un maestru iconar trebuie să coste 200 de euro, iar un buchet de flori sau o vacă pe un cîmp pictată de un ”artist plastic” e normal să costă 5000 de euro, iar la nevoie și două milioane.

Așa mi-am dat și răspunsul de ce a dispărut arta bisericească. Pentru că niște oameni răi și hapsîni au inventat mașinile-unelte care împușcă zeci de icoane pe minut, împușcă potire, cădelnițe, ferecături de Evanghelii, împușcă mai nou chiar și sfinte mese și iconostase, împușcă tot ce-ți vrea inima. A folosi în slujba lui Dumnezeu toate aceste lucruri împușcate este un lucru cel puțin nepotrivit, de vreme ce există atîția oameni capabili să facă toate aceste lucruri cu mîinile și inima lor.

Dispariția breslei iconarilor și a meșterilor bisericești face vulnerabilă întreaga Biserică, deoarece ”podoaba Casei lui Dumnezeu” despre care vorbește prorocul David și ”cei ce o iubesc” este o așezare Dumnezeiască, după cum scrie în a Doua Carte a lui Moise (Ieșirea 31): “Iată, Eu am rînduit anume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din seminţia lui Iuda,  și l-am umplut de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de pricepere, de ştiinţă şi de iscusinţă la tot lucrul, ca să facă lucruri de aur, de argint şi de aramă, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, şi de in răsucit, să şlefuiască pietre scumpe pentru podoabe şi să sape în lemn tot felul de lucruri”.

Acest dar dat lui Bețeleel este asupra tuturor celor care de-a lungul veacurilor au umplut pămîntul de biserici și lucruri frumoase ce dau slava lui Dumnezeu, astfel încît pînă astăzi o lume întreagă se minunează de ele. Aceasta este o parte nelipsită a propovăduirii creștine: arhitectura, icoanele, precum și orice lucru pus în slujba lui Dumnezeu trebuie să fie frumos, lucrat de oameni dăruiți de Dumnezeu și în deplină iubire față de Dumnezeu și de oameni.

Oare nu v-ați săturat să fiți luați în rîs pentru felul în care arată zorzoanele din biserici, de pe veșminte, de pe icoane? Oare nu v-ați săturat să inventați scuze nesfîrșite pentru kitchul care ne apasă sufletele? Nu e mai simplu să ne întoarcem la ce este al nostru?

Avînd în vedere stăpînirea mare pe care a pus-o asupra multor inimi setea de cîștig ușor de pe comerțul cu icoane și lucruri bisericești ștanțate, singura cale de a ne întoarce la tradițiile artei bisericești lăsate de Dumnezeu este de a renunța la cumpărarea acestor table și de a căuta cu orice preț să avem în casă icoane adevărate, pictate cu dragoste în adevăratul duh al cinstirii de Dumnezeu.

Biserica își este autosuficientă: prin harul lui Dumnezeu, care ne-a adus pe toți pe lume și ne cheamă la pocăință, avem și pictori, și tîmplari, și fierari, și arhitecți, și croitorese, și broderese – să-i susținem în începăturile lor, știind că acest lucru întărește și împodobește Biserica, înmulțind slava lui Dumnezeu printre oameni.

Sursa: http://www.rucodelie.ro/index.php/despre-lucrurile-scumpe-si-lucrurile-ieftine/?fb_action_ids=683157568428321&fb_action_types=og.likes&fb_ref=.U_CD5taJLOg.like

O oaza de istorie, arta si cultura

Pentru ca este anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brancovei va propun 2 linkuri ce va vor duce catre pagina Sfintii Martiri Brancoveni, lucrari de dna Elena Murariu, pictora de icoane ortodoxe si restauratoare de pictura murala, iar celalalt link catre lucrarile dnei mai sus amintite pentru a va bucura de intregul sau portofoliu de lucrari.

Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în numele lui Hristos, al Domnului nostru Dumnezeu, pentru una, Sfântă, Ortodoxă şi Apostolească Biserică

scria voievodul Constantin Brancoveanu în 1688, la începutul domniei sale, către ţarul Petru I al Rusiei. 

Icoana Maicii Domnului - pictor Constantin Tsane

Icoana (56, 5 X 73 cm) reprezintă în centru pe Născătoarea de Dumnezeu pe tron, încadrată de Sfinții Nicolae și Dimitrie stând în picioare. O inscripție în porțiunea din dreapta-jos a compoziției atestă pe cel care a vugrăvit lucrarea, pe Constantin Tsane din Rethymno, și anul pictării ei (1677). Zugravul cretan a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Veneția și s-a mișcat în duhul artei fratelui său mai mare, preotul Emanuel Tsane. Imaginea icoanei combină iconografia ortodoxă cu motive decorative apusene – precum acele ce se disting pe armele Sfântului Dimitrie și pe tronul Vlahernitissei.

Sursa: Pemptousia

Umile începuturi într-ale iconografiei

Sfântul Proroc Ioan

 Înainte Mergătorul şi Botezătorul Domnului

pictură pe lemn împănat

tehnica tempera cu emulsie de ou

dimensiuni 40/50 cm

Pocăinţă...

Sculptura..."Copilul care nu s-a mai născut niciodată"

Cititi mai multe aici