vineri, 10 iunie 2011

Sfântul Luca doctor fără de arginţi şi Arhiepiscop al Crimeei


Nu de mult am citit autobiografia ("Am iubit pătimirea") Sfântului Luca al Crimeei şi am rămas profund impresionată de tăria de care a dat dovadă acest minunat Sfânt al zilelor noastre. Urmaş al unei vechi familii princiare, ierarh mărturisitor şi medic fără de arginţi, adevărat artist, profesor universitar, chirurg genial, cea mai frumoasă descriere pe care o pot face este chiar din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!"Citind cartea sa veţi descoperi din plin adevărul ascuns în spatele acestei fraze.
Sfântul Luca este prăznuit în fiecare an de Biserica Ortodoxă în ziua de 11 iunie.
Moaştele Sfântului se află încă din martie 2010 în Paraclisul Parhon din cadrul Institutului de Endocrinologie C. I. Parhon din Bucureşti (spitalul se află în imediata vecinătate a statuii Aviatorilor, metrou Aviatorilor sau Piaţa Victoriei).

Iată programul slujbelor:

Vineri, 10 iunie 2011, începând cu ora 17:00 (seara):
  • Priveghere
  • Vecernie
  • Litie
  • Utrenia
  • Ceasul I
  • Agapă
Sâmbătă, 11 iunie 2011, începând cu ora 8:30 (dimineaţa):
  • Ceasul al III-lea
  • Ceasul al VI-lea
  • Acatistul Sfântului Luca al Crimeii
  • Sfânta Liturghie
  • Parastas (pomenirea morţilor sau “Moşii de vară”)



Viaţa
Din minunile Sfântului
Acatistul Sfântului
Despre etica medicului creştin sau cum să ne creştinăm viaţa

Predica Sfântului la Duminica Samarinencei

joi, 9 iunie 2011

Acatistul Sfântului Luca Arhiepiscop al Crimeei şi doctor fără de arginţi

11 iunie

Troparul Sfantului Luca al Crimeei

Nou sfant al Mangaietorului te-a aratat pe tine, Luca, harul, in vremuri de necazuri si prigoana, ca bolile ca un doctor le-ai tamaduit si sufletele ca un pastor le-ai calauzit, Parinte cinstite, pilda a calugarilor si a mirenilor, roaga-te sa se mantuiasca sufletele noastre.

Condac 1

Veniti, iubitorilor de sfinti, cu caldura sa laudam pe pastorul cel luminat de Dumnezeu al Simferopolei si doctorul preaales: ca in Rusia vietuind ca un inger, numele cel dumnezeesc al lui Hristos a marturisit, pentru care strigam: Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Icos 1

Inger te-ai aratat, parinte, in vremurile din urma, intre oamenii necajiti: ca viata indumnezeita ducand pe pamant, ierarhule Luca, dreptar te-ai facut cu adevarat clerului si mirenilor, pentru care strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, cel cu care se lauda toata Rusia;
Bucura-te, vas al cucerniciei;
Bucura-te, dreptar al pastoririi oamenilor;
Bucura-te, ca pe Hristos ai marturisit barbateste;
Bucura-te, ca vindeci neputintele muritorilor;
Bucura-te, ca legiuita casnicie ai iubit;
Bucura-te, ca odraslele ti le-ai luminat;
Bucura-te, lauda sfintita a credinciosilor;
Bucura-te, podoaba a cinstitilor episcopi;
Bucura-te, carte a cerestilor obiceiuri;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 2

Moastele sfintilor din Kiev vazand, desfatarile lumesti ai urat, si catre stadia credintei indreptandu-te, Luca, neabatut, cu bucurie strigai, prealaudate, cantarea ingereasca: Aliluia!

Icos 2

Amandoua cunoasterile avand, pe cea lumeasca si cea dumnezeiasca, intunericul celor fara de Dumnezeu ai risipit, si cu mestesugul doctorilor indeletnicindu-te, Luca, cu ajutorul harului in nenumarate randuri ai vindecat neputintele muritorilor, drept care strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, scularea celor ce patimesc;
Bucura-te, imbarbatarea celor ce se tanguiesc;
Bucura-te, incetarea durerilor anevoie de vindecat;
Bucura-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
Bucura-te, intarirea neclintita a celor cu frica de Dumnezeu;
Bucura-te, turn neclatinat al binecredinciosilor crestini;
Bucura-te, calauzitor al doctorilor;
Bucura-te, cel ce inaripezi inimile celor nedreptatiti;
Bucura-te, cel ce rostesti cuvintele intelepciunii;
Bucura-te, cel ce inchizi gurile celor fara de Dumnezeu;
Bucura-te, laudator al Maicii Domnului;
Bucura-te, cela ce dobori pe vrajmasii ei;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 3

Slava celor trecatoare si nestatornice urand, ai indragit nectarul intelepciunii si ca o albina iubitoare de osteneala ai cules, Parinte Luca, mierea cunostintei dumnezeiesti, preacinstite, lui Hristos, Domnul tau, cantand: Aliluia !

Icos 3

Dumnezeiasca ravna castigand in sine-ti, cele mai bune ai voit sa cunosti: ca pe Hristos indragind din toata inima, Luca de Dumnezeu cinstite, har de sus ai primit, care insufla pe toti sa strige tie:
Bucura-te, prietenul adevarului;
Bucura-te, sfesnicul cuviintei dumnezeiesti;
Bucura-te, dreptarul cel intocmai al stiintei tamaduirii;
Bucura-te, urmator al doctorilor fara de arginti;
Bucura-te, vita cu multa roada a viei lui Hristos;
Bucura-te, carte cu multe foi a intelepciunii;
Bucura-te, ca stralucesti ca o stea;
Bucura-te, ca vas al harului esti;
Bucura-te, indreptator preacinstit al celor casatoriti;
Bucura-te, vas al usurarii celor bolnavi;
Bucura-te, cadere a potrivnicilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 4

Cu dumnezeiasca ravna haina preotiei ai imbracat ca un inger, Luca, si in mijlocul unui neam stricat ai lucrat, de Dumnezeu inteleptite, poruncile Domnului tau, indemnand pe cei dimpreuna cu tine sa cante pururea cantarea: Aliluia !

Icos 4

Ai auzit glasul Domnului poruncind sa ne ducem crucea cu bucurie: pentru aceasta toate necazurile, temnitele si chinurile ai rabdat, Luca, intarind turma ta, care canta tie cu veselie:
Bucura-te, urmas al Apotolilor;
Bucura-te, slujitor al suferinzilor;
Bucura-te, chirurg al bolilor trupului;
Bucura-te, tamaduitor al bolilor duhului;
Bucura-te, dimineata prealuminata a vietii slobode;
Bucura-te, certare neinduplecata a nedumnezeirii cumplite;
Bucura-te, ca fara de teama necazurile ai indurat;
Bucura-te, ca te-ai departat cu buna indraznire de rautate;
Bucura-te, podoaba a poporului Rusiei;
Bucura-te, cel ce bati pe amarii demoni;
Bucura-te, cel ce bagi cutremur in facatorii de rele;
Bucura-te, spaima multor nelegiuiti;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 5

Nesuferind sa fie scoasa icoana Nascatoarei de Dumnezeu, ai primit ocara de la cei fara de Dumnezeu: ca ai vrut sa ai, Luca, ajutatoare in mestesugul tau puterea ei cea curata si lui Hristos ai cantat, intelepte, lauda: Aliluia!

Icos 5

Ierarh al Domnului te-ai aratat cu dumnezeiasca chemare ca sa pasti cetele credinciosilor, si la tunderea in monahism numele sfantului Luca in chip minunat ai luat. Pentru care veselindu-ne, strigam tie din inima:
Bucura-te, veselia episcopilor;
Bucura-te, cinstea monahilor;
Bucura-te, pilda pentru cei feciorelnici;
Bucura-te, intarire a celor casatoriti;
Bucura-te, ca ai imbracat haina sfanta;
Bucura-te, ca impotrivirile casnicilor tai nu le-ai luat in seama;
Bucura-te, cela ce ai savarsit Jertfa infricosata;
Bucura-te, cela ce ai dorit imparatia Cerurilor;
Bucura-te, dreptar preaales al pastorilor;
Bucura-te, turn inalt al credinciosilor din Taskent;
Bucura-te, fulger care lovesti nebunia necredinciosilor;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 6

Ca un leu de puternic, uneltirile necredinciosilor desavarsit le-ai surpat, Preafericite, si in trupul tau ca un rob al lui Dumnezeu ai purtat ranile lui Hristos si ai plinit lipsurile necazurilor Lui, strigand: Aliluia!

Icos 6

Neabatut te-ai luptat sa pazesti Biserica nestricata de vatamarea fratilor mincinosi: ca tu, ca un episcop al lui Hristos, schismele clericilor ai inlaturat. Pentru aceasta, ortodocsii te cinstesc, Sfinte, strigand:
Bucura-te, limba a adevarului;
Bucura-te, stricare a necredintei;
Bucura-te, mustrare a clericilor fara de randuiala;
Bucura-te, indreptator al sfintitei preotimi;
Bucura-te, ca inlaturi fara crutare necuratia eresurilor;
Bucura-te, ca grabnic ai dat in vileag schisma cea urata de Dumnezeu;
Bucura-te, gura a acriviei dogmelor;
Bucura-te, bautura preadulce a iconomiei;
Bucura-te, ca prin tine au fost biruiti demonii;
Bucura-te, ca de tine s-au veselit ingerii;
Bucura-te, luminator al intregii Biserici;
Bucura-te, izbavitor din ratacire al Rusiei
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 7

Singur ramanand in surghiuniri, Sfinte, inaltai lui Hristos cantare, si samanta vietii, Parinte, ca un intelept plugar aruncai in suflete, iar secerand belsug de spice, strigai: Aliluia!

Icos 7

Ca pe un nou ierarh si doctor dumnezeiesc, vistierie a harului lui Hristos, marturisitor al dogmelor si pastor al Crimeei prealaudat, te cinstim cu totii, Luca, strigand intru veselie:
Bucura-te, calauzitor al Taskentului;
Bucura-te, hranitor al celor flamanzi;
Bucura-te, ca prin tine a primit sfintire Siberia;
Bucura-te, ca prin tine barbatii inchisi au primit izbavire;
Bucura-te, ca prin multe locuri ale Rusiei ai pribegit;
Bucura-te, ca in lanturi, ca un raufacator, multe ai patimit;
Bucura-te, ca de tine s-au spaimantat cugetatorii de rele trimisi in taina;
Bucura-te, dumnezeiasca liniste a celor osanditi impreuna cu tine;
Bucura-te, ca prin tine si-au capatat vederea cei orbi;
Bucura-te, ca prin tine au fost paziti pruncii;
Bucura-te, lauda preotilor cinstiti;
Bucura-te, cutremur al celor nelegiuiti;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 8

Ca un strain intre straini ai fost socotit, Parinte, viata straina petrecand: caci ca un venetic mutandu-te dintr-o cetate a rusiei in alta, fericite, numele cel mare al lui Hristos l-ai propovaduit cu tarie, strigand: Aliluia!

Icos 8

Socotit-ai sfanta credinta a lui Hristos, Parinte, bogatie mai presus de toate bogatiile, si ca pe un margaritar ai aratat-o credinciosilor, Sfinte. Pentru aceasta, cu placere cantam tie cantare de multumire:
Bucura-te, Arhiereu fara de arginti;
Bucura-te, impreuna-cetatean al cetelor de sus;
Bucura-te, tovaras bun in surghiunul amar;
Bucura-te, priceput doctor al bolilor de ochi;
Bucura-te, ca ai alungat pe ispititorii cei nevazuti;
Bucura-te, vindecarea orbilor;
Bucura-te, ca necredinciosii nu te puteau suferi;
Bucura-te, indreptatorul preotului Martin;
Bucura-te, ca ai adus la credinta tinuturile din miazanoapte;
Bucura-te, lauda a rabdarii intru credinta;
Bucura-te, cantare de bucurie intru necazuri;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 9

Toata cetatea Turuhanskului s-a sculat pentru tine, de Dumnezeu purtatorule, si te-a cerut: ca afland de multimea faptelor bune si a vindecarilor savarsite de tine, slaveau pe Domnul, Cel ce te-a proslavit pe tine, strigand: Aliluia!

Icos 9

Cuvinte ale cunostintei de Dumnzeu, invataturi ale bunei credintei si dogme ortodoxe varsa gura ta, Parinte, si curgerea nestiintei, Luca, ai oprit-o, luminand pe cei dimpreuna cu tine, care striga unele ca acestea:
Bucura-te, luminatorul celor invatati;
Bucura-te, nimicitorul vrajmasilor intunecati;
Bucura-te, veselia celor ajutati de tine;
Bucura-te, mangaierea slujitorilor lui Hristos;
Bucura-te, pom cu roade multe si frumoase;
Bucura-te, floare preabineinmiresmata a sfintilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca peste puterile vrajmase ai calcat cu indrazneala;
Bucura-te, ca pe cugetatorii de rele in vileag I-ai dat fara teama;
Bucura-te, semn de biruinta al invataturii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca prin tine afla odihna cei suferinzi;
Bucura-te, ca in surghiun cu bucurie te-ai nevoit;
Bucura-te, ca ai impodobit locasurile sfinte;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 10

Cugetare sanatoasa avand, cu bucurie ai suferit tanguirile trupului, Ierarhe: ca in focul multor ispite ca aurul te-ai luminat, Luca slavite, si cu adevarat pilda te-ai facut noua, celor care strigam: Aliluia!

Icos 10

Ingradit fiind cu lucrarile lui Hristos cele sfinte, nebunia necredinciosilor cea de multe feluri ai surpat-o, Luca slavite, si pe culmile harului ai suit, minunate lucruri savarsind pentru poporul ce canta tie:
Bucura-te, ca ai fost legat pentru Domnul;
Bucura-te, propovaduitorule al mantuirii;
Bucura-te, ca ai imbracat haina celor intemnitati;
Bucura-te, ca in cumplite inchisori ai salasluit;
Bucura-te, ca ai risipit uneltirile zbirilor;
Bucura-te, ca ai nimicit cursele dracilor;
Bucura-te, ca pe necredinciosi i-ai intors spre cele mai bune;
Bucura-te, ca ai insufletit pe cei osanditi impreuna cu tine;
Bucura-te, al rasei fierbinte aparator;
Bucura-te, a multe minuni mijlocitor;
Bucura-te, iubitor al rugaciunii catre Hristos;
Bucura-te, al semnelor rele nimicitor;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 11

Catre cele de sus inaltandu-ti ochiul, mintea si inima, Ierarhe, iar dimpreuna cu ele si mainile, mila lui Hristos cautai in ratacirile din surghiun, Fericite, strigand: Aliluia!

Icos 11

Foc ce a luminat cu razele sale cetatea Simferopole si toate tinuturile din jur te-ai aratat la batranete, Luca, si ai sfintit poporul de Dumnezeu iubitor, cela ce a ramas nestramutat in credinta si aduce tie laude ca acestea:
Bucura-te, dreptar al purtatorilor de rasa;
Bucura-te, ca ai fost de un obicei cu Apostolii;
Bucura-te, partas al tainelor lui Hristos;
Bucura-te, ca ai certat pe clericii nesupusi;
Bucura-te, pilda insufletita a cinului sfintit;
Bucura-te, icoana preaaleasa a episcopilor binecinstitori;
Bucura-te, ca de saraci ca un iubitor de oameni ti-ai amintit;
Bucura-te, ca pe credinciosi i-ai invatat cele placute lui Dumnezeu
Bucura-te, ca esti vrednic de bune laude;
Bucura-te, ca mijlocesti noi semne;
Bucura-te, pilda de arhipastor bun;
Bucura-te, pastor al poporului iubitor de Hristos;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 12

Har de sus avand, la batranete ai fost luat de pe pamant la cele de sus si alergarea bine ai savarsit, cu cetele puterilor intelegatoare fiind, slavite Luca, socotit si dimpreuna cu acestea cantand: Aliluia!

Icos 12

Lauda cantand tie, cu credinta ne inchinam moastelor tale, de Dumnezeu purtatorule, ca precum un izvor de har tamaduieste bolile celor cecinstim vietuirea ta, pentru care strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, barbat purtator de semne;
Bucura-te, vindecator al ranilor aducatoare de moarte;
Bucura-te, lance nefranta a doctorilor;
Bucura-te, locas preafrumos al episcopilor;
Bucura-te, salas neprihanit al dragostei lui Hristos;
Bucura-te, nume preadulce casnicilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai primit cununa ce nu se ofileste;
Bucura-te, ca ai gonit taberele dracesti;
Bucura-te, alungare a toata rautatea;
Bucura-te, dulce cantare a toata Rusia;
Bucura-te, mangaietor al sfintelor manastiri;
Bucura-te, cel ce ma intaresti si pe mine sarmanul/ sarmana;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 13

O, prealaudate Parinte, culme a episcopilor si rugator pentru toata lumea, nu inceta a mijloci pe langa Hristos ca sa ne daruiasca iertare de pacate, incat sa strigam fierbinte: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zic iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfantul Luca al Crimeei, pentru cel bonav

Sfinte Ierarh marturisitor, invatatorule al adevarului si doctore fara de arginti Luca, tie, plecand genunchii sufletului si ai trupului si cazand la cinstitele si tamaduitoarele tale moaste pe tine te rugam precum fiii pe tatal lor: auzi-ne pe noi, pacatosii, cinstite parinte, si du rugaciunea noastra la Milostivul si Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai inintea Lui dimpreuna cu sfintii toti. Credem ca ne iubesti cu aceeasi dragoste cu care ai iubit pe fratii tai cand vietuiai in aceasta lume.

Mestesugul doctorilor stapanind, in multe randuri cu ajutorul harului suferintele celor bolnavi ai vindecat, iar dupa cinstita ta adormire, Stapanul tuturor a aratat moastele tale izvor de tamaduire: ca felurite neputinte se vindeca si putere se daruieste celor ce cu evlavie le saruta si cer dumnezeiasca ta mijlocire.

Pentru aceasta, ne rugam cu caldura tie, care ai primit harul tamaduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bonav si cumplit inviforat de suferinta cerceteaza-l si vindeca-l de neputinta ce-l stapaneste.

Cu totul cinstite si preasfinte Parinte Luca, nadejde a celor bolnavi, care zac in patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) si daruieste-i vindecare, iar noua tuturor cele spre bucurie, ca dimpreuna cu tine sa slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, O Dumnezeire si O Imparatie, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

miercuri, 8 iunie 2011

Catedrala Mântuirii Neamului


Conceptul noului ansamblu al catedralei trebuie să aibă o dublă semnificaţie în plan semiologic cu reverberaţii evident liturgice.
Prima semnificaţie se referă la conformarea în plan a ansamblului. Aceasta trebuie să reprezinte caracterul liturgic-misionar pe care tematica îl subliniază în cele ce urmează.
Cea de a doua semnificaţie este dată fără îndoială de componenta dominantă a întregului: Catedrala. Aceasta va fi polarizatoarea tuturor celorlalte componente, pivot al compoziţiei generale. Fiecare se va înscrie pe coordonate proprii, susţinând însă întregul, în semnificaţia sa duhovnicească. Elementele componente ale ansamblului sunt trei:
Incinta de acces care are în centrul său fântâna–baptisteriu, simbol al Tainei Botezului. Ea este delimitată în partea de vest de cele două clădiri cu volumetrie concavă spre incintă: casa “Sfântul Andrei” (pentru cler şi întruniri) şi casa “Pelerinul” (pentru pelerini), orientate către catedrală. Această conformare planimetrică se continuă prin doua fronturi tot concave, materializate prin lampadare. Dispunerea lor, sugerând piciorul unui mare potir, reprezintă locul de împlinire în comuniune a credincioşilor, o baie a renaşterii noastre prin recunoştinţa pe care o exprimăm faţă de Dumnezeu. Lampadarele, configurând potirul prin lumină, simbolizează Taina Mirungerii. Ele sunt simbolul morţii faţă de păcat şi al învierii pentru sfinţenie şi viaţă veşnică.
În final, compoziţia ansamblului este încununată de biserică. Văzută ca lăcaş de cult, trebuie să reţinem că Biserica este expresia de comuniune mărturisitoare a lui Hristos Domnul şi se împărtăşeşte cu El. Ea este lăcaşul Sfintei Euharistii. De aceea, altarul, locul unde se sfinţesc Darurile Euharistice, este locul central al bisericii. Este foarte important să cunoaştem conţinutul spiritual al credinţei, pentru ca lăcaşul de cult să simbolizeze, să semnifice în formă zidită, Cuvântul care zideşte comuniunea; un lăcaş de cult este cuvânt construit în simbol. Chiar dacă nu se aude nimic în biserică, felul în care aceasta este construită devine o predică, o reflecţie teologică, sete de cuvânt teologic zidit, este cuvântul vizualizat, nu numai prin icoane, ci şi prin modul de a organiza spaţiul, ca spaţiu sacru pentru întâlnirea şi comuniunea cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, cu Sfânta Treime.
Din acest punct de vedere pentru biserică avem trei etape distincte si complementare: biserica în forma de corabie care este obligatorie potrivit Constituţiilor Apostolice, care sunt scrise la sfârşitul sec. al III-lea, începutul sec. al IV-lea. În Constituţiile Apostolice, Cartea a doua, cap. 57, este prevăzut ca, biserica, înainte de toate, “să fie lungă şi încăpătoare, apoi să fie îndreptată cu altarul spre răsărit, de amândouă părţile în faţă sa, în altar să aibă pastoforii, adică Proscomidiarul şi Diaconiconul; în fine, să fie asemenea unei corăbii”. Acesta este un act normativ care stabileşte cum trebuie să fie biserica. Până acum, această formă recomandată cu insistenţă şi cu o anumită obligativitate nu este întâmplătoare, nu este arbitrară. Nu avem voie să construim nimic arbitrar, ce nu are motivaţie teologică, pentru că nu este asimilabil construcţiei bisericii. Totuşi, se pot dezvolta sau aprofunda sensuri teologice din Sfânta Scriptură în arhitectura sacră, punând accentul pe aspecte ce nu au fost suficient evidenţiate în epoca precedentă. Există o libertate foarte mare în construcţii, cu condiţia ca arhitectul să fie teolog, sau să fie sfătuit de un teolog, în înţelesul că arhitectura, când aduce ceva nou ca formă, nu aduce ceva nou şi în conţinut în ceea ce priveşte credinţa.
Imaginea de corabie a fost inspirată din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi din Evanghelii. De ce ne aminteşte biserica în formă de corabie? În primul rând de corabia lui Noe, corabia salvării, căci nu este vorba de o simpla corabie de pescuit, este vorba de corabia care ne salvează, ne mântuieşte de la o încercare grea, ne scapă de la moarte, de potop. Corabia lui Noe era o prefigurare a bisericii, corabie-mântuire ca salvare de păcat şi de moartea cea veşnică a sufletului despărţit de Dumnezeu.
A doua formă care se regăseşte în biserica în formă de corabie, este cortul, sau templul lui Moise, cel care era mobil, era deplasabil.
A treia realitate la care biserica în formă de corabie trimite prin simbolismul ei, este templul din Ierusalim, care avea trei spaţii diferite: unul pentru popor, unul pentru preoţi şi Sfânta Sfintelor, în care intra o singura dată arhiereul. Aceste trei prefigurări ale bisericii din Vechiul Testament, sunt completate cu o realitate foarte prezentă în Noul Testament şi anume legătura dintre Hristos şi corabie. Hristos Domnul a predicat oamenilor de pe mare, din corabie, iar corabia, ca simbol, nu este doar preluată din Vechiul Testament, ci este şi un memorial al prezentei lui Hristos în corabie atunci când predică. Deci are amvonul Lui în corabie. De aceea Evanghelia se citeşte dintr-un spaţiu în formă de corabie, pentru că El a vorbit adesea din corabie persoanelor aflate la malul mării. Cele mai profunde lecţii de eclesiologie despre taina Bisericii, le-a dat Hristos Domnul ucenicilor Săi în legătură cu marea şi corabia. Pescuirea minunată are loc folosind corabia, iar după ce a pescuit în mod minunat mult peşte, Hristos îi spune lui Petru: de acum vă voi face pescari de oameni, adică, pescuiţi nu cu undiţa, ci prin cuvântul Evangheliei, prin propovăduire, prin modul de a propovădui şi de a păstori pe oameni. Deci, corabia din pescuirea minunată este o prefigurare a lucrării Evangheliei a spaţiului liturgic numit biserică, construită în formă de corabie. Mai mult decât atât, când marea este învolburată din cauza furtunii, iar Hristos se odihneşte în corabie, ucenicii Îl trezesc, pentru că sunt, cu tot profesionismul lor de corăbieri şi pescari, copleşiţi şi nu mai pot face faţă singuri furtunii, dar când Îl trezesc pe Hristos care dormea în corabie El a certat vânturile şi marea, iar acestea s-au potolit. Ei s-au întrebat: cine este Omul acesta de care ascultă vântul şi marea? În tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, marea învolburată este lumea, este istoria plină de surprize, persecuţii, încercări, răsturnări de situaţie, iar Biserica este corabia salvatoare în care se află Hristos. În general se iscă furtună mare în societate, în viaţa noastră când noi uităm de Hristos, dar când Îl trezim pe Hristos din noi, când credinţa noastră vie se întăreşte, devine vie, atunci corabia credinţei şi a rugăciunii ne salvează. O altă minune, tot în legătură cu corabia, este aceea în care Hristos nu Se afla în corabie, ci numai ucenicii Săi în timp de noapte iar furtuna îi sperie, însă El vine spre ei mergând pe apă. Petru doreşte să vină la El mergând tot pe apă, iar când se îndoieşte, Petru se afundă. Iar Domnul îl mustră şi îi spune: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi se urcă împreună în corabie, iar furtuna se potoleşte. Iată câteva momente din Evanghelii în care vedem taina Bisericii exprimată în raport cu prezenţa lui Hristos în corabie, sau îndreptându-se spre corabie. Din aceste motive Constituţiile Apostolice sfătuiesc să fie construite bisericile în formă de corabie ca memorial al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Biserica în formă de corabie este cea mai răspândită formă din punct de vedere arhitectural. Mai târziu, când reflexia teologică a Bisericii privind arhitectura locaşului de cult a luat în considerare nu numai Evangheliile ci şi epistolele pauline, în care se arată că Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Său şi că Hristos, Pantocratorul, Atotţiitorul este Cel care menţine în existenţă toată creaţia (vezi I Corinteni 12,12-13 şi 27 şi Efeseni 1, 22-23; 4,3; Coloseni 1,18), s-a simţit nevoia ca Biserica să cuprindă în corabie sub formă de cruce greacă sau latină, Taina Crucii, sau Taina prezenţei lui Hristos cel răstignit şi înviat, care conduce corabia mântuirii. În corabie, Hristos conduce corabia din Sfântul Altar, prin Sfânta Evanghelie şi prin Sfintele Taine. Dar trebuie subliniat faptul că Hristos Cel euharistic de pe Sfânta Masă din Altar, este prezent şi în ceruri, iar Liturghia Bisericii de pe pământ se leagă cu Liturghia îngerilor şi sfinţilor din ceruri. Aşa apare nevoia spaţiului liturgic cruciform.
Deci a doua etapă în arhitectura creştină a bisericii este spaţiul liturgic cruciform: fie că este vorba de crucea latină, fie că este vorba de crucea bizantină, cu o absidă principală (Altar) şi două abside laterale. Totul este concentrat pe prezenţa lui Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer, pentru a arăta că Cel ce a coborât pe pământ s-a făcut om, ca pe noi oamenii să ne înalţe la ceruri. Această coborâre şi înălţare este simbolizată de cupola bizantină, dar mai ales de turla moldavă care conţine în ea coborârea lui Hristos – Dumnezeu – Pantocratorul, simbolizată de cupola interioară şi ridicarea omului prin Hristos în iubirea şi slava Sfintei Treimi, înălţare simbolizată prin turla în formă ascuţită, care punctează cerul.
O a treia etapă, care înseamnă o dezvoltare teologică mai profundă a tainei Bisericii, este biserica lui Hristos, casă a Preasfintei Treimi. Hristos nu este singur; El este întotdeauna cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar cei ce se împărtăşesc cu Hristos sunt cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi. Întreg cultul ortodox este ritmat de rugăciunea - cântare: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Dacă Îl lăudăm pe Domnul acum, Îl vom lauda pururi şi în vecii vecilor. Biserica este pregustare a comuniunii eterne cu Sfânta Treime din Împărăţia cerurilor, iar acest aspect este foarte puternic subliniat în slujba de sfinţire a bisericii, către sfârşitul ei, când se cântă: „Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a-ntărit, această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfinţit-o şi a sfinţit sufletele noastre”. Deci, ne sfinţim în Biserică din harul Preasfintei Treimi, iar Biserica, această corabie a mântuirii, acest spaţiul cruciform al comuniunii cu Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer este totodată casa Preasfintei Treimi. Aproape tot ce apare compus din trei elemente, se poate referi simbolic la Sfânta Treime: planul triconic, trei turle, trei nave, trei altare, trei uşi sau trei porţi, trei arcuri poate fi exprimat prin ideea centrală că Hristos, Capul Bisericii, este Unul din Sfânta Treime, iar noi suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi şi pregustăm din lumea aceasta pacea şi bucuria din Împărăţia Preasfintei Treimi (conform Romani 14,17).
Aşadar această Catedrală trebuie să fie un simbol arhitectural al supremului moment liturgic, cel al Euharistiei, al împărtăşirii cu Hristos, Unul din Sfânta Treime. De aceea se impune reprezentarea printr-o configuraţie simbolizând “POTIRUL”. Cupa potirului va cuprinde deci edificiul Catedralei în care se vor săvârşi Sfintele Taine. În centrul cupei înălţându-se biserica, aceasta va avea ca semn al menirii sale misionare, înălţătoare, turla Pantocratorului, încununată cu crucea patriarhală. Piciorul potirului care simbolizează iubirea infinită a Sfintei Treimi care cuprinde întreg universul creat, va fi reprezentat prin lampadare dispuse într-o mişcare evazată, semn al deschiderii misionare a bisericii, îndemnul său către credincioşi la smerenie şi pocăinţă, dar şi chemarea oamenilor la comuniunea eternă cu Dumnezeu. Aceste două braţe luminoase ale piciorului potirului vor delimita incinta în care, la marile sărbători, credincioşii vor putea urmări oficierea Sfintei Liturghii în exteriorul Catedralei. În incintă se va putea urmări ceremonialul religios, ce se va desfăşura în catedrală sau în pridvorul său, şi prin proiecţii redate pe mari ecrane TV. Delimitarea acestei zone va fi realizată pe latura sa de vest prin două clădiri: casa “Pelerinul“ şi casa “Sfântul Apostol Andrei“ destinate adăpostirii unor întruniri cu caracter teologic sau unor activităţi cultural-misionare ale Patriarhiei.
Suplimentar s-ar putea menţiona o a treia semnificaţie ce va fi percepută de credincioşi în parcursul lor de la intrarea în incintă până la porţile catedralei, această desfăşurare de fronturi deschise fiind reflectarea spiritualităţii poporului român, aceea de deschidere către natura înconjurătoare, de necesitate a comunicării, de dialog (simbolizate prin pridvor asemănător cerdacului de la casa creştinului). În portic vor fi reprezentate prin biserici pictate sau sfinţi români, zonele geografice şi istorice, în care Biserica Ortodoxă Română a fost şi este prezentă: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania dar şi diaspora română actuală.

Plastica exterioară şi interioară sunt două componente de importanţă deosebită în stabilirea unui climat de intercomunicare. Nu se va renunţa la tradiţie, dar ea va fi interpretată ca o stare de permanentă nelinişte. Plastica va trebui să fie purtătoarea mesajului canonic ortodox, astfel încât nimic din ceea ce reprezintă construcţia sau decoraţia interioară să nu fie întâmplător.
Volumul construcţiei catedralei trebuie să reprezinte locul care adăposteşte Taina Sfintei Euharistii, Biserica înălţându-se din mijlocul marelui potir. Întreaga construcţie este încununată de trei turle principale, plasate de la intrare până la naos, în ritm crescător. Este reprezentarea înălţării progresive spre împărăţia Sfintei Treimi, în care turla Pantocratorului domină compoziţia. Conform canoanelor înălţimea turlei este determinantă pentru lungimea întregului locaş. Mergând cu interpretarea mai departe vom vedea în corpul bisericii reprezentarea trupului Mântuitorului aşezat în mormântul oferit de Iosif din Arimateea, iar în vertiLinkcala turlei celei mari, Învierea lui Hristos. Această tălmăcire a compoziţiei arhitecturale poate fi considerată ca semn al iubirii milostive a lui Dumnezeu, ca prin Iisus Hristos noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi.
Rămânând în aria simbolisticii putem considera că, această clădire poate fi îmbogăţită şi cu alte turle, care în total să reprezinte cele şapte zile ale Creaţiei şi cele şapte Taine ale Bisericii. Ar putea fi şi o a opta turlă peste altar simbolizând ziua veşniciei cereşti, a comuniunii infinite.

(Preafericitul Părinte Daniel – Patriarhul României)

Istoria unei idei

luni, 6 iunie 2011

Familia...

Familia este o fiinţă vie, care se naşte între eu, tu şi copiii noştri, având forme, culori, şi gusturi diferite, atât de diferite precum suntem noi, cei care o aducem la viaţă. Dacă ar fi să te opreşti pentru o clipă şi să te întrebi: "Ce gust are familia mea acum?, Ce formă are ea?, Dar ce culoare are?", ce lucruri noi ai afla despre ea?

De foarte multe ori, familia are gustul durerii. În spatele uşilor închise, prinde viaţă familia ta, sau a mea, ducând în ea toată suferinţa pe care am acumulat-o unul pentru altul. În orice căsnicie apar momente de suferinţă, de lacrimi, toate pe fondul lipsei de cunoaştere a unor principii simple, dar eficiente, de a trăi împreună: eu, tu şi copiii noştri

Pentru a putea să creşti acea fiinţă minunată, numită Familia Ta, ai nevoie să jertfeşti din timpul tău, din gândurile tale, din sentimentele tale şi să le oferi pe altarul căsniciei voastre. Roadele apar în timp, iar gustul lor e acela al unei dulci poveşti de iubire. Ai nevoie doar de curajul de a te pune tu însuţi/însăţi la încercare. În rest, e doar poveste!

Bucură-te de lucrurile pe care le puteţi face împreună

Iată lucrurile şi atitudinile pe care ar trebui să punem accentul atât în perioada de prietenie, cât şi după ce ne căsătorim:

Dezvoltarea compatibilităţii. Caută şi promovează lucrurile care aduc împlinire şi satisfacţie pentru amândoi. Nu te împotmoli din cauza diferenţelor dintre voi, ci bucură-te de lucrurile pe care le puteţi face împreună.

Respectarea diferenţelor. Diferenţele dintre noi sunt pentru a ne completa, nu pentru a ne distruge unul pe celălalt. Putem avea păreri şi opinii diferite în ceea ce priveşte anumite fapte sau lucruri, dar aceasta nu înseamnă că doar părerea mea este bună. Trebuie să învăţ să respect şi părerea partenerului meu, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Aceasta va aduce, cu siguranţă, încredere în relaţia noastră.

Rezolvarea conflictelor. Nu întotdeauna reuşim să acceptăm diferenţele dintre noi, de aceea îşi fac apariţia şi conflictele. Pentru a gestiona corect un conflict, trebuie să apelăm la dragoste. Orice problemă poate avea un "happy end" atunci când o rezolvăm într-un spirit de dragoste. Aceasta implică o discuţie cu "tonul jos" despre conflictul respectiv şi alegerea de a ne respecta reciproc până găsim o cale de mijloc.

Comunicarea aşteptărilor.Avem aşteptări unul de la celălalt şi, pentru că nu ni le împlinim, sfârşim prin a fi dezamăgiţi. Una dintre cele mai des întâlnite aşteptări este aceea că vrem ca partenerul nostru să ştie de ce avem nevoie, fără a-i comunica aceasta. Doamnelor, nu v-aţi căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obişnuit, chiar dacă vedeţi ceva special în el. De aceea, trebuie să-i comunicaţi nevoile voastre. Domnilor, nu v-aţi căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: "La ce te gândeşti?". Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar aşteptările.

Un semn de mulţumire va aduce multe beneficii căsniciei tale

Înţelegerea reciprocă. Nu este suficient doar să ne comunicăm aşteptările, ci trebuie să ne şi facem înţeleşi. Multe cupluri trăiesc în dezamăgire deoarece nu ştiu să vorbească pe limba celuilalt. Învaţă modul în care cel de lângă tine percepe lucrurile şi transmite-i nevoile tale în acel mod.

Cultivarea răbdării. De obicei, primii ani de căsnicie reprezintă o perioadă de formare, în care cei doi învaţă să se dea unul după celălalt. Această învăţare este dureroasă şi necesită multă răbdare. Dacă vrem să găsim calea spre fericire în căsnicia noastră, trebuie să acceptăm ritmul celui de lângă noi şi să dăm dovadă de răbdare. Multe cupluri se destramă deoarece nu au răbdare să treacă partea cu "la greu" şi să revină partea cu "la bine".

Exprimarea mulţumirii. Învaţă să-ţi exprimi mulţumirea faţă de partenerul tău, atât printr-un limbaj adecvat, cât şi prin gesturi practice. Cumpărarea unui cadou, o plimbare în parc sau o cină romantică în semn de mulţumire va aduce multe beneficii căsniciei tale.

Cred că fiecare dintre noi ne dorim o căsnicie de succes, dar aceasta, la fel ca toate lucrurile de valoare, necesită timp: în timp ne câştigăm încrederea unul în celălalt, în timp învăţăm cum să comunicăm mai bine, în timp învăţăm să ne acceptăm unul pe celălalt. Dacă momentan treci printr-o criză în căsnicia ta, nu te da bătut, ci încearcă să aplici aceste principii. Chiar funcţionează!!!

Familia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur

Ideea unei căsătorii de calitate nu este doar apanajul zilelor noastre. Sfinţii Părinţi căutau să transmită păstoriţilor îndrumări care să-i sprijine pe calea grea a căsniciei. Iată câteva sugestii pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le oferea creştinilor secolelor IV-V.

"Se poate zice de familie, la fel de drept ca de state, că pe cât le înalţă virtutea şi le face prospere, pe atâta le consumă viciul şi le duce la ruină. Sunt deci virtuţi proprii soţului, precum îi sunt vicii opuse de care trebuie să fugă el. Care sunt aceste vicii şi care sunt aceste virtuţi?

Iubirea în căsătorie. Dacă iubirea premerge, cu atât mai mult trebuie să urmeze ea. Dacă ea pregăteşte unirea, cât trebuie să-i rămână suavitatea, forţa şi salvarea ei? Şi care va fi această iubire voită sub ochiul lui Dumnezeu şi epuizându-se în Dumnezeu Însuşi, izvor al iubirii mele, continuitatea ei şi rodirea ei?

Credincioşia în căsătorie. Obligaţia credincioşiei reciproce în căsătorie şi, dimpotrivă, nedreptatea necredincioşiei se stabilesc pe planurile grave şi raţiunile cele mai hotărâtoare.

Încrederea reciprocă în căsătorie. În căsătorie, unde evlavia adevărată, o virtute solidă sunt salvarea inevitabilă, încrederea reciprocă trebuie să înlăture pentru totdeauna orice bănuială injurioasă, orice invidie nestăpânită, orice pretenţie neliniştitoare, orice închidere injurioasă. După viciul care prin adulter ruinează un cămin al casei, nimic nu-l strică mai mult decât nedreapta neîncredere.

Stăruinţa căminului familial. A-l părăsi înseamnă să înceapă ruina; a-i rămâne fidel înseamnă a-i continua unitatea.

Gingăşia şi politeţea în căsătorie. Dacă apostolul zice, în general: "În cinste daţi-vă întâietate", cu cât mai mult această curtenie de limbaj, această gingăşie, aceste precauţii, aceste atenuări, aceste îngăduiri reciproce trebuie să fie regula raporturilor între soţi. (din Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur)


Ziarul Lumina

vineri, 3 iunie 2011

Un marş al diversităţii de existenţă anormală

În săptămâna în care copiii îşi sărbătoresc ziua lor internaţională, minorităţile sexuale doresc să se manifeste în public. Într-un timp în care ar trebui să domine inocenţa şi puritatea, bărbaţi efeminaţi şi femei dezinvolte petrec sau vizionează filme specifice, urmând ca sâmbătă să parcurgă un marş al diversităţii de existenţă anormală.

În condiţiile în care unele ţări din Europa au interzis astfel de manifestări în locurile publice, în România, ele se vor desfăşura sub protecţia autorităţilor şi cu sprijinul primit de la diferite ambasade din ţări occidentale. O exprimare fermă a propriului punct de vedere sau dovada unei verticalităţi morale ar putea fi baza unor acuzaţii de intoleranţă din partea vestului emancipat sexual. Chiar la începutul lunii mai, Peter Vidmar, dublu olimpic în aur şi numit şef al echipei olimpice a SUA pentru Olimpiada din 2012, a trebuit să demisioneze pentru suportul său material şi susţinerea unor demonstraţii din 2008 împotriva mariajului între persoane de acelaşi sex. El nu a putut să nu se implice şi a declarat că "este benefic pentru societatea noastră să aibă o definire tradiţională a căsătoriei", potrivit USA Today. Dar autorităţile nu au acceptat exprimarea unor opinii personale asupra unor probleme controversate, cu atât mai puţin rolul de activist pentru drepturile civice. Aşadar, o persoană cu funcţie publică nu poate avea o părere personală, cu atât mai puţin să susţină o cauză care ar fi împotriva unui anumit trend. Deşi unele realităţi sunt aşa cum sunt, deşi ele sunt răsturnate şi etichetate ca normale, anormalul nu va fi niciodată acceptat ca normal de către omul firesc.

Homosexualitatea, o alegere conştientă

Statele care au arătat o atitudine mai tolerantă faţă de homosexuali se confruntă acum cu noi şi noi probleme. Pe lângă problema legalizării căsătoriilor sau a parteneriatului civil între persoane de acelaşi sex, apare fenomenul îndoctrinării copiilor de pe băncile şcolilor. Acest lucru a fost exprimat în mod direct şi nevoalat de către Daniel Villarreal, un activist homosexual din SUA. Pe lângă faptul că susţine recrutarea de copii în campaniile publicitare pro-gay, Villarreal afirmă că "noi vrem ca educatorii să predea generaţiilor viitoare de copii acceptarea sexualităţii deviante. De fapt, însuşi viitorul nostru depinde de acest lucru", conform LifeSiteNews.com. El speră ca viitorul să aducă nu doar mai multă acceptare din partea lumii, dar şi practicarea homosexualităţii de către tinerii care acum sunt educaţi în acest spirit. Villarreal mai afirmă faptul că el şi mulţi alţii "vor să îndoctrineze, să recruteze, să înveţe şi să expună copiii la sexualitatea deviantă", fără a vedea ceva rău în acest lucru. Ceea ce în trecut doar se prevedea, acum se propovăduieşte în mod public ca deziderat.

În România, lucrurile nu au luat încă o turnură anormală. Majoritatea românilor nu acceptă să stea în preajma unui homosexual şi mai mult de jumătate din tineri nu agreează ideea unui prieten gay. Deşi cauzele homosexualităţii sunt multiple, nu s-a dovedit un factor genetic ce ar determina aceasta, chiar dacă studiile au fost făcute de cercetători homosexuali. Aceste atracţii emoţionale şi/sau sexuale faţă de persoane de acelaşi sex apar ca urmare a unui complex de împrejurări, pornind de la un mediu familial nefuncţional, abuzuri sexuale în copilărie sau influenţe primite din mediul social sau propagandistic. În acest sens, este recunoscut faptul că unii băieţi crescuţi de mame singure prea iubitoare sau într-o familie în care tatăl este absent emoţional au tendinţa de a fi mai efeminaţi. Psihologul Thomas Brecht susţine faptul că "homosexualitatea este strâns legată de impulsurile psihologice greşit direcţionate, de modurile de comportament nepotrivite şi de problemele psihodinamice care ating profunzimile personalităţii. Însă toate influenţele exterioare nu-i pot face pe oameni homosexuali, căci "orice homosexual este pe deplin răspunzător de comportamentul său, adică de discernământ", după cum au concluzionat doctorii participanţi la Congresul Mondial de Psihiatrie de la Rio de Janeiro din 1994.

În acest sens, la întrebarea dacă homosexualii se pot schimba, răspunsul este "Da". Site-ul homosexualitate.ro aduce numeroase mărturii cu privire la rezolvarea acestei probleme care este posibilă, deşi necesită timp şi voinţă. Homosexualitatea nu este un dat, ea nu aparţine firii umane. Aceasta se poate observa şi din faptul că nu toţi cei care sunt atraşi de persoane de acelaşi sex cred că s-au născut aşa, nu toţi sunt mulţumiţi de condiţia lor şi caută să-şi schimbe înclinaţia pentru a putea avea o viaţă normală. Aşa cum un comportament sexual se învaţă şi se consolidează, tot la fel el poate fi canalizat spre o direcţie naturală.

Biserica nu poate aproba niciodată păcatul

Biserica Ortodoxă nu poate aproba homosexualitatea. Ea apără fiinţa umană de tot ceea ce o dezumanizează. Deşi Biserica nu impune legea într-o societate pentru că nu doreşte să îmbisericească lumea cu forţa, ea este şi rămâne inima şi conştiinţa lumii. Ea va proclama întotdeauna normalul şi va propovădui nu doar ceea ce este mai bine omului în relaţia sa cu Dumnezeu, dar Biserica va arăta întotdeauna ceea ce omul trebuie să facă pentru a fi fericit în relaţia cu ceilalţi oameni, denunţând atitudinile care au efecte nocive asupra societăţii, în general, şi a persoanei, în particular.

Biserica nu va aproba niciodată păcatul. Pr. prof. dr. Constantin Galeriu spunea că "se cuvine să precizăm că poziţia noastră, a Bisericii, este spirituală şi morală. Din punct de vedere juridic suntem pentru toleranţă. Compătimim pe aceşti fraţi în suferinţa lor, dorind sincer să le venim în ajutor şi ne rugăm pentru dânşii. Dar nu putem fi nicidecum pentru legalizarea răului, a păcatului. Nu putem spune: "răului - bine şi binelui - rău" (Is. 5, 20)." Aceasta nu pentru că a hotărât-o cineva anume, ci pentru că pur şi simplu păcatul este ceva nenatural. Homosexualul încearcă prin atitudinea lui să-şi depăşească firea limitată nu prin supranatural, aşa cum propovăduieşte Biserica, ci prin ne-natural. Dacă omul este chemat la vieţuirea supralogică prin credinţă, prin păcat el face lucrurile ilogice şi anormale.

În ciuda faptului că toţi oamenii sunt păcătoşi, păcatul nu trebuie acceptat niciodată. Omul, chiar dacă a făcut păcatul, caută în mod natural să-l ascundă, să se debaraseze de el, să nu se identifice cu el şi, mai ales, să nu-l mai repete. Astfel, Biserica acceptă şi nu numai că recomandă lăsarea păcatului, dar ea îl primeşte pe păcătosul care se pocăieşte.

Atitudinea creştinului faţă de homosexuali trebuie să fie atitudinea lui Hristos

Atitudinea credinciosului faţă de persoanele homosexuale trebuie să fie atitudinea lui Hristos. Ele nu trebuie să aprobe în nici un caz păcatul, dar trebuie să se poarte cu iubire faţă de păcătos. Păcatul este un lucru ilogic, care nu se poate înţelege, nu i se vede rostul, dar atitudinea faţă de păcătos trebuie să reflecte vocaţia hristică a omului. "Creştinul trebuie să se roage pentru omul căzut şi nu să-l osândească", scrie pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard într-un studiu despre sexualitate. El trebuie să arate că doi bărbaţi pot fi prieteni buni fără a se recurge la comportamente distructive. Atitudinea de ostilitate, de violenţă fizică sau verbală nu fac cinste ucenicului lui Hristos, cel care a spus că prin dovedirea iubirii se recunoaşte calitatea de ucenic al Lui. Deşi trebuie dezaprobat public şi în mod persistent păcatul, cel care se pocăieşte trebuie primit cu dragoste şi cu tot suportul moral şi duhovnicesc de care are atâta nevoie pentru a putea depăşi această atracţie anormală. Doar prin participarea activă la viaţa Bisericii omul îşi poate schimba înclinaţiile păcătoase, ajungând la adevărata descoperire şi împlinire a sinelui.


Ziarul Lumina

joi, 2 iunie 2011

Acatistul Înălţării Domnului


Rugaciunile incepatoare, apoi:

Condacul 1:

Tie Domnului si Imparat al cerului si al pamantului, ca unui biruitor al mortii iti aducem cantare de lauda, ca dupa prealuminata Inviere din morti cu slava la ceruri Te-ai inaltat si cu Preacinstit Trupul Tau ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca si firea noastra cea cazuta sa o inalti impreuna cu Tine si sa ne slobozesti de patimi din vesnica moarte. Noi, insa, praznuind Dumnezeiasca Ta Inaltare, din sufIet, impreuna cu ucenicii Tai, cantam: Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.Link

Icosul 1:

Cetele Arhanghelilor si ale ingerilor stand in fata Ta, Imparate al tuturor, pe muntele Maslinilor, cu frica, Te-au vazut suindu-Te cu trupul la inaltimile ceresti si proslavind marea Ta iubire de oameni Ti-au cantat:

Iisuse, Imparate al slavei, inalta-Te, la ceruri in strigate si in glas de trambita.
Iisuse, Doamne al Puterilor, inalta-Te pe Heruvimi si zboara pe aripile vantului.
Iisuse, Dumnezeule Preavesnic, da glasului Tau tarie si putere, ca sa cutremure tot pamantul.
Iisuse, Lumina Cea Preainalta, arata-Ti puterea Ta pe nori, si foc din FataTa sa se aprinda.
Iisuse, Rascumparatorul fapturii, gateste-Ti in cer Scaunul Tau si imparatia Ta sa fie fara de sfarsit.
Iisuse, Facatorul cerului si al pamantului, sezi de-a dreapta Tatalui, ca sa fii Dumnezeul tuturor intru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 2:

Vazandu-Te Apostolii inviat din morti, in timpul celor patruzeci de zile, cand Te-ai aratat lor, Stapane Doamne, vorbindu-le despre tainele Imparatiei lui Dumnezeu si primind porunca sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pana cand se vor imbraca cu putere ce va veni de sus, petreceau impreuna intr-un cuget, in rugaciune,cantandu-Ti cu o singura gura si cu o singura inima: Aliluia!

Icosul 2:

Intelesul vederii de Dumnezeu dezlegandu-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tai afara spre Betania si i-ai urcat pe muntele Maslinilor, incepand sa-i gatesti pentru taina marii Tale Inaltari la cer zicand: S-a apropiat, o, prietenii Mei, tipul inaltarii; mergand, deci, invatati toate neamurile cuvantul pe care l-ati auzit de la Mine, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Acestia gandind inca pamanteste, Te-au intrebat: Doamne oare, in acest timp vei aseza din nou imparatia lui Israel? Tu insa le-ai zis lor: nu este in puterea voastra sa socotiti vremurile si anii caci acestea le-a luat Dumnezeu in puterea Sa. Iar noi pregatindu-ne de intampinarea cerescului Mire cantam:

Iisuse, Pastorul Cel Bun, nu Te desparti niciodata de noi, ci sa fii pururea cu noi.
Iisuse, Invatatorul Cel Bun, trimite-ne noua pe Duhul Sfant Mangaietorul, ca sa petreaca cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminatorul nostru, lumineaza sufletele noastre prin Inaltarea Ta la cer.
Iisuse, Mantuitorul nostru, izbaveste-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni si de intristare Iisuse, Povatuitorul nostru, indrepteaza-ne cu cuvantul gurii Tale spre a-Ti sluji Tie.
Iisuse, Ajutatorul nostru, aminteste-ne prin Duhul Tau Cel Sfant fagaduintele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 3:

Vrand sa-i imbraci pe Apostolii Tai cu putere de sus, Iisuse, le-ai fagaduit pe muntele Maslinilor pe Duhul Sfant Mangaietorul si le-ai poruncit sa fie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si chiar pana la marginile pamantului, zicand: veniti si intrati prin portile Mele, pregatiti-Mi cale Mie si oamenilor Mei, faceti semne intru neamuri ca toti credinciosii sa cante cu voi: Aliluia!

Icosul 3:

Avand adanc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tai si pe femeile ce Te urmau si, mai ales, pe Maica ce Te-a nascut, i-ai umplut de bucurii nenumarate prin Inaltarea Ta la cer, cand, deja despartindu-Te de dansii, Ti-ai intins mainile si i-ai binecuvantat, zicand: Iata, eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului, iar ei plini de frica fiind au proslavit inaltarea Ta, zicand:

Iisuse, Datatorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca sa mantuiesti neamul omenesc.
Iisuse, Inveselitorul celor necajiti, ai vrut sa mangai pe prietenii ce erau impreuna cu Tine.
Iisuse Nadejdea celor deznadajduiti, prin binecuvantarea Ta la Inaltare de intristare ne-ai pazit pe noi.
Iisuse, Limanul celor inviforati, prin inaltarea Ta ne-ai daruit si noua cale la Tatal ceresc.
Iisuse, Mangaietorul Cel Bun, Tu ai fagaduit sa ne trimiti un alt Mangaielor de la Tatal.
lisuse, Marele Pastor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasa sa nu se risipeasca.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 4:

Furtuna de ganduri indoite avand s-au umplut de lacrimi, cand Te-au vazut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori si plangand au zis: Cum ne lasi, Stapane, acum, pe noi, robii Tai, care Te-am iubit? Incotro Te duci, Cel ce tii toate cu mainile? Noi, insa am lasat toate si Ti-am urmat, Tie, Dumnezeule, bucurandu-ne si avand nadejde ca vom fi cu Tine in veci. Nu ne lasa pe noi singuri, dupa cum ne-ai fagaduit si nu Te desparti de noi, Pastorul nostru Cel Bun, ci ne trimite noua pe Preasfantul Tau Duh, care sa ne invete, sa ne lumineze si sa sfinteasca sufletele noastre, ca sa-Ti cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind suspinurile ucenicilor Tai, Stapane Doamne, care se intristasera ca Te-ai despartit de dansii, le-ai dat binecuvantare preadesavarsita prietenilor Tai, zicand: nu plangeti, preaiubitii Mei, va spun adevarul: va este de folos sa Ma duc la Tatal Meu. Caci daca nu Ma duc, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca ma voi duce, Il voi trimite voua. Pentru voi M-am pogorat din cer si pentru voi iarasi Ma urc la cer, ca sa va gatesc voua loc. Nu voi lasa oile pe care l-am adunat si nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mangaiati de aceste Dumnezeiesti cuvinte, Ti-au cantat cu umilinta:

Iisuse, Preabunule, Cel ce in locul intristarii si al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de vesnica veselie in Imparatia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Inaltarea Ta, pazeste sufletele noastre in drumetia pamanteasca.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum closca puii sai, nu ne lasa pe noi sa ratacim pe caile acestei vieti.
Iisuse,Cel ce ne-ai legat cu legatura dragostei la Cina cea de Taina, nu ne lasa pe noi ca satana sa ne imprastie ca pe boabele de grau.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lasat-o mostenire, pazeste-ne sa petrecem intru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gatit locasuri multe in rai, gateste-ne si noua loc in Locasul Tau ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 5:

Un nor izvorator din Dumnezeu a luminat foarte Inaltarea Ta, Datatorule de viata, Doamne, pe care l-au vazut ucenicii, cand, despartindu-Te de dansii, i-ai binecuvantat si, astfel, cu Slava multa, purtat pe aripile Heruvimilor, ai savarsit Inaltarea, care mai inainte era de nepatruns din pricina duhurilor rautatii de sub ceruri si a stapanitorilor puterilor vazduhului. Acum insa, Tu, primit acolo, ca toata faptura vazuta si nevazuta sa-Ti cante cantarea ingereasca: Aliluia!

Icosul 5:

Vazand cetele Ingerilor Inaltarea Ta cu trupul la cer, Imparate al Fapturii, s-au spaimantat, zicand puterilor de sus: ridicati portile vesnice, ca vine Imparatul Slavei; deschideti-va, ceruri, si voi, ceruri ale cerurilor, ca sa primiti pe Domnul puterilor si va inchinati Lui, zicand:

Iisuse, Cel ce esti stralucirea Slavei Tatalui, lumineaza-ne pe noi cu lumina Fetei Tale.
Iisuse, Cel ce esti stralucirea mintilor ceresti, lumineaza-ne pe noi in ziua cea neinserata a imparatiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slava, inalta-ne si pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare si Laudat in muntele Tau cel Sfant, vesteste adevarul Tau peste tot pamantul.
Iisuse, Cel ce ai marit pana la ceruri mila Ta, arata peste tot pamantul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai sezut pe ceruri cerurilor, in veci sa fie cuvantul Tau in inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 6:

Propovaduitorii Slavei Dumnezeiesti, incepatorii cetelor ingeresti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu cate sase aripi, deschizand impreuna toate inaltimile ceresti, Te-au intampinat pe Tine, Stapane al tuturor, si vazand inaltarea Ta cu trupul, unii pe altii cu mirare au intrebat: Cine este Acesta, care a venit in Edom, Drept si Puternic in lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor in trup? De ce este rosie imbracamintea Lui? Pentru ca a fost inmuiata in sangele, Celui ce a purtat coroana de spini. Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfi si a inviat pentru mantuirea lumii. Acum Acesta vine in trup, ca sa stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 6:

Ai stralucit de slava Dumnezeiasca, Iisuse, cand firea omeneasca s-a imbracat intru aceasta, cu milostivire ai inaltat-o si impreuna cu Tatal ai asezat-o si ai indumnezeit-o. Iar cetele ceresti fara de trupuri, minunandu-se, s-au spaimantat si, cuprinse de frica si de tulburare, au preaslavit iubirea Ta de oameni. Impreuna cu acestea si noi, pamantenii, slavind coborarea si Inaltarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugam, zicand:

Iisuse, fiind izvorul vietii, prin Inaltarea Ta la cer ne-ai aratat noua, celor de pe pamant, calea spre viata vesnica in Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adanc de milostiviri, prin sederea de-a dreapta Tatalui, simturile noastre cele trupesti le-ai indumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastra cea pierduta, ia asupra Ta si pacatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tau la Tatal, inalta si gandurile noastre ce sunt purtate catre cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pamant Te-ai ridicat intru cele inalte si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal, da-ne si noua sa sedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mantuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai aratat stralucirea slavei Tale, invredniceste-ne sa fim partasi fericirii Tale vesnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 7:

Vrand sa inalti si sa proslavesti firea omeneasca cea cazuta prin Adam, ca un nou Adam, urcandu-Te la inaltimile ceresti, ai pregatit Scaunul Tau in veacul veacului, – ai sezut de-a dreapta a lui Dumnezeu si de sanurile Parintesti nu Te-ai despartit. Veniti, dar, sa ne inchinam lui Iisus Cel ce a saracit pentru noi si s-a suit la ceruri, sa-I dam slava Lui si sa-I cantam din adancul sufletului: Aliluia!

Icosul 7:

Curata traire ne-ai descoperit, Doamne, cand Te-ai inaltat cu trupul la cer, ca sa innoiesti lumea cea invechita cu multime de pacate, aratandu-ne in chip vadit, precum glasuieste si Dumnezeiescul Pavel, ca locuirea noastra este in ceruri. Pentru aceasta sa ne instrainam din lumea cea desarta, mintea la ceruri sa o inaltam si sa-ti cantam Tie asa:

Iisuse, Cel ce cu Ingerii petreci in ceruri, cheama-ne si pe noi, sa ne luptam pentru locuinta cereasca.
Iisuse, Cel ce in trup fiind, ai vietuit cu oamenii, invata-ne sa ne departam de patimile lumesti.
Iisuse, Cel ce ai venit sa cauti oaia cea ratacita, numara-ne si pe noi cu turma oilor Tale neratacite.
Iisuse, Cel ce ai venit sa impreunezi firile dezbinate, uneste cele de pe pamant cu cele ceresti.
Iisuse, Cel ce ai sezut pe nor usor, in ceruri, invredniceste-ne, ca lasand cele pamantesti, sa privim pururea la portile ceresti.
Iisuse, Cel ce sezi intru slava, pe Tronul Dumnezeirii, da-ne noua, ca deschizand ochii, sa pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 8:

Straina si minunata este invierea Ta, straina si infricosata este si Inatarea Ta, de pe muntele cel sfant, Datatorule de Viata, Hristoase si neinteleasa mintii este sederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatalui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile ceresti vazand suirea Ta la ceruri, cu adevarat s-au asezat la picioarele Tale, cantand in limbi ingeresti cantarea: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul fiind intru cele de Sus, Preadulce Iisuse, cand de voie, pentru noi Te-ai inaltat cu slava la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal si de cele de jos nicicum nu Te-ai despartit, pentru ca ai fagaduit sa fii neincetat in Biserica si ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”. Aceasta milostiva fagaduinta pomenind-o si pastrand-o totdeauna in inima, iti cantam asa:

Iisuse, Cel ce ai primit, dupa Inaltarea Ta, toata puterea in cer si pe pamant, primeste-ne si pe noi intru vesnica Ta mostenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tai prin fagaduinta Sfantului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborarea din ceruri, pleaca si mandria noastra in fata maretiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamarit toata faptura prin Inaltarea Ta, preamareste intru cele de sus si sufletele noastre, ca sa cante cu Ingerii Sfintenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvantul Tau ai intarit cerurile, intareste in inimile noastre cuvintele Tale ca sa nu Iti gresim Tie.
Iisuse, Fiul Tatalui, Cel ce ai aratat toata puterea Ta cu duhul gurii Tale, Innoieste Duhul cel drept inlauntrul nostru ca sa nu ne pangarim.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 9:

Toata firea omeneasca cea cazuta si stricata cu pacatele ai luat-o pe umerii Tai, Stapane, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine si, mai presus de orice inceput si putere, ai ridicat-o astazi si ai dus-o la Dumnezeu si Tatal si impreuna cu Tine ai asezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinti, a o slavi si a o indumnezei. Iar puterile netrupesti, mirandu-se, au zis: Cine este acest narbat Preafrumos, care nu este Om, ci impreuna Dumnezeu si Om, caruia sa-I cantam acum: Aliluia!

Icosul 9:

Dumnezeiestii Tai ucenici Mantuitorule, s-au mirat de slavita Inaltrea Ta si privind la cer, s-au intristat vazandu-Te cum Te inalti si doi ingeri, imbracati in haine albe, au stat langa ei si le-au zis, mangaindu-i: “Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la noi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer”. Aceasta vestire ingereasca despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tai s-au bucurat foarte si noi, impreuna cu dansii, Iti cantam cu bucurie asa:

Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi intru toata slava Ta, vino, degraba, impreuna cu sfintii Tai Ingeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarasi sa faci dreapta judecata, vino cu slava intru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare si infricosator intru toate cele dimprejur, miluieste si apara cu blandete toate cele de pe pamant.
Iisuse, Cel preaslavit in Sfatul celor Sfinte ale Tale, Insuti ne proslaveste in Cereasca Ta Imparatie.
Iisuse, Cel ce ai strabatut cerurile cu Trupul, binevoieste sa treci si sufletele noastre prin vamile vazduhului, ca sa privim la Fasa Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat pe norii cerului, invredniceste-ne sa Te vedem, cu veselie si cu indrazneala, in ziua cea de pe urma intru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti pe ucenicii Tai care erau impreuna cu Tine, Hristoase, Mantuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca sa le pregatesti loc, pentru ca In casa Tatalui Tau multe locasuri sunt, precum Insuti ai spus, mergand la patima zicand: “Si daca ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta invredniceste-ne Doamne, ca dupa moartea noastra sa dobandim biserica nefacuta de mana omeneasca si vesnica in ceruri, nu din din lemn sau din fan sau din trestie, care nu sta in fata focului, ci din aur sau argint sau pietre pretioase, zidita pe temeiul Tau, unde Te vom slavi si Iti vom canta: Aliluia!

Icosul 10:

Imparate Preavesnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai inaltat la ceruri cu Preacuratul Tau Trup si pe noi, pe toti, ne-ai chemat in Patria noastra cereasca izbaveste-ne pe noi de vicleniile lumesti si de patimile trupesti si ne daruieste inca in zilele vietuirii noastre in trup sa ne impartasim cu cuget curat de viata cereasca si totdeauna sa primim in Taina Dumnezeiestii Euharistii hrana cea cereasca si din inima curata si cu duh drept sa-Ti cantam asa:

Iisuse, Marele Arhiereu al bunatatilor ce vor sa fie, prin Inaltarea Ta ai strabatut cerurile cu trupul si nu ai intrat in biserica facuta de maini omenesti, ci chiar in cer, ca sa ne asezi pe noi in Fata lui Dumnezeu.
Iisuse, Facatorul a toate, cort nefacut de mana omeneasca ai inaltat si ai intrat in Sfanta Sfintelor la Tatal, cu sangele Tau, ca sa ne gatesti noua mantuire vesnica.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat si Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru pacatele lumii ca sa ridici pacatele, celor multi, ridica la Tronul Dumnezeiesc si jertfa pentru pacatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legamant, Cel ce singur Te-ai inaltat la Tatal ca sa deschizi drum spre Cortul ceresc, primeste si suspinurile pentru necuratia noastra.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gatit Camara Luminoasa in ceruri, gateste-ne acolo loc, celor ce Tie Unuia iti slujim.
Iisuse, Bunule Pastor, Cel ce ai gatit turmei Tale pajiste cereasca in rai daruieste-ne cununi si noua, celor ce iti slujim Tie.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 11:

Cantare de umilinta aduce Dumnezeiestii Tale inaltari, Cuvantule, Maica Preacurata, Ceea ce Te-a nascut pe Tine. Caci Aceasta in timpul patimilor Tale, mai mult decat toti, ca o Maica, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslavirea Trupului Tau, trebuia ca Dansa sa se indulceasca de multa bucurie, si cu aceasta mare bucurie a coborat cu Apostolii de pe muntele Eleonului si intorcandu-se toti la Ierusalim, au intrat in foisor si intr-un mget staruiau in rugaciune impreuna cu femeile, asteptand pogorarea Sfantului Duh, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu cu cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Lumina vesnica si nestricata a stralucit la toata lumea de pe muntele Maslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mantuitorule, deoarece Te-ai inaltat cu slava la ceruri cu Trupul, ai deschis portile ceresti, inchise prin caderea lui Adam, si Insuti fiind Calea, Adevarul si Viata, ai deschis cale oricarui trup catre locasul Tatalui Tau Ceresc, asa cum ai spus ucenicilor Tai, zicand: “De acum veti vedea cerurile deschise si ingerii lui Dumnezeu urcandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscand calea Ta, ca nimeni nu ajunge la Tatal decat numai prin Tine, iti cantam acestea:

Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat la Tatal pe nori de lumina, lumineaza sfesnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat la cele de sus intru luminile sfintilor Tai, aprinde in inimile noastre focul Tau cel de viata facator.
Iisuse, Cel ce ai stralucit, prin Inaltarea Ta intru cele de sus, mai mult decat soarele, incalzeste cu caldura Duhului Tau raceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumina din Lumina Dumnezeirii Tale ai stralucit luminii, lumineaza-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim in noaptea pacatelor.
Iisuse, Soarele Dreptatii, Cel ce ai rasarit din Fecioara, daruieste-ne si noua in tot locul vestirea Ta
Iisuse, Lumina cea Neinserata, care vei veni precum fulgerul de la rasarit, nu ne arde pe noi atunci cu focul maniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Condacul 12:

Har peste har ne-ai daruit noua, Preadulce Iisuse, spre desavarsirea sfintilor si spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai inaltat. la ceruri cu Preacuratul Tau Trup si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decat cerurile, ca sa plinesti toate spre desavarsirea sfintilor si zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai pradat iadul si Te-ai daruit oamenilor ca sa-i dobandesti pe toti intru unirea credintei si cunoasterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca barbat desavarsit si astfel primind mantuirea sa-ti cantam cu multumire sa-Ti cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand Inaltarea cea de voie la ceruri, ne inchinam sederii Tale Stapane, de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui, slavim imparatia Ta in cer si pe pamant si credem cu Apostolii Tai caci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelasi vei veni iarasi pe nori cu slava si cu putere multa. Atunci nu ne rusina pe noi cei ce credem intru Tine si iti cantam:

Iisuse, Cel ce impreuna cu Tatal sezi pe Tronul Dumnezeirii, invredniceste-ne si pe noi, cu ajutorul Tau sa biruim lumea si sa stam impreuna cu Tine in imparatia Ta.
Iisuse, Cel ce impreuna cu Duhul Sfant Mangaietorul esti inchinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorarea Acestuia, intru slujirea Ta, dupa Inaltarea Ta.
hsuse, Cel ce in ceruri esti impreuna cu Heruvimii si Serafimii si cu cetele Sfintilor, da-ne si noua celor ce ne rugam Tie, sa Te simtim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai daruit noua Sfintele Tale Biserici, ajuta-ne ca, prin sederea in Biserica, sa credem ca ne af1am in ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maica, dupa inaltarea Ta, impreuna cu Apostolii, ai lasat-o sa fie rugatoare pentru intreaga lume, nu ne lasa pe noi fara mijlocirea Ei si a Sfintilor Tai.
Iisuse, Cel ce dupa Inaltarea Ta, ne-ai lasat pe pamant Biserica, Mireasa Ta, pana la sfarsitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tai, de binecuvantatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri

Condacul 13:

O Preadulce si Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer si prin sederea de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui ai miluit si indumnezeit firea noastra cea cazuta, cauta din inaltimile ceresti la neputinciosii Tai robi cei plecati spre pamant si ne daruieste noua putere sa biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume si de la diavolul, ca sa cugetam la cele de sus, si nu la cele pamantesti. Si ne pazeste de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, care se ridica impotriva noastra. Iar la sfarsitul vietii pamantesti, inalta sufletele noastre in locasurile ceresti, unde, impreuna cu toti Sfintii, sa cantam: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 si Condacul 1

RUGACIUNE

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile cerestI pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim neincetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

sâmbătă, 28 mai 2011

Civilizaţia anormalului

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres ştiinţific, de libertate, de bunurile pământului şi de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se întitulează program de sănătate antiSIDA, destrămarea familiei se numeşte planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă de meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă război preventiv, terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Şi multe altele.
ÎPS Bartolomeu Anania

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011

vineri, 27 mai 2011

Să ţinem candela aprinsă!



Hristos este lumina lumii şi tot ceea ce săvârşeşte creştinul trebuie să fie în lumina Lui. El a venit pentru a ne lumina calea spre desăvârşire, pentru a ne descoperi binele fără a fi tăgăduit, pentru a face binele spre luminare. În acelaşi timp, Hristos ne-a învăţat că binele nu are valoare fără El, că tot binele ar trebui să ne conducă la El. Sfântul Serafim de Sarov spunea că scopul vieţii este dobândirea Duhului Sfânt, pentru că doar prin El ajungem la Hristos. Astfel, faptele bune luminate de adevărata credinţă descoperită în Duhul Sfânt ne conduce la finalul desăvârşirii, la Hristos. Iar candela simbolizează tocmai aceste lucruri.
Materialul din care este făcută o candelă variază de la metal la sticlă sau ceramică. Ea poate fi mai mult sau mai puţin împodobită, poate fi scumpă sau smerită. Dar doar prin umplerea cu ulei şi aprinderea fitilului ea poate lumina în jur, împrăştiind nădejde şi credinţă, ca viaţa creştinului în Duhul Sfânt.
Întreţinerea unei candele nu este un lucru complicat sau foarte greu. Majoritatea magazinelor bisericeşti au candele de vânzare după gustul fiecăruia. Atunci când se achiziţionează o candelă trebuie verificat dacă are pahar, cumpărându-se de asemenea şi plută cu fitile. Paharul trebuie să fie termorezistent şi trebuie să aibă gura cel puţin egală sau mai largă decât baza. În acest sens se poate folosi şi un pahar simplu mai rezistent. Cu privire la plute, cele mai bune sunt plutele din aluminiu umplute cu heliu sau cele din lemn de plută cu porozităţi mari. Fitilul de bumbac arde mai bine, dar sunt foarte bune şi obişnuitele fitile roz ceruite, în caz de nevoie putându-se folosi şi vata "hidrofilă" comună.
Pentru cei care preferă ca flacăra să lumineze prin sticla candelei, se vor alege pahare cu deschiderea mai largă şi nu prea adânci, pentru o ventilaţie mai bună. Altfel, bioxidul de carbon rezultat din ardere, fiind mai greu decât aerul, se va acumula şi va stinge flacăra.



Poate că unul din motivele pentru care creştinul nu prea aprinde candela este acela al curăţeniei. Într-adevăr, uleiul pătează, iar o flacără prea mare afumă. De aceea, pentru a se evita aceste inconveniente se poate utiliza o tăviţă pe care va fi aşezată candela, iar flacăra nu va fi lăsată niciodată prea mare.
La intervale regulate de timp, candela se va spăla, dar doar după consumarea completă a uleiului. Uleiul din candelă poate fi folosit pentru ungerea celor bolnavi sau pur şi simplu pentru însemnarea cu semnul crucii atunci când ne trezim sau ieşim din casă. De aceea nu se cuvine ca el să fie aruncat.
Chiar dacă la început poate părea mai greu, este de mare folos să avem candela aprinsă înaintea icoanei. Este un bun obicei ca atunci când ne întoarcem acasă sau dimineaţa la trezire, sau oricând vedem că lumina candelei s-a stins, să o aprindem imediat.
Candela se aşază în faţa icoanei în camera în care ne petrecem cel mai mult timp. Dacă există o candelă în camera copilului, ea nu trebuie să fie la îndemâna lui. În acest sens, foarte utile se dovedesc a fi candelele suspendate. Ele vor lumina icoana de pe perete, funcţionând ca o lumină de veghe noaptea şi ca o nădejde şi liniştire a copilului trezit de vreun vis urât. În camera copilului se pot folosi şi luminile de veghe electrice, care au şi o icoană aplicată pe ele.
Candela este simbolul creştinului şi aşa cum acesta este o prezenţă vie, caldă şi luminoasă prin faptele bune săvârşite în Duhul Sfânt, tot la fel fiecare creştin trebuie să îşi aibă candela aprinsă.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails