Alexandra si Marian, doi tineri la inceput de drum. Au pornit cu speranta si entuziasm dar la fiecare pas intalnesc o piedica. Sunt impreuna de 6 ani, impreuna dar singuri. Familiile nu le sunt alaturi. Parintii lui au trecut la cele vesnice, ai ei ar face orice ca Alexandra sa avorteze, insa nu se intrec sa-I ajute pentru viata. Cand i-am cunoscut erau descurajati, convinsi ca soarele nu va rasari pe strada lor. Prima data m-am intalnit cu Alexandra, mi-a spus povestea ei, i-am spus sa fie fericita ca o noua viata izvoraste din ea. Acum oamenii din jur sunt impotriva lor dar atunci cand se va naste micutul o sa aduca fericirea intregii familii. Fara sa stiu m-am intalnit cu ea inainte cu 2 ore ca mama ei s-o duca la spital sa avorteze. A fost o minune. S-a rugat la Dumnezeu sa-I dea o sansa, sa-i trimita pe cineva, s-a intamplat sa fiu eu. Am mers impreuna la un preot, dupa mai multe discutii au hotarat sa pastreze copilul orice s-ar intampla. Am inceput sa lupt pentru ei sa-I ajut. Au nevoie de o casuta, locuiesc intr-o camaruta fara incalzire (folosesc un calorifer electric), au spatiu pe care sa construiasca dar nu au material de constructii. Mai au nevoie de banuti pentru nasterea mamei, haine pentru bebelus, alimente, imi spuneau ca de multe ori mananca odata pe zi. Tatal a lucrat mai bine de 10 ani ca instalator, din cauza crizei a ramas fara serviciu. Isi cauta in fiecare zi un loc de munca. Acest lucru este foarte dificil, imi povestea ca pentru 5 posturi libere se prezinta la interviu peste 100 de oameni. Parintii mei mi-au propus sa-l boteze pe cel mic, cineva ne ajuta cu asistenta juridical si obtinerea autorizatiilor de constructii. E un inceput. Haideti sa continuam!
Sursa
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu