sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Acatistul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan

30 ianuarie

Rugăciunile începătoare apoi

Condacul 1


Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască min-te; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm :

Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!


Icosul 1


Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi mişca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:


Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădinii celei nestricăcioase;


Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;


Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;


Bucuraţi-vă, că aţi covârşit firea omenească cu darurile cele multe;


Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;


Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;


Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericii lui Hristos;


Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;


Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos;


Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături;


Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;


Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!


Condacul al 2-lea


Pe aceşti trei mari ierarhi ai Bisericii lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, se cuvine să-i cinstim ca pe unii ce au primit de la Dumnezeu mari daruri şi aleşi talanţi : pe Vasile, cel ce a ruşinat păgânătatea împăratului Iulian apostatul; cel ce a mustrat pe împăratul Valent arianul, cel ce a înfricoşat pe eparhul ce nedreptăţise la judecată pe o vaduvă săraca, şi a botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui; pe Grigorie, mare ritor şi vrednic patriarh al Bisericii Constantinopolului, cel ce a întrecut cu înţelepciunea pe toţi cei mai învăţati din timpul acela; şi pe Ioan Gură de Aur, cel ce cu învăţăturile sale a covârşit pe cei mai luminaţi şi mai aleşi grăitori ai lumii. Se cuvine să-i lăudăm şi să zicem lui Dumnezeu : Aliluia!


Icosul al 2-lea


Multă nevoinţă având Sfinte Ierarhe Vasile pentru credinţa dreptslăvitorilor creştini, ai mustrat cu îndrăzneală pe împăratul Valent, pentru că a îmbrăţişat învăţătura eretică a lui Arie, luând multe biserici ale dreptslăvitorior şi prefăcându-le în biserici ariene. Tu, sfinte, n-ai putut suferi purtarea acestui împărat, iar noi, pentru tăria credinţei tale şi îndrăzneala ce ai avut, te întâmpinăm cu aceste cuvinte de laudă :


Bucură-te, Ierarhe Vasile, aparătorule şi întăritorule al învăţăturii Sfintei Treimi;


Bucură-te, înalt şi luminat cugetător al teologiei;


Bucură-te, albină, care ai adunat din învăţăturile timpului aceluia toată mierea învăţăturilor dreptmăritoare;


Bucură-te, furnică muncitoare, care necontenit ai adunat la sânul Bisericii hrana învăţăturilor dumnezeieşti;


Bucură-te, izvor de apă limpede, răcoritoare şi dătătoare de viaţă a explicării Evangheliei lