Catedrala Sfânta Sofia - Istanbul

AICI aveti un tur virtual deosebit...va doresc calatorie placuta!

Iubirea lui Hristos a transformat sufletul samarinencei

Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, ce trebuie să înţelegem din întâlnirea dintre femeia samarineancă şi Mântuitorul Iisus Hristos?

Cred că punctul de plecare pentru înţelegerea acestei întâlniri dintre Mântuitorul şi femeia samarineancă ar putea fi cuvintele Mântuitorului, prin care El Se defineşte ca fiind "Calea, Adevărul şi Viaţa". Doar prin Hristos, oamenii devin biruitori ai morţii şi părtaşi veşniciei. În discuţia dintre Hristos şi femeia samarineancă observăm cum Dumnezeu Se descoperă progresiv, în funcţie şi de dispoziţia omului de a-L primi, de a-L cunoaşte. De aceea, apa cea vie, adică darul cel făcător de viaţă al Duhului, pe care Hristos o oferă în locul apei materiale (Ioan 6, 13-14), nu este dată cu sila, ci atunci când omul simte uscăciunea setei de a trăi o viaţă mai curată, în Dumnezeu. Cel ce bea din apa cea vie, harul divin, devine el însuşi izvor al învăţăturilor dumnezeieşti şi nu numai că nu mai are nevoie de sfătuirile altora, ci va dobândi chiar puterea de a sfătui şi ridica pe mulţi. Aşa se explică, de pildă, mulţimea de credincioşi care se strâng în jurul marilor duhovnici, ei simt, prin aceştia, darul şi ajutorul de la Dumnezeu.

O altă problemă pe care o clarifică Mântuitorul Iisus Hristos este "închinarea în duh şi în adevăr". Despre ce închinare este vorba?

Întâlnirea cu Dumnezeu nu se leagă de un loc anume, în sensul că fiecare om I Se poate închina din tărâmul unde vieţuieşte, nu neapărat la Ierusalim sau într-un munte aparte. Adevărata închinare nu se face prin respectarea unor ritualuri devenite formale, ci prin Evanghelie, adică prin virtute şi credinţă dreaptă. Hristos este Cel care îi înalţă pe oameni către Dumnezeire, de aceea cuvintele Sale sunt izvorul vieţii veşnice. Dacă Dumnezeu este Iubire şi S-a pogorât între oameni din iubire, atunci, aceştia nu pot decât prin iubire să-L urmeze şi să-L slujească.

Mai impresionează încă ceva din convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineancă. Puterea iubitoare a Lui a transformat sufletul femeii, care era legată cu multe patimi (avusese cinci bărbaţi). Numai Dumnezeu putea realiza aşa ceva, femeia aceasta a devenit o mare misionară. Credinţa ei mărturisită a făcut-o să uite de sete (de problema personală) şi a alergat în cetate, a avut grijă de binele celorlalţi, le vesteşte şi lor pe Mesia. Cred că astfel trăieşte adevăratul închinător, ca un mărturisitor căruia îi pasă de soarta celorlalţi. Ne uimesc locuitorii cetăţii care au avut nevoie de doar două zile ca să creadă în Mesia. Ei au simţit şi au înţeles puterea Lui, în timp ce poporul ales L-a alungat.

Grija pentru mântuirea oamenilor a fost hrana lui Hristos, de aceea şi noi putem ajunge la asemănarea cu El doar prin osteneala de a ne lumina pe noi înşine şi pe ceilalţi.

SURSA: http://www.ziarullumina.ro/articole;1238;0;37793;0;Raspunsuri-duhovnicesti-Iubirea-lui-Hristos-a-transformat-sufletul-samarinencei.html

Icoana mea cu Sfantul Fanurie

:)

Dna Maria are nevoie de ajutorul nostru..

Va aduc la cunostinta situatia unei familii formata din Maria, o credincioasa din Barlad si fata ei - Oana Monalisa - care tocmai a dat BAC-ul. Doamna Maria are si un baiat care a ales calea monahismului, rugandu-se pentru lumea intreaga.

Oana, evident vrea sa continue studiile, insa conditiile nu sunt tocmai prielnice, caci singurul venit al familiei [515 ron] este si asa prea mic pentru a acoperi cheluielile cu intretinerea de zi cu zi.

Aceasta insa nu este singura problema, caci mama fetei are mai multe boli dintre care CANCERUL mamar MALIGN stadiul 3 in METASTAZA este cel mai crunt, caci nu are bani sa se trateze. Datoriile la intretinere s-au adunat si ele, asa incat le-a mai ramas doar nadejdea la Dumnezeu care trimite oameni milostivi acolo unde este nevoie de dansii; in acest scop sunt deschise la BRD (swift brderobu) pe numele fetei (Oana Monalisa Zanet) urmatoarele conturi:

in lei: RO41BRDE380SV21829383800
in lire: RO14BRDE380SV34949173800

Exista si un cont pe numele dumneaei (Vicol Maria - numele dinainte de casatorie):

in euro: RO06BRDE380SV34949333800

Deoarece consideram necesara sustinerea atat FINANCIARA dar si MORALA a cestei familii, iata numerele la care pot fi gasiti: 0742149830 (posibil sa se inchida curand din cauza restantelor de plata) sau 0747994112.

Daca doriti sa trimiteti ajutoare, sau pur si simplu sa le cercetati, iata adresa: str. Vasile Parvan nr 4 bl Q2 et 2 ap 49.
Fotografie: Maria si Oana [umanitar] Doamne ajuta! Va aduc la cunostinta situatia unei familii foarmata din Maria, o credincioasa din Barlad si fata ei - Oana Monalisa - care tocmai a dat BAC-ul. Doamna Maria are si un baiat care a ales calea monahismului, rugandu-se pentru lumea intreaga. Oana, evident vrea sa continue studiile, insa conditiile nu sunt tocmai prielnice, caci singurul venit al familiei [515 ron] este si asa prea mic pentru a acoperi cheluielile cu intretinerea de zi cu zi. Aceasta insa nu este singura problema, caci mama fetei are mai multe boli dintre care CANCERUL mamar MALIGN stadiul 3 in METASTAZA este cel mai crunt, caci nu are bani sa se trateze. Datoriile la intretinere s-au adunat si ele, asa incat le-a mai ramas doar nadejdea la Dumnezeu care trimite oameni milostivi acolo unde este nevoie de dansii; in acest scop sunt deschise la BRD (swift brderobu) pe numele fetei (Oana Monalisa Zanet) urmatoarele conturi: in lei: RO41BRDE380SV21829383800 in lire: RO14BRDE380SV34949173800 Exista si un cont pe numele dumneaei (Vicol Maria - numele dinainte de casatorie): in euro: RO06BRDE380SV34949333800 Deoarece consideram necesara sustinerea atat FINANCIARA dar si MORALA a cestei familii, iata numerele la care pot fi gasiti: 0742149830 (posibil sa se inchida curand din cauza restantelor de plata) sau 0747994112. Daca doriti sa trimiteti ajutoare, sau pur si simplu sa le cercetati, iata adresa: str. Vasile Parvan nr 4 bl Q2 et 2 ap 49.

 

 

 

 

Fotografii de la schimbarea vesmintelor Sf Ioan Maximovici

Vă invit să parcurgeţi o serie de fotografii  de la schimbarea veşmintelor Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ierarh Ioan Maximovici.

http://www.wadiocese.com/wadphotos/g46/

Cîteva mărturii de epocă despre Sfinţii Brâncoveni

Acest grupaj de mărturii – familiare istoricilor, dar mai puţin publicului larg – a fost citit de maestrul Victor Rebengiuc în data de 15 august 2007, după Acatistul şi Vecernia în care au fost pomeniţi Sfinţii Martiri Brâncoveni, chiar la Biserica “Sfîntul Gheorghe Nou” din Bucureşti (ctitorie şi necropolă brâncovenească*). D-l Iulian Capsali, care a fost de faţă şi la lectura publică de acum 5 ani, mi-a trimis şi mie documentarul transcris. În întîmpinarea praznicului lor de pomenire (16 august), îl postez şi aici, fără comentarii sau adaosuri. (R. C.)



Martiriul Sfinţilor Brâncoveni (frescă de la Sîmbăta de Sus)

Scrisoarea baronului Hochpied: “La 26 august, într-o duminică, cu un ceas înainte de amiază, din porunca Sultanului, [Brâncoveanu] a fost luat pe neaşteptate din închisoarea sa de la Şapte Turnuri. Şi a fost dus, ca un făcător de rele, numai în cămaşă, cu patru fii şi un ginere – boier din Principat –, care mergeau toţi înaintea lui, pe jos, în oraş. Şi aşa a fost adus lîngă Marele Serai, înaintea chioşcului împărătesc, pe malul apei. Acolo stătea Sultanul cu Marele Vizir, care ieşise tocmai din Divanul cel mare”.

Anton Maria del Chiaro – secretarul Cancelariei domneşti: “Imbrohorul, după ce comunică lui Brâncoveanu gravele acuzaţii din partea sultanului, ascultate cu demnitate de el, ordonă supunerea lui, ca şi a fiului cel mare, la grele torturi, pentru a smulge mărturisirea averii lor. După ce mărturisiră toate, după cinci zile, duminică în 26 august, de Adormirea Sfintei Fecioare [stil vechi], în prezenţa sultanului, care sta la o anumită distanţă, imbrohorul supuse pe Voievod la un nou interogatoriu, la care Brâncoveanu răspunse fără frică, după care, la un semn, se apropie gealatul”.

Ambasadorul Andrea Memmo către dogele Veneţiei: “Duminică de dimineaţă i-a fost tăiat capul bătrînului principe al Ţării Româneşti, tuturor fiilor lui şi unui boier care îi era vistier. Însuşi Sultanul a venit să fie de faţă la o astfel de jalnică privelişte”.

Ambasadorul francez la Constantinopol, Des Alleurs, către Ludovic al XIV-lea: “După audienţa acordată trimisului Suediei, sultanul intră în caic şi merse la unul din seraiurile ce le are pe canalul Mării Negre. Acolo, pe ţărmul mării, i se dădu să vadă decapitarea a patru fii şi o rudă a voievodului Valahiei, în faţa acestui nefericit principe, care, la urmă, suferi şi el acelaşi supliciu.”.

Del Chiaro: “Cînd Brâncoveanu îl văzu [pe gealat] că se apropie cu sabie în mînă, făcu o scurtă rugăciune şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce aveam în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sîngele nostru”.

Des Alleurs: “Li s-a propus la toţi iertarea, dacă ar fi voit să îmbrăţişeze religia mahomedană. Toţi au refuzat cu tărie, afară de cel mai tînăr dintre feciori, care, văzînd capetele fraţilor săi că se rostogolesc la pămînt, zise că el vrea să se facă turc”.

Călătorul francez Aubry De La Motraye – în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei: “Gîdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi, la o oarecare depărtare unul de altul, şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întîi, dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, [...] şi apoi al fiului mai mare. Dar cînd ridică sabia ca să taie capul celui mai tînăr, în vîrstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman. Atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnîndu-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decît să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi cîţiva ani mai mult pe pămînt, acesta [Matei] spuse gîdelui: Vreau să mor creştin, loveşte! – şi îndată gîdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfîrşit, îl decapită şi pe tată”.

Baronul Hochpied: “Apoi l-a tăiat şi pe domn, chinuindu-l mult. Capul rămase atîrnînd de trup, şi aşa a murit. Cele şase trupuri chinuite au fost duse pe străzi. Ele au fost ţintuite de poarta cea mare a Seraiului, pentru a sta acolo, ca trupurile unor făcători de rele, în vileagul tuturora. Însă seara au fost aruncate în mare. De care neauzită tiranie crudă s-au mirat nu numai creştinii, dar şi între turci s-au observat murmurări mari, toţi blestemînd aceasta şi strigînd că este o sălbăticie neomenoasă şi care nu s-a mai auzit în această ţară. Nu numai că era duminică în ziua cînd s-a împlinit această execuţie crudă, dar era şi marea sărbătoare pe care o serbează grecii în cinstea Maicii Domnului sau Înălţării Fecioarei. Lucrul pare a-l fi făcut înadins vizirul spre a-şi arăta dispreţul pentru creştini, dintru a căror lege era principele mort. Care creştini, prin aceasta, pe neaşteptate, au şi fost tulburaţi în închinăciunile lor”.

Aubry De La Motraye: “După aceea, trupurile au fost aruncate în mare, iar capetele duse şi expuse în faţa porţii celei mari a Seraiului, şi au rămas acolo timp de trei zile. Aşa s-a sfîrşit acest principe nefericit, după ce a cîrmuit Ţara Românească 26 de ani”.

Goltz, ambasadorul polonez la Constantinopol: “Trupurile lor fură azvîrlite spre vederea norodului, de dimineaţa şi pînă seara, apoi împrăştiate în apele Pontului Euxin. Niciodată istoria nu a avut parte de un atît de sîngeros măcel şi lumea întreagă se înfioară încă de groaza de a fi văzut pe acest sărman principe, după ce şi-a petrecut cea mai mare parte a zilelor în bogăţiile şi slava lumii, dîndu-şi în final duhul sub tăişul sabiei, înotînd în sîngele întregii sale familii”.

Del Chiaro: “După tragedie, Sultanul se îndepărtă, iar capetele celor ucişi fură purtate prin oraş, pe prăjini. Se strînsese lume multă în jurul acestor cadavre, iar marele vizir, temîndu-se de vreo răscoală, căci înşişi turcii se îngroziseră de atîta nedreptate, ordonă aruncarea cadavrelor în mare, de unde, pe ascuns, fură pescuite de cîţiva creştini şi îngropate într-o mănăstire numită Halchi, nu departe de Constantinopol. În ce chinuri se zbătea nenorocita Doamnă cînd i se aduse vestea uciderii iubitului ei soţ şi a scumpilor ei fii, îşi poate oricine imagina! Eu, care în patru ani neîntrerupţi am avut onoarea de a fi în intimitatea acestor prinţi, nu-mi pot aminti această teribilă tragedie fără a vărsa lacrimi”.

 

 

Sursa:  http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2012/08/remember-martiriul-brancovenilor.html

Trebuie să fiu puternică, să nu deznădăjduiască copiii

După masa de seară, înainte de a merge la culcare, fiecare își cere iertare de la fiecare. Mai întâi copiii, de la părinți, dar și părinții de la copii. De altfel, cererea „mă rog de mă iertați” e des rostită atât în casă, cât și în biserică.

Atunci când își întemeiază o familie, omul își face niște socoteli, își creionează în minte câteva planuri. Soții se gândesc în ce e bine să investească astfel încât să fie fericiți și împliniți. Cea mai bună investiție pe care o poți face într-o familie e să-ți iei angajamentul de a naște toți copiii pe care ți-i va da Dumnezeu, de a-i crește și de a-i educa, gândindu-te că modelezi suflete pentru cer, nu doar să îngrijești și să hrănești trupuri firave care să-ți fie sprijin la bătrânețe. Această investiție merită toată osteneala deoarece este o investiție pentru veșnicie. E adevărat, copiii au multe necesități, dar să le dăm în primul rând dragostea noastră, căci fără ea se ofilesc. Poate cunoașteți familii cu mulți copii sau poate, din fericire, faceți parte dintr-o asemenea familie în care Dumnezeu își revarsă binecuvântările sale. Soții care au curajul să-și asume această responsabilitate cunosc mari bucurii, iar copiii lor nu se vor simți niciodată singuri.
Viața unei familii creștine de la porțile Transnistriei
La porțile Transnistriei, pe malul Nistrului,trăiește o astfel de familie, slujindu-L pe Dumnezeu în modestie. Când ajungi în Republica Moldova, ești ferm convins că intri în alt timp. Înaintând prin micile sate, casele par de acum jumătate de secol. De o parte și de alta a șoselei, rânduri de nuci se întind pe zeci de kilometri. În satul Holercani din raionul Dubăsari, ulițele galbene și prăfuite te duc cu gândul la copilăria  bunicilor. Oamenii de aici trăiesc în simplitate și acesta este motivul pentru care nu și-au alterat firea. Grija materiei nu pare să-i apese și au multă dragoste pentru aproapele lor. Te salută respectuos, iar copiii se joacă pe podețele caselor vopsite în verde și albastru.
continuarea articolului

Sfantul Ioan Botezatorul - pastel

  

Sfantul Ioan Botezatorul 

tehnica pastel pe carton 

dimensiuni: 25x35 cm 

dimensiuni cu rama: 45x55 cm

Recomandare carte: "Lacrimă şi Har" Preotul martir Constantin Sârbu

 

"Lacrima-si-har.-Preotul-martir-Constantin-Sarbu"

Din cuprinsul cărţii:

"Preotul Sârbu şi soţia sa organizează şi conduc totul. Nu sunt uitaţi bolnavii, bătrânii, orfanii şi văduvele. Totul se face prin Biserică, cu rugăciuni de ajutor şi mulţumire." pag. 47

Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au putereade a se dărui, aducând luminăşi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie." pag. 181

"Preotul nu este al lui, nici al familiei lui, ci trebuie să se dăruiască total marii familii din biserică." pag. 183

"Dumnezeul iubirii nu poate îndemna decât la iubire. Domnul Iisus a învăţat să urâm păcatul dar nu pe păcătos. (...) Hristos a lucrat cu sensibilitate, cu gingăşie şi fineţe  sufletească. (...) A iubi cu iubirea Lui înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câştiga inima lui prin dragoste şi îngăduinţă. Înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui." pag. 184-185

 

Cum să se poarte un băiat cu o fată?..

 „Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”
(Sf. Ioan Gura de Aur)


Sursa:
http://ortodoxiatinerilor.ro/sfaturile-sfintilor/sfantul-ioan-gura-de-aur/14218-cum-sa-se-poarte-baiatul-fata-de-fata.html

Cum, când şi de ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta din bucate.
Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:
Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;
Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;
Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;
În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.
Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.
Când să facem semnul Sfintei Cruci?
Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.
Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.
Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.
În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.
Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.
De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:
Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;
Ne aminteşte că suntem chemaţi să-i urmăm lui Hristos;
Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;
Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;
Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;
Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.



Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/catehism/cum-cand-de-ce-ne-insemnam-cu-sfanta-cruce

Anunt umanitar

 

 

ANUNT UMANITAR. MIRELA ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU.
Iata apelul lansat de sora ei:

"Pentru cea mai frumoasa fata, o tanara arhitecta, viata s-ar putea opri la 34 de ani. E vorba de sora mea, Mirela Ghinea...
Pana acum doua saptamani, radea si iubea,rasfoia filele din cartea vietii, ca noi toti, cu incredere si speranta.

Dar, in mod neasteptat,intr-o zi neagra a cazut brusc, doborata de o bola necrutatoare LEUCEMIE CU CELULE TIP T.
Din ziua aceea, viata Mirelei atarna de un destin crud care oricand se poate opri.
Pentru a primi o noua sansa la viata, ea are nevoie 150.000 de euro pt a face un transplant de maduva in strainatate. Daca si pentru VOI, Dumnezeu exista, ajutati-o sa traiasca. Intindeti Mirelei o mana care sa o traga inapoi in lumea noastra.

Conturi deschise la BCR:
cont USD: RO22RNCB0483128934700003
cont RON: RO76RNCB0483128934700001
cont EUR: RO49RNCB0483128934700002

Va multumesc,
Magda Ionescu"

Pentru detalii nu ezitati sa o contactati mai departe pe Magda pe adresa de email: ionescughinea@yahoo.com

Putem ajuta prima comunitate de terapie ortodoxa din Romania pentru persoanele dependente de droguri sa achite icoana cu Sfantul Efrem cel Nou, ocrotitorul comunitatii lor, dar si al tuturor celor dependenti de droguri

Dragi frați întru Hristos, Vă scriu cu rugămintea de a ne ajuta în următorul nostru demers: Anul trecut, în iulie, am obținut binecuvântarea ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, pentru a înființa în cadrul eparhiei prima comunitate terapeutică ortodoxă pentru persoanele dependente de droguri. Până acum în România nu există așa ceva, decât sub egidă neortodoxă sau necreștină. Iar problema dependenței de droguri are din ce în ce mai multe victime, situația actuală fiind extrem de gravă. Între timp am făcut rost de o donație – un teren de 4.000 m2, în localitatea Malnaș-Băi, într-un loc restras, lângă pădure, unde să construim acest centru. Donația a făcut-o un fiu duhovnicesc de-al meu, dl. Viorel Radu din Sf. Gheorghe. Un al doilea pas – de fapt la el ne-am gândit din start – a fost cine sa mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru reușita acestei inițiative? Și acest cineva este Sf. Mare Mucenic Efrem cel Nou din Nea Makri (Grecia), care săvârșește în toată lumea multe minuni, mai ales cu cei dependenți de droguri, vindecându-i de suferința lor sufletească de a nu putea să se rupă de această patimă. Sf. Efrem a răspuns – am primit o bucățică din sfintele lui moaște, care vor fi puse în bisericuța închinată lui, probabil prima din România, care va fi centrul comunității terapeutice (această comunitate este formată din câteva clădiri mai mici sau una mai mare, în care locuiesc o perioadă de câteva luni persoanele bolnave, aduse aici după ce au depășit perioada de sevraj, iar acum au nevoie de ajutor sufletesc pentru a dobândi încredere că pot să își schimbe viața; ajutorul se materializează printr-un program strict de muncă – aceasta ajuta la detoxiofierea organismului – și rugăciune, spovedanie, Sf. Liturghie etc, adică har revărsat în sufletele căzute, pentru a se ridica; în alte țări, precum Grecia, Rusia, Serbia, rata de vindecare în comunitățile ortodoxe este de 85% dintre cei internați acolo, pe când în cele neortodoxe, existente peste tot în lume, rata de vindecare este de 5-7%, conform, datelor statistice oficiale). De pacienți se va ocupa o echipă de specialiști – medici, terapeuți, psihologi, fizioterapeuți, coalizați în jurul preotului ortodox, pe baza unor proceduri științifice recunoscute mondial și al ajutorului divin ceresc. Acum suntem la momentul în care am realizat o icoană unică până acum a Sf. Efrem, de mari dimeniuni (80cm x 120 cm), pictată pe lemn, la mănăstirea de maici de la Izvorul Mureșului, care va fi icoana hramului. Ea va fi adusă la Sf. Gheorghe, Covasna, dupa 15 august. Dar trebuie să o plătim. Până acum am strâns 1.500 lei, din cei 4.500 cât reprezintă valoarea ei. Vă rugăm pe această cale să ne ajutați să o achităm, astfel convingându-l pe Sfantul Efrem că îl dorim aproape de noi și mijlocitor în această cauză pentru frații noștri suferinzi. În curând va fi sfințit locul, se va pune piatra de temelie și, dupa o campanie largă de informare – deja Sfantul Efrem ne-a trimis ca donatori pentru icoană trei persoane, toate din mass-media centrală, adică Sfântul a făcut rost de oameni care să ii ducă mesajul mai departe – vom începe construcția clădirilor și a bisericuței. Și apoi, cu Dumnezeu înainte. Pentru mai multe detalii, mă puteți contacta la nr. de telefon 0740788876 sau pe adresa de mail – ciprioan@yahoo.com Toți donatorii pentru icoană vor primi apoi gratuit o copie mărime A4 a acesteia, ca binecuvântare. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei

Sursa: Ciprian Voicila

Sălaş duhovnicesc pentru locuitorii din Câmpulung Muscel

De puţin timp, în cartierul Grui al oraşului Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, s-a înălţat o biserică închinată Sfântului Mucenic Fanurie. Înainte de ridicarea acesteia, slujbele se săvârşeau într-o clădire de lemn care funcţionase într-o vreme drept crâşmă, dar, în ciuda piedicilor şi a lipsei de credinţă a unor persoane, preotul paroh şi-a continuat demersul, îndemnat fiind de lucrarea slujitorilor Bisericii din primele veacuri, când înălţau altare pe vechile capişti idoleşti.

Parohia "Sfântul Mucenic Fanurie" a fost înfiinţată în anul 2001 pentru necesităţile spirituale ale credincioşilor din noul cartier Grui. Abia în 2007 au început demersurile pentru construirea unui lăcaş de cult, când Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, i-a dat ascultare tânărului preot Ioan Popescu să se ocupe de acest lucru. "De această slujire am aflat la sărbătoarea Învierii Domnului, fiind la Mănăstirea Negru Vodă, unde am slujit cinci ani. De atunci am început să caut o locaţie în care să amenajăm un paraclis unde să începem mai întâi lucrarea de zidire a bisericii din sufletele celor încredinţaţi nouă de Hristos. Tot atunci am înţeles şi faptul că ridicarea unei biserici în care se va sălăşlui Dumnezeul Cel Viu nu este o lucrare uşoară, dar am fost întărit de cuvintele Sfinţilor Părinţi care spun că locul fiecărui altar de jertfă este ales şi însemnat încă din veşnicie, aşteptând timpul rânduit ca să-şi înceapă lucrarea de preamărire a lui Dumnezeu. Astfel, am depus la Primăria Câmpulung o cerere de încredinţare a unui teren pentru construirea noii biserici de zid şi după mai multe demersuri am aflat zona unde aveam să primim terenul. Mergând să-l vedem, am descoperit că foarte aproape de acest teren se află o construcţie de lemn potrivită pentru noul paraclis, însă în ea funcţionase cu câţiva ani în urmă… o crâşmă. Încă se cunoşteau cele folositoare pentru funcţionarea în bune condiţii a locului, barul, scaunele, afişele publicitare, de aceea, când le-am spus apropiaţilor că acolo aş vrea să amenajez paraclisul, aceştia au fost neîncrezători şi unii chiar indignaţi. Hotărârea mea de a continua demersul a fost întărită şi de exemplul de la începutul erei creştine, când Sfinţii Apostoli rânduiau altare pe vechile capişti idoleşti, dar şi pe exemple mai noi, din epoca grea a comunismului, când multe altare au fost transformate în magazii şi chiar restaurante, precum s-a întâmplat cu Mănăstirea Orşova de la Porţile de Fier. Astfel, după o frumoasă transformare a locului, care a făcut să se şteargă tot ce era vechi şi să primească o nouă haină, în ziua de 27 mai 2007, în Duminica Cincizecimii, IPS Arhiepiscop Calinic a sfinţit noul paraclis şi ne-a întărit în această grea ascultare. Parohia noastră îl are ca ocrotitor pe Sfântul Mucenic Fanurie, care, nu întâmplător, a avut o mamă ce era nevoită să cânte într-un bar de noapte pentru a-şi putea creşte copiii după ce a rămas văduvă", mărturisea pr. Ioan Popescu.

Într-o zi de miercuri, adevăratul început

Cum nimic nu este la voia întâmplării, ci totul este potrivit purtării de grijă a Părintelui Ceresc, şi punerea hramului noului altar din Grui are o istorie frumoasă şi cu tâlc. "După ce am adunat toate actele şi aprobările necesare noii construcţii, în ziua de miercuri, 5 august 2009, a fost trasat amplasamentul bisericii, iar în săptămâna următoare, tot miercuri, s-a început excavarea fundaţiei. Am ţinut să precizez cu exactitate ziua de miercuri, deoarece pentru noi are o însemnătate deosebită, aceasta fiind ziua din săptămână când săvârşim Acatistul Sfântului Fanurie. Cum textul Sfintei Scripturi are şi un rol îndrumător, potrivit sfatului Sfântului Apostol Pavel, care ne învaţă să facem făgăduinţe şi să le împlinim Domnului, am încercat şi noi să-i urmăm când l-am ales ca ocrotitor al parohiei noastre pe Sfântul Fanurie. În 2002, Dumnezeu a rânduit câteva încercări în familia noastră, din care noi, în cugetul lumesc în care trăim, nu mai vedeam ieşire. În acele momente grele am aflat de viaţa Sfântul Fanurie. Împreună cu doamna preoteasă am simţit o mare apropiere de acest tânăr mucenic pe care l-am luat ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu spre rezolvarea problemelor noastre. Într-o zi de miercuri a lunii august 2002 am rânduit să săvârşim şi tradiţia pâinicilor Sfântului Fanurie, tradiţie care vine din Biserica Greacă şi care împleteşte şi milostenia, fiind împărţite nouă pâini oamenilor nevoiaşi. Această milostenie este făcută pentru iertarea păcatelor mamei sfântului, care, rămasă văduvă şi fiind nevoită să-şi crească copiii, a cântat într-un bar de noapte. La această rânduială, noi am adăugat şi făgăduinţele noastre: să citim în familie o dată pe săptămână Acatistul Sfântului Fanurie, apoi, primul băiat pe care ni-l va dărui Dumnezeu să-l punem sub ocrotirea sfântului, dăruindu-i numele de Fanurie şi, dacă îmi va fi rânduit în viaţa aceasta să construiesc o biserică, să-i dăruiesc hramul sfântului. Mărturisim că până în seara zilei aceleia încercările noastre au început să fie dezlegate, iar la câteva zile, deja Sfântul Fanurie, prin mijlocirea lui, ne dăruise din nou linişte în familie. Făgăduinţele, cu darul lui Dumnezeu, au fost împlinite, băieţelul venind în anul 2007, iar hramul noii biserici a fost rânduit sub ocrotirea Sfântului Fanurie în acelaşi an. Cu darul lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Fanurie, aşteptăm acum cu nerăbdare ziua când vom putea săvârşi prima Sfântă Liturghie pe noul jertfelnic", a mai spus parohul Bisericii "Sfântul Mucenic Fanurie" din Câmpulung Muscel.

În paraclisul de lemn, sfintele slujbe se oficiază zilnic, ca la mănăstire. Duminica, paraclisul devine neîncăpător pentru credincioşi, astfel că finalizarea lucrărilor de la noul lăcaş de cult este aşteptată de către toţi. După achitarea datoriilor, părintele paroh doreşte să mai construiască o clădire în care să desfăşoare activităţi filantropice şi să amenajeze un spaţiu "pentru ajutorarea copiilor care se luptă cu încercările şi lipsurile lumii acesteia". Cei care pot să ajute la finalizarea lucrărilor acestei parohii pot dona în contul bancar deschis la BRD Câmpulung, sucursala Grui, RO21BRDE030SV78576230300.

Site-ul Parohiei Sfântul Fanurie - Gruiu

Sursa: Ziarul Lumina

Mesaj pentru creştini: Nu va pierdeti curajul! - Staretul Efrem Filoteitul

A intrat vreodată cineva în Rai printr-o altă cale, o cale fără tentații, pe care să o imităm? Nu, toți sfinții au trecut prin foc și apă, prin diferite ispite și necazuri, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru răbdarea lor și primind cununi veșnice de slavă!
.
Nu vă pierdeți curajul în luptă, Domnul Nostru Iisus Hristos este întotdeauna lângă noi, privind la lupta fiecăruia! Deci, luptați cu răbdare; rostiți numele Domnului Hristos în așa fel încât să poată rămână întodeauna în inima voastră și să puteți deveni bogați în milostivirea lui Dumnezeu. Luptați pentru a dobândi o inimă curată, astfel încât să puteți simți harul Sfintei Învieri.
.
Cât timp suntem încă tineri, trebuie să fim ispitiți, căci tinerețea este ușor ”dezorientată”. Cu timpul, războiul va înceta, iar mila dorită va veni! Să aveți doar curaj și răbdare! Nu disperați, nu contează câte ispite vă doboară! Dumnezeu îl iubește pe cel care luptă și se apără! Fiți curajoși și rugați-vă de asemenea și pentru mine, păcătosul, leneșul, nevrednicul, urâciunea!


Sursa