O frumoasă vedenie cerească (5)

[...]Parintele meu Ceresc, am zis eu: Eu cat am trait pe lume am avut urat obicei de am dat raului nevasta si copiii mei, moartea si pe cel ce m-a randuit pe mine. Of! Parintele meu Ceresc, eu pe Tine Te-am dat dusmanului si de unde pica pe mine mila aceasta de stau inaintea fetei Tale fara pata pacatului?
- Nu are demonul putere asupra Mea, mi-a zis Domnul
- Eu stiu bine ca nu are putere asupra Puterii Tale, am zis eu, dar spune-mi mie ce fapte bune am facut eu in lume de m-ai scapat de puterea lui?
- Iti spuse tie Sfantul Mihail, a zis Domnul, cand il intrebasi, ca trei fapte sunt bune; rugaciunea cu metanii, cainta de fapta rea si blestemarea demonului. Caci daca un crestin, la voi in lume isi petrece viata in fapte bune si daca el in viata n-a certat niciodata pe demon, la ziua judecatii, demonul iese in fata Mea cu carte si zice, a trait in lume, in fapte bune, dar pe mine nu m-a certat niciodata, dragostea intre mine si el nu e stricata. Si Eu nu va urasc pe voi atat pentru gresala ce o faceti, cat va urasc pentru dragostea ce o aveti catre demon. Dragostea catre demon este bucuria ce o simte tot crestinul in urma greselii. Crestinul cat traieste pe lume e dator sa certe pe demon in toata clipa zicand: "Sa te certe pe tine Domnul, diavole, sa piei cu toata puterea ta din tot cuprinsul meu, caci eu te cert pe tine diavole in numele tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! Crestinul care cearta pe demon in rugaciunecat traieste in lume, Eu il apar pe el si toata casa lui de toata puterea satanei si la moartea lui Eu binecuvantez sufletul lui ca nici el sa nu vada demonii nici demonii pe el."
-Of! Parintele meu ceresc, am zis eu, mie imi este teama si frica mare cand ma voi destepta la ziua in casa mea am sa uit tot ce am vazut, auzit, voi mai vedea si voi mai auzi in aceasta sfanta noapte si n-o sa am ce spune lumii. Domnul mi-a zis:
- Tot ce ai vazut in aceasta noapte si ai auzit de la Sfantul tau Mihail si de la Mine si vei mai auzi si vei mai vedea pana te va duce in lumea vremelnica pana la ziua, toate vor ramane sabie si carte scrisa in inima ta, cat vei trai tu pe lume, vei predica tu aratat si fara de teama condus de Duhul Meu Sfant.
Domnul a zis catre Sfantul Mihail care sezuse in dreapta a cu multa smerenie:
- Ia Mihaile copilul Meu si du-l la iad de-i arata lui locul unde cazuse cand era el pacatos, de unde Eu l-am scapat pentru viata si rugaciunea lui. Sa-l duci la rai sa-i arati locasul ce i l-am gatit lui pentru faptele lui bune si la ziua il duci in lume sa-si creasca el copiii sai, si cat va trai in lume, va invata toata viata lui si va scrie carti in lume. Cartea lui se va numi - "Puterea rugaciunii" - fericiti vor fi crestinii care vor asculta cuvintele cartii lui, ca ei vor asculta cuvintele Mele si ale tale Mihaile! Iar acei crestini care vor lepada cartea si invataturile lui, pe ale noastre cuvinte vor lepada si la a lor moarte, fiecare la al lor nume, lumina fetei Mele cu frica o vor vedea si parte la Imparatia Mea nici unul nu va avea!
La aceste cuvinte ale Domnului, Sfantul Mihail si-a facut plecaciune cum fac preotii in biserica, iar eu cuprinzand talpile Domnului cu bratele mele, am zis cu lacrimi.
- Of! Parintele meu ceresc, pe mine ma pornesti acum iar in lumea rea unde multe lupte si ispite am sa intampin de la demon. Eu ma rog cu lacrimi ca sa ma ajuti cat voi trai pe lume sa nu fiu supus de demon. Domnul mi-a zis:
- Te-am ajutat Ioane pe tine cand tu nu vazusesi fata Mea si binecuvantare de la Mine nu primisesi. Din clipa asta esti mult ajutat de Mine si ingerii Mei, dar tu sa lucrezi rugaciuni cu metanii, intreit de cum ai lucrat.
