Alţi Sfinţi dragi mie prăznuiţi în ziua de 11 iunie sunt Sfinţii Martiri Chinezi, 222 la număr care au pătimit pentru Hristos şi pentru dreapta credinţă.
Creştinismul a pătruns pentru prima dată în China prin intermediul unei misiuni a Bisericii Asiriene a Răsăritului, în 635, eveniment înregistrat pe Stela nestoriană din Xiâan. Ortodoxia a intrat în China din Siberia, abia la 1685, când Împăratul Kangxi a mutat locuitorii oraşelor ruseşti de la graniţă şi le-a înglobat în China. Astfel, un număr considerabil de ruşi siberieni au devenit cetăţeni chinezi de credinţă ortodoxă. Noul context social-religios s-a dovedit, în primă fază, favorabil creştinilor care au reuşit să ridice prima biserică la Beijing, sfinţită de preotul Maxim Leontiev. Cu toate acestea, în primul secol şi jumătate de prezenţă ortodoxă în China, Biserica nu a atras mulţi credincioşi. Se spune că în 1860 nu erau mai mult de 200 de ortodocşi în Beijing, inclusiv descendenţii ruşilor naturalizaţi.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, demersurile Bisericii Ortodoxe pentru reglementarea vieţii bisericeşti în China s-au intensificat. Misiunea Spirituală a Bisericii Ruse din Beijing a fost susţinută de un cler bine pregătit teologic şi, deopotrivă, experimentat duhovniceşte.
Anul 1900 constituie un moment de cotitură în istoria religioasă a Chinei, marcat de aşa-numita revoltă a "boxerilor" sau a ihetuanilor, o mişcare în esenţă religioasă, orientată împotriva străinilor, a căror influenţă asupra vieţii Imperiului Chinez s-a intensificat odată cu pătrunderea misionarilor occidentali. În primă fază, aceştia nu făceau decât să amenajeze, în anumite locuri, lăcaşuri în scopuri idolatrice unde săvârşeau jertfe. Situaţia s-a schimbat radical în momentul în care împărăteasa Ţîsi a ordonat forţelor armate să susţină mişcările răsculaţilor din capitală. Funcţionarii suspectaţi de legături cu străinii au fost executaţi. Toţi străinii din provincii au fugit în Beijing, căutând să-şi salveze viaţa în cartierul ambasadelor din capitala Chinei.Atunci când răscoala a cuprins întreaga capitală, şeful Misiunii Spirituale Ruse, arhimandritul Inochentie Figurovski, şi colaboratorii săi au părăsit Băiguani, mutându-se la ambasada Rusiei. Guvernul chinez a trimis pentru paza Misiunii 10 suliţaşi, însă la 11 iunie Misiunea a fost incendiată şi a ars până la temelie cu tot ce era acolo: biblioteca, arhiva şi sacristia. Ihetuanii au supus chinurilor 222 chinezi ortodocşi, aceştia devenind primii sfinţi martiri chinezi. Printre ei s-a numărat multe familii creştine dar şi Sfântul Mucenic Mitrofan, primul preot chinez, hirotonit de către Sfântul Nicolae de Mojaisk, propovăduitorul Ortodoxiei în Japonia, împreună cu familia sa.
Membrii familiei Părintelui Mitrofan au fost printre primii martirii ai revoluţiei boxerilor. Sfânta Muceniţă Tatiana, 44 ani, a fost soţia părintelui Mitrofan, 45ani. Ea a dat naştere a trei băieţi, doi primind mucenicia, Ioan 8 ani, Isaia 23 ani şi Serghie care a urmat a fi preot pentru comunitatea creştină din China (şi care a lăsat importante relatări despre prigoana boxerilor). Acestora se adaugă şi Maria 19 ani, soţia lui Isaia.
Părintele Mitrofan Yang Ji s-a născut la 10 decembrie 1855. În copilărie și-a pierdut tatăl și a fost crescut de mama sa Marina și de bunica sa Ecaterina. Mitrofan era un om simplu și tăcut. Când era insultat nu căuta să se îndreptățească pe sine. Nu a vrut să fie preot și a refuzat de multe ori acest lucru zicând: „Cum aș putea să îndrăznesc să primesc o taină așa mare?“ Mai târziu s-a supus și a acceptat fiind îndrumat de ieromonahul Flavian. Principalele zile ale sfârșitului martiric al creștinilor ortodocși chinezi au devenit zilele de 10 și 11 iunie 1900. În noaptea de 11 spre 12 iunie, boxerii cu făclii aprinse au invadat toate cartierele Beijingului, și asaltând locuințele creștinilor, îi înșfăcau pe nenorociți și-i torturau, impunându-i să se lepede de Hristos. Cuprinși de frica de chinuri și moarte, mulți s-au lepădat de Ortodoxie și, ca să-și salveze viața, i-au ridicat în slăvi pe idoli. Însă alții nu s-au înfricoșat de chinuri și cu bărbăție L-au mărturisit pe Hristos. Ei au îndurat chinuri îngrozitoare, spintecându-li-se pântecele, fiind decapitați sau arși de vii în case“. Părintele Mitrofan a rămas viu în conștiința creștină mai ales prin atitudinea sa în fața persecutorilor, făcând dovada unei maturități duhovnicești memorabile. În seara zilei de 10 iunie, pe la orele 21:00, soldații și boxerii au înconjurat locuința părintelui Mitrofan, unde erau aproape 70 de creștini; cei mai puternici au fugit, iar părintele Mitrofan și mulți alții, în majoritate femei și copii, au rămas, fiind supuși chinurilor. Părintele Mitrofan ședea în curte în fața casei; boxerii l-au torturat, acoperindu-i pieptul cu împunsături, apoi el a căzut în fața copacului de curmal. Vecinii l-au târât la locul unde s-a aflat casa de rugăciuni a Misiunii.“ Ulterior, un oarecare ieromonah Avramie a ridicat trupul părintelui, iar în 1903, când pentru prima dată se prăznuia memoria mucenicilor, trupul lui, împreună cu celelalte, a fost pus în biserica mucenicilor sub altar.
Tatiana, prezbitera părintelui Mitrofan a reuşit să scape de boxeri în ziua de 10 iunie cu ajutorul Mariei, nora sa, dar în dimineaţa următoarei zile, 11 iunie, Tatiana a fost prinsă şi împreună cu alţi 19 creştini trimisă în afara Porţii, în tabăra boxerilor. A fost decapitată într-un loc numit Triunghi.
Isaia, soţul Mariei, a fost executat de către boxeri la 7 iulie. Lui Ioan, boxerii i-au tăiat umerii, i-au retezat degetele de la mâini şi picioare şi i-au tăiat nasul şi urechile. Soţia fratelui său, Maria a reuşit să-l salveze de la moarte, ascunzându-l într-un loc sigur. Întrebat dacă îl durea, el răspundea oamenilor: "Nu doare atunci când suferi pentru Hristos". Din cauza hemoragiei Ioan cerea vecinilor apă dar ei nu numai că nu-i dădeau dar îl şi fugăreau.
Maria, soţia lui Isaia, avea 19 ani. Cu două zile înainte de atacurile boxerilor ea a venit în casa socrilor ei, dorindu-şi să moară în familia soţului ei. Când boxerii au înconjurat casa părintelui ea a dat dovadă de mult curaj, ajutând la salvarea celorlalţi. Serghie, cumnatul ei a încercat de trei ori să o convingă să fugă dar ea a răspuns: "M-am născut lângă Biserica Născătoarei de Dumnezeu şi aici voi muri." A primit mucenicia ca o plecare spre o odihnă binecuvântată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu