Cine m-a pus în acest aşternut de viermi?
Cine m-a îngropat în ţărână spre a ajunge vecin cu şerpii şi ospăţ al viermilor?
Cine m-a pogorât de pe înaltul muntelui spre a ajunge tovarăş al oamenilor însetaţi de sânge şi fără de Dumnezeu?
Păcatul meu şi dreptatea Ta, o, Doamne.
Păcatul meu se întinde de la crearea lumii şi e mai iute decât dreptatea Ta.
Îmi socotesc păcatele din viaţa mea, din toată viaţa tatălui meu şi din toată calea cea întoarsă până la începuturile lumii şi spun:
Cu adevărat numele dreptăţii Domnului este mila.
Port rănile părinţilor mei pe mine însumi, iar acum ele s-au arătat ele s-au arătat pe sufletul meu ca o pată pe spatele unei girafe, ca un veşmânt de scorpioni otrăvitori care mă înţeapă.
Ai milă de mine, o, Doamne, deschide porţile cerescului râu al harului Tău şi curăţeşte-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepră să îndrăznesc a preaslăvi numele Tău dinaintea altor leproşi fără ca aceştia să mă batjocorească.
Măcar ridică-mă cu un cap deasupra duhorii împuţite a acestui aşternut de viermi spre a trage adânc în piept mireasma cerului şi spre a reveni la viaţă.
Măcar mă ridică la înălţimea unui palmier ca să pot râde de şerpii ce-mi vânează călcâiele.
O, Doamne, nădejdea mea în deznădejde.
O, Doamne, tăria mea în neputinţă.
O, Doamne, lumina mea în întuneric.
Pune măcar un deget pe fruntea mea şi-atunci voi învia.
Sau, dacă sunt prea necurat pentru degetul Tău, îngăduie ca doar o rază de lumină din Împărăţia Ta să strălucească asupra mea şi înalţă-mă,
Înalţă-mă din acest aşternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu