luni, 8 februarie 2010

O frumoasă vedenie cerească (8)


[...]- Dar la cei păcătoşi cum le este locul, Sfinte Mihaile?
- Locul păcătoşilor este rău, fără lumină, în temniţele iadului. Creştinii care cad păcătoşi la moarte, au sufletele negre după chipul demonului şi cu negura păcatului. Şi atâtea buboaie, şi răni au pe suflet câte păcate au avut la moarte nepocăite. Merg în temniţele iadului având acolo ca milă numai lumină de lumânare, dacă o apucă, dacă nu, petrec întru întuneric cu diavolii împreună până la ziua judecăţii când Domnul osândeşte şi pe diavol împreună cu toţi aceia ce au fost înşelaţi de el.
- A lăsat Domnul vreo milă, Sfinte Mihaile, pentru acei creştini care cad păcătoşi la moarte şi merg în temniţele iadului ca să mai fie şi ei scăpaţi de acolo prin pomeni, sărindare, liturghii şi tot ce fac pentru ei bine rămaşii lor în urmă?
- A lăsat Domnul şi mila aceasta, că vrea Domnul Iisus Hristos, ca la ziua judecăţii să fiţi toţi fără pata păcatului. Un creştin când moare din lume are dreptul la pomenile ce-i fac ai lui rămaşi până la al 9-lea neam. Când la voi în lume face un creştin pomană cu parastas pentru cei morţi, preotul îi pomeneşte numai pe morţii pe care-i are el pe pomelnic scrişi, dar când preotul face sfinţirea acelei pomeni, pomana lui se înmulţeşte cum se înmulţeau pâinile când le binecuvânta Mântuitorul. Când preotul pomeneşte morţii scrişi pe pomelnic şi în urmă zice, cu tot neamul lor, atunci vin toţi îngerii sufletelor, rudă cu el până la al 9-lea neam şi primesc mici părţi din jertfa acelei pomeni, le duc la fiecare suflet în cartea lui cu fapte, tot prin mijlocirea Sfinţilor Îngeri primesc toate sufletele prinoasele slăvitoare ale acelor pomeni şi toţi rămân îndestulaţi.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, dacă omul moare păcătos şi merge în temniţele iadului şi urmaşii lui îi fac pomeni, primeşte el acolo ce i se face?
- El acolo primeşte numai prinoasele, se îndestulează şi se bucură ştiind că s-a făcut pentru el în lume o milă, jertfa acelei pomeni merge la cartea lui cu fapte tăindu-i din greşeli, iar când păcătosul este mutat de acolo la cei drepţi, orice i se dă de rămaşi, merge la el.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, ce ce fapte s-ar putea scăpa mai de grabă un suflet de la rău de urmaşii săi?
- Prin danii anumite către acel suflet. Care danii sunt sărindare, liturghii, pomeni şi milostenii date la călugări, la preoţi şi la săraci.
- Dacă un creştin moare păcătos şi merge în temniţele iadului şi rămaşii îi fac în urmă pomeni şi ajutoare şi la un timp oare i s-a plătit cartea lui cu fapte ce a avut la moarte, îl lasă pe el Domnul acolo uitat sau îl scapă în acea clipă?
- Ioane, când creştinul moare păcătos, merge în temniţele iadului şi pentru câteva freşeli, cu dreptul să scape de acolo cât de urgent urmaşii lui fac milă pentru el. Dacă un creştin la moarte are greşeli mai puţine şi rămaşii îi dau la moarte câteva sărindare la preoţi, liturghii şi-i fac pomeni, timpul cât plimbă îngerul pe suflet până la 40 de zile ca să-i arate lui toate lucrurile în viaţă unde a făcut fapte bune sau rele, în acest timp de plimbare al sufletului, preoţii slujesc sărindarele şi liturghiile date lui, rugăciunile făcute de preoţi merg înaintea Domnului şi atunci la 40 de zile el nu mai merge în temniţele iadului, ci merge în locul luminat, condu de Înger. De aceea a lăsat Domnul 4 posturi pe an. Creştinul e dator a-şi mărturisi greşelile la duhovnic în toate posturile, căci atunci când moare mai are scrise pe carte numai faptele pe care le-a făcut de la mărturisire până la moarte, celelalte sunt şterse şi iertate. la moarte, păcătosului i se iau toate luminile date la botez, greşelile lui le ia îngerul păzitor, începe în a scrie pentru el, de la moartea lui, tot ce i se face bine de urmaşii lui. La fiecare faptă bună făcută pentru el i se taie căte o greşeală din cartea Îngerului. În clipa când greşelile din carte s-au terminat, Îngerul zboară cu cartea la Domnul şi strigă în faţa Domnului: "M-i s-a plătit sufletul meu de greşeli prin pomenile ce i s-au făcut de urmaşii lui". Domnul se bucură în acea clipă şi trimite Înger luminat cu apa vie şi cu haina botezului în lagărul de întristare al păcătoşilor ca să ia pe acel suflet. Când Îngerul intră pe uşa lagărului la păcătoşi, tot lagărul se luminează de lumina îngerului, toţi păcătoşii se văd unul cu altul şi simt puţină bucurie. Au ei lumânări acolo, dar lumânarea luminează numai în jurul fiecăruia, în colo este haos şi întuneric, Ei nu se pot vedea unul pe altul, se văd numai când vine îngerul Domnului între ei. Îngerul venit în lagărul de întristare merge cu lumini printre păcătoşi, care plâng toţi la vederea Îngerului. Ştiu ei cu toţii că Îngerul a venit să ia un suflet din muncă. Îngerul merge cu lumini printre păcătoşi până la cel rânduit de Domnul ă fie scăpat, îl stropeşte cu apă vie şi în acel moment pier de pe el ca un fum, rănile şi negura, rămâne sufletul lui frumos, cum a fost în lume când s-a botezat de mic. Îl îmbracă Îngerul cu haina botezului pe care o pierduse prin păcat, îl ia de mâna dreaptă şi pleacă cu el la cei drepţi, iar păcătoşii, când văd plecarea lui, încep toţi a plânge şi zic în inimile lor: Doamne, Doamne, dă-ne şi nouă asemmenea moştenitori milostivi ca să ne scape şi pe noi de aici şi simt şi ei o mică bucurie că până la ziua judecăţii vor scăpa şi ei de acolo. ieşit din lagărul de întristare, Îngerul merge cu sufletul la locul celor drepţi unde face şi el rugăciuni, după Îngerii cei cu trâmbiţi cereşti. El acolo se roagă neîncetat până la ziua judecăţii numai pentru acei care l-au scăpat pe el de la rău. De aceea tot creştinul, cât trăieşte în lume e dator să ajute pe cei răposaţi, căci toată fapta bună făcută pentru cei răposaţi este ajutor şi celui ce o face.[...]

Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

4 comentarii:

Claus spunea...

Citind aceasta postare, imi dau seama ca ma comport ca un copil de 2 ani care si-a terminat desertul prea repede si il vrea pe urmatorul. Sincer ... mai vreau! Sper sa vina cat mai curand si urmatoarele parti (cate or mai fi)!

Apropo! Omul asta mai traieste?

Andreea Tatiana spunea...

:)ma bucur...nu cred ca mai traieste..in prima postare scrie de anul 1920..deci..Dumneyeu sa-l odihneasca cu dreptii..nu stiu cate parti mai sunt..eu am impartit carticica pe episoade..am incercat sa scriu pana acolo unde se termina un loc de vizitat..cat mai curand posibil voi posta si urmatoarele parti..Numai bine!

ioana spunea...

Sa va dea Dumnezeu sanatate si mantuirea sufletului pentru binele pe care il faceti postand aceasta carte. Va multumim si asteptam si celelalte parti.

Andreea Tatiana spunea...

Doamne ajuta Ioana! In primul rand sa-i dea Dumnezeu sanatate celei care mi-a daruit aceasta carticica..nu am gasit-o nicaieri de cumparat..Numai bine!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails