[...]Zburam pe o câmpie frumos înverzită, iar de mâna dreaptă mă ţinea un frumos înger îmbrăcat în veşmânt alb şi zbura cu mine spre răsărit. Am întrebat cu frică pe înger:
- Sfinte Îngere, am murit eu din lume?
Îngerul mi-a răspuns blând, zicându-mi:
- Nu eşti mort ci eşti în vedenie sfântă.
- Şi unde mergem, Sfinte Îngere, acum?
Îngerul mi-a răspuns blând:
- Mergem acum la baia curăţiei de greşale.
Acolo am făcut băi cum făceam în Ungaria, în lagăr. De acolo am zburat cu îngerul iar la răsărit, sosind la o grădină cerească. Acolo m-a îmbrăcat îngerul cu veşminte albe luate dintr-o cămăruţă frumos împodobită. M-a dus Îngerul la o masă cerească, unde am gustat mâncăruri cum n-am văzut în lume, dar foarte puţin. Din care gustam, mă schimbam cu totul. Sculându-ne de la masă, îngerul mi-a zis:
- Ioane te întorci la răsărit şi faci trei metanii.
Când m-am sculat de la rugăciune am văzut ca Îngerul meu purtător avea în mâna dreaptă un ulcioraş mic, frumos împodobit. Din care stropindu-mă am rămas luminat şi uşor ca un fulg. Mi-a dat ulcioraşul în mână zicându-mi:
- Ţine Ioane acest ulcioraş, care e dăruit ţie de la Domnul în dar. Îl iei în mână şi vei fi dus de mine , în biserica din satul tău unde vei afla lume multă şi preotul săvârsind Sfânta Liturghie. Vei intra în biserică, vei pune ulcioraşul tău în fereastra bisericii, vei face închinaciuni cu metanii la fiecare icoana, vei lua ulciorul în mână şi pe oricine vei stropi în biserică se va lumina foarte puţin aşa cum te luminaşi tu de mâna mea.
M-a luat de mână îngerul şi zburând prin lumini cereşti cu mine, m-am pomenit pe pragul bisericii în satul meu unde am găsit lume multă cum spusese Îngerul şi pe preot făcând Sfânta Liturghie. Aici am făcut cum mă învăţase Îngerul, închinându-mă la fiecare icoană cu metanii, am luat ulciorul în mână şi am început a stropi oamenii. Din care, când stropeam foarte puţini se luminau, în acea clipă a apărut Îngerul în dreapta mea şi eu l-am întrebat cu lacrimi, zicând:
- Ce insemnează pentru mine acest ulcioraş, sfinte Îngere? Îngerul mi-a răspuns:
- Ioane, a doua noapte, care vine, tu ai să ai o vedenie mare, înfricoşată, în care vedenie iţi va da Domnul în dar multe învăţături folositoare pentru mântuirea a tot creştinul. Şi creştinii care vor primi şi vor lucra cu drag cele ce-i vei invăţa tu din această vedenie, se vor lumina de greşale cum te luminaşi tu in faţa mea şi cum se luminară aceştia pe care tu-i stropişi în faţa ta.
Cu aceste cuvinte m-am deşteptat în casa mea întristat că m-am despărţit de frumosul vis. [...]
Celelalte părţi:
O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)
Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006
Foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu