Candela aprinsă: O frumoasă vedenie cerească (4)

joi, 22 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (4)

[...]Peste o clipă de zbor prin lumini cereşti ne-am pomenit în faţa Domnului Iisus Hristos pe Care eu îndată L-am cunoscut după chipul cum era zugrăvit în sfânta noastră biserică. Am privit Chipul Domnului şi l-am întipărit în mintea mea. Dar când am vrut să privesc scaunul Său, n-am putut. Scaunul Domnului era într-o lumină cerească, înconjurat de lumini puternice în formă de stâlpi de foc care mă lăsauorb şi nu puteam privi scaunul Domnului. După stâlpii de foc au jucat trei lumini puetrnice care mi-au luat vederea cu totul. Al treilea, sub tălpile Domnului era o lumină puternică ca un soare care m-a lăsat orb cu totul. Aceste lumini au pierit şi Domnul a rămas în scaunul slavei în lumini cereşti mângâietoare. Eu am făcut trei închinăciuni în faţa Domnului, întorcându-mi capul spre Sfântul Mihail din dreapta mea. Sfântul mi-a grăit:
- Ioane fă trei închinăciuni în faţa Domnului, tinde-ţi braţele sufletului tău, cuprinde tălpile Domnului şi le sărută ca să te binecuvânteze.
Eu am făcut trei închinăciuni, am cuprins tălpile Domnului şi la a treia sărutare, cu lacrimi, am simşit măinile Domnului peste capul meu, că m-a binecuvântat şi a grăit către mine cuvinte blânde, dar în limbă străină. Eu am zis în gândul meu: Vai, mie ticălosul, că pentru greşalele ce am făcut în viaţa mea nu am în clipa aceasta mila să grăiască Domnul cu mine în limba mea! Am pus mâinile la piept şi cu lacrimi am grăit: Of! Părintele meu ceresc, păcătos venii eu în clipa aceasta în faţa Sfinţeniei Tale, căci m-aduse Sfântul Mihail negata, plin de greşale şi fără lumânare. Vai! mie ticălosul că păcătos stau în faţa Ta în clipa aceasta. Domnul mi-a grăit cu o voce blândă:
- Nu eşti păcătos Ioane, căci ai fi fost păcătos şi mult rătăcit de la căile Mele drepte şi sfinte, dar pentru rugăciunea ta cu metanii la pământ făcută zi de zi şi noapte cu stăruinţă, îndemnat fiind de Duhul Meu Sfânt, pentru viaţa ta din lagărul din Ungaria unde ai fot prizonier, de umblai în fiecare zi cu mulţi fraţi, prizonieri şi-i învăţai să se închine cu metanii în toată clipa, zi şi noapte, îi opreai cu cuvinte să nu mai hulească şi să zică vorbe rele. Pentru acea viaţă a ta şi alte fapte plăcute ie, te-am scăpat de demonii iadului şi mai ai şi ceve frumos în Împărăţia Mea.
- Ştiu părintele meu ceresc, am zis eu, că mă închinam în lagăr ziua şi noaptea, cerând mila Ta, ca să mă ajuţi să-mi mai văd odată ţara, casa şi copiii mei, dar venind acasă am găsit soţia şi copiii mei rătăciţi de la rugăciune şi din multe necazuri avute am pierdut şi eu rugăciunea. Mi-a dat demonul un gând rău, de am zis că nu mai fac nici-o metanie până când Tu nu-mi dai o vedenie î care să-mi arăţi puterea rugăciunii. Cu acest cuget viclean, am părăsit rugăciunea şse luni, vai mie ticălosul! Domnul mi-a grăit întristat:
- Ioane, diavolul te-a făcut pe tine ca să pierzi rugăciunea cu metanii la pământ. Aşa a făcut diavolul acum cu toţi creştinii din lume, căci toţi au părăsit rugăciunea cu metanii la pământ. Acum aproape toţi creştinii se închină cu închinăciuni plecate şi la piept şi le fac şi pe acestea pe jumătate şi în loc de plată de la Mine au scrise de ngerii Mei greşale. N-am zis Eu cuvânt "Dacă e sminteşte ochiul tău, scoate-l şi dacă te sminteşte mâna ta, tai-o". Ochiul şi mâna sunt, tatăl tău, mama ta, soţul tău, copilul, fratele, vecinul, pe ale căror armături date lor la botez le-a slabit demonul: Lasă-i pe aceştia căci la voi în lume mai sunt fericiţi numai creştinii aceia ale căror armături date lor la botey nu le-a putut slăbi demonul, căci numai aceştia mai pot lucra cu drag voile Mele. pe tine te iert că ai părăsit rugăciunea, pentru că în timpul părăsirii nici fapte rele nu ai făcut. eu am zis:
- Of! Părintele meu Ceresc, tristă moarte avusei eu, cum n-avusei şi eu de la Tine milă să trăiesc pe lume să-mi căsătoresc, măcr unul din copiii mei, care ar fi îngrijit şi de cei mici. Vai! sărmanii mei copii, când se vor scula la ziuă în casa mea şi-or vedea între ei corpul meu mort, fără suflet, ce spaimă şi frică mare are să-i prindă la prima vedere! Şi toţi fraţii mei vecini care ştiau că eu de mic iubeam rugăciunea, biserica şi faptele mele, cănd or auzi la ziuă că am murit fără lumânare în casa mea, au să se descurajeze toţi şi să urască Biserica şi rugăciunea. Tatăl meu din ceruri, pentru ce ai avut atâta milă de mine şi m-ai îndemnat prin Duhul Sfânt de am lucrat cu stăruinţă rugăciuni şi fapte bune de mi-ai iertat mie toate greşelile ce am făcut în viaţă şi în clipa aceasta mă învredniceşti să stau în faţa Sfinţeniei Tale fără pata păcatului, lasă-mi mă rog zile, ca să-mi căsătoresc fiica cea mare şi eu voi spune în lume la toţi arătat şi fără teamă, tot ce am văzut pe aici, voi vedea şi voi auzi până voi fi dus în lume.
- Te las Ioane, mi-a zis Domnul, ca să trăieşti tu pe lume să-ţi creşti toţi copii şi tu vei învăţa până la a doua chemare a ta la Mine pe veci, despre întărirea rugăciunii cu metanii la pământ şi alte minuni arătate ţie în dar. Că la voi în lume s-a părăsit cu totul rugăciunea cu metanii, creştinii voştri acum se închină cu mare îndoială. Eu am zis:
- Părintele meu Ceresc, m-am închinat în lume cu îndoială. Lucram rugăciuni stăruitoare, dar nu credeam că am să văd ceea ce văd acum.
- Nu te-ai închinat tu cu îndoială, mi-a zis Domnul căci tu atunci cănd vedeai Crucea mea, o cuprindeai cu braţele tale şi de multe ori cu dragoste şi cu lacrimi sărutai tălpile Mele pe acea Cruce şi orice Icoană vedeai tu cu chipul Meu, al Maicii Mele şi orice Sfânt, tu le sărutai cu lacrimi. Deci pentru dragostea ta ce ai avut nestrămutată faţă de crucile şi de icoanele Mele, atât când erai în fapte bune cât şi în fapte rele, te învrednicii pe tine în clipa aceasta, ca să-mi săruţi tu tălpile Mele, aici în ceruri, în toată slava şi luminile mele. Ceea ce până la tine altul n-a văzut ce vezi tu şi n-a auzit ce auzi tu şi să fie trimis iar în lume, tu vei fi un ales al Meu şi vei învăţa în numele Meu până la a doua chemare a ta pe veci. Căci, Ioane, cu ce dragoste va privi, va asculta şi va respecta tot creştinul cât trăieşte în lume Biserica Mea, crucile Mele, icoanele Mele şi persoanele bisericeşti, cu acea dragoste îi va fi primit sufletul la a lui moarte înaintea feţii Mele. Eu am zis:
- Părintele meu Ceresc, mare milă făcuşi pentru mine ca să merg iar în lume, să trăiesc cu lumea, să-mi cresc copiii mei şi ai dat poruncă sfântă ca eu să învăţ şi lumea. Explică-mi acum mie cum să lucrez eu rugăciuni în viaţă şi cum să învăţ lumea să se roage, ca la chemarea in faţa Sfinţeniei Tale pe veci să nu fiu eu vinovat? Domnul a zis:

- Prima lucrare pe care o cer fiecărui creştin cât trăieşte în lume, este rugăciunea. Aceasta este de trei feluri: îchinăciunea zilnică, canon de rugăciune plină. Închinăciunea zilnică este închinăciunea, cum vă închinaţi voi, cu mâna la piept şi plecat, asta trebuie să facă creştinul în toată clipa, căci dacă creştinul pleacă călător şi vede în faţa lui biserica Mea şi crucea Mea şi nu se închină în faţa bisericii şi Crucii Mele, Îngerul Meu îi scrie lui faptă rea că el a defăimat patimile şi Dumnezeirea Mea. Dacă creştinul nu se închină când se scoală, când începe lucrul, la masă şi când se culcă, are scris de Îngerii Mei greşeli.

A doua rugăciune cu metanii la pământ, se face în cinstea patimilor Mele. Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni cu metanii la pământ cinsteşte patimile Mele şi în toată clipa când se închină un creştin cu metanii la pământ, i se scrie de Înger rugăciunea în carte şi la moartea lui câte rugăciuni cu metanii a lucrat în viaţa sa, atâtea fapte bune are scrise în cartea vieţii în Ceruri, atâtea greşale are iertate şi plată la împărăţia Mea are în veac. Rugăciunea cu metanii la pământ se face când omul este liniştit, nesupărat de nimic şi să nu-l vadă nimeni, rugăciuni cu metanii se fac mult noaptea. Pentru o rugăciune cu metanii la pământ lucrată în timpul nopţii i se taie creştinului care o face trei fapte rele. Rugăciunea cu metanii la pământ lucrată noaptea se cheamă priveghere. Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni noaptea, plineşte cuvântul sfânt care zice: "Privegheaţi şi vă rugaţi".

A treia rugăciune este rugăciunea plină, către toate puterile cereşti, de la Sfânta Treime până la Sfinţii Îngeri. Are să-ţi spună ţie Mihail, o rugăciune plină scurtă ca tu să înveţi lumea. [...]