Cu aceste cuvinte , am zburat de la scaunul Domnului spre apus. Dupa o mica departare de scaunul Domnului, m-am uitat inapoi si cand am vazut fata Domnului asa mangaietoare si scaunul in lumini ceresti, am inceput a plange si am zis:
- Vai Sfinte Mihaile, cum voi fi eu cand voi veni pe veci sa nu mai vad fata Domnului?
- Nu plange Ioane - mi-a zis Sfantul - caci tu ai plans in lume. Crestinii care nu-si plang gresalele traind ei, plang aici in veac si mangaiere nu afla niciodata.
- Cum Sfinte Mihaile, daca un crestin moare din lume pacatos si aici plange cu amar pana la ziua judecatii, nu-i mai pot folosi nimic lui lacrimile varsate?
- Cat traieste un om pe lume, atata este ziua pentru el, cum lucrati voi in lumea vremelnica, de dimineata pana seara, iar noaptea va repauzati, toti in case fara grija de nimic, asa e dator un crestin sa lucreze cat traieste in lume, cu barbatie pentru lumea vremelnica, pentru necazurile lui si pentru corpul lui, dar sa lucreze si pentru suflet, un ceas din noapte sau zi, rugaciuni cu metanii si alte fapte bune. caci de roadele ce va lucra un crestin in lume, ori se va bucura aici in veac, ori se va munci in veac.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, ce inseamna cuvantul pe care mi-l spusesi mie "cat traieste un om pe lume e ziua pentru el"?
- Cand se boteaza copilul la Biserica se armeaza la botez, spiritual, sfant, cu lumina Duhului Sfant, cu Sfanta Cruce care e insusi Domnul Hristos in inima fiecarui crestin, se armeaza cu doi ingeri de paza care scriu tot ce face crestinul in viata. Un par daca se misca in capul unui crestin spre bine sau spre rau, e scris de inger. La moarte pe omul pacatos il paraseste lumina Duhului Sfant, adica i se ia haina botezului si ramane gol. Il paraseste Crucea, caci el se desparte de Domnul, Ingerul pazitor zboara la cer, corpul lui merge in mormant, adica in pamant de unde e alcatuit si sufletul lui merge in temnitele iadului unde plange cu amar dar nu se mai vede acci este aruncat din lumina la intuneric.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, de unde am pe mine aceasta haina luminata de care in lume nu am vazut?
- Ioane, asta-i haina botezului de care-ti vorbi tie, adica lumina cea cereasca pe care o primeste pruncul la botez.
- Spune-mi Sfinte mihaile cum se da haina botezului?
- Cand preotul face slujba pentru pruncul care se boteaza, il unge cu Sfantul Mir. in clipa and preotul cufunda in apa pruncul in numele Sfintei Treimi se pogoara peste prunc o lumina cereasca si acea lumina e haina pe care o porti tu acum. Haina aceasta crestinul o pierde cat traieste, prin pacate si e dator sa o recapete prin pocainta. Si tu pe la jumatatea vietii pierdusesi haina botezului, erai gol si daca mureai atuncea in valul pacatelor, mergeai la Domnul cu corpul negru, otravit si plin de rani. crestinul care moare pacatos, sufletul lui este negru ca negura pacatului si in chipul diavolului in a carui primire el din acea clipa merge. Si cate pacate are un crestin la moarte, atatea buboaie are un crestin pe sufletul sau din care curg niste puroaie otravitoare, caci dusmanul e sarpe otravitor si cand crestinul face o greseala cat de mica si nu-si cere iertare imediat la Domnul cu rugaciune, cand Ingerii au scris amandoi gresala in cartile lor se naste pe sufletul lui un buboi care asa-i de greu cum a fost de greu pacatul. Incat daca un crestin traind in viata, ar putea sa-si vada ranile pacatelor lui, ar fusi de rusinea lumii ascunzandu-se si n-ar avea unde.
- Cu ce se vor spala aceste rani, Sfinte Mihaile?
- Cat traieste omul in luem, rugaciunea cu metanii, la pamant, a zis Sfantul, este sabie care taie greselile, lacrimile varsate in rugaciune sunt apa vie care spala ramasitele ranilor. daca crestinului cand se roaga, nu-i picura lacrimi din ochi, sa se roage pana il trece naduseala si naduseala produsa in rugaciune pretuieste ca si lacrimile.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, daca un crestin moare pacatos si nu are haina botezului, poate merge in fata Domnului cu hainele date lui de pomana din lume?
- Nu poate lua duhul haina corpului, nici corpul haina duhului, ci sufletul, care e gol, gol merge la Domnul.
- Sfinte Mihaile, pentru ce se dau haine de pomana pentru cei raposati?
- Toata haina data in lume, e scrisa fapta buna in ceruri. Cel ce imbraca pe frate materialnic in lume el e imbracat spiritual in cer, insa crestinul care moare pacatos desi i se da lui haine de pomana de cei ramasi ai lui, dar el fiind cufundat in pacate, merge in fata Domnului cu pacate si plin de rani.
- Spune-mi sfinte Mihaile, la moarte, cand murim mai vedem toti fata Domnului sau o vad numai cei drepti?
- La moarte tot crestinul care a primit sfantul Botez si nu l-a pierdut cum fac sectele prin botez fals si moare in botezul lui, merge de se inchina in fata Domnului fie el cat de pacatos, vede fiecare crestin fata Domnului la moarte pentru ca acei pacatosi sa se amarasca mai cu amar, vazand ei Imparatul cel Ceresc, bland si milostiv pe ale carui porunci ei le-au urat si se despart pe veci de El, iar cei drepti sa se bucure, vazand pe Imparatul caruia au servit cu drag si de la Care au sa primeasca plata dupa ziua judecatii, cum te bucurasi tu Ioane.
Domnul nostru Iisus Hristos are doua feluri de cai la cer: cale libera si cale prin vami, are doua feluri de ngeri, milostivi si nemilostivi si dincolo de mormant sunt doua locuri de asteptare: locul dreptilor si locul pacatosilor. Sufletul care la moarte este gata, faar greseli, il ia Inger luminat, zboara cu el pe calea libera cum merseram noi, il duce in fata Domnului, unde il binecuvanteaza Domnul si-i vorbeste bland cum iti vorbi tie. il duce in rai, unde ii arata locasul dupa ziua judecatii castigat de el prin faptele lu bune, il duce intr-un loc binecuvantat unde petrece in mila si mangaierea Domnului pana la ziua judecatii. Acest loc este locul unde ochiul Domnului in toata clipa il cerceteaza, cum zic cartile Sfinte. pe sufletul pacatos il ia inger rau, merge cu el prin vamile vazduhului unde mari suparari are de la demoni si cu frica mare ajunge si el aproape de scaunul Domnului. Nu se apropie de scaunul Domnului nici ingerul nici el, stau departe de scaunul Domnului.
- Si cum aud ei glasul Domnului stand asa departe?
- Il aud Ioane, pentru ca glasul Domnului este sabie cu doua ascutisuri si patrunde inima fiecarui crestin deopotriva. Fericiti sunt crestinii in ale caror inimi patrunde glasul Domnului cat traiesc pe lume. Caci ei auzind glasul Domnului urasc pacatul, fac fapte bune iar la moarte scapa de munca de veci. Dar vai de crestinii aceia in ale caror inimi impietrite nu poate patrunde glasul Domnului nici pana la moarte, caci ei merg in munca vesnica. Domnul nu cearta cu vorbe aspre la moarte pe niciun pacatos ci e mila Domnului pentru el, ca merge in primirea satanei, ii vorbeste lui Domnul cu vorbe blande dar cu intristare, si-i zice: "Unde-ti sunt fiule darurile cu care Eu te-am impodobit pe tine la botez? Te-a inselat pe tine demonul, de ai facut greseli, dar Eu ti-am poruncit tie prin cartile Mele, prin preotii Mei, si prin alesii Mei ti s-au dat cuvinte de indreptare. Dar tu fiule nu ai vrut sa faci voia Mea niciodata. ai facut numai voia dusmanului pana la moarte si din clipa aceasta tu nu mai esti fiul Meu, ramai sclav si rob demonului. La aceste cuvinte intristate ale Domnului ii pica o lacrima din ochii Domnului si acea sfanta lacrima ii taie multe gresale pacatosului. Dupa o mica amenintare facuta de Domnul, il ia ingerul din fata Domnului si-l duce in iad unde-i arata focu unde va fi dus dupa ziua judecatii. Pacatosul vazandu-si focul vesnic, plange cu amar tinandu-se de inger, ingerul ii zice: "De ce nu ai facut si tu fapte bune sa nu-ti fie si tie locul aici?" El spune disperat ca nu a stiut. atunci ingerul ii arata tot ce i s-a spus in lume de Preoti, din carti si tot ce a vazut el in lume si n-a vrut sa faca. Cu aceste cuvinte ne pomenirăm in fata iadului. [...]


Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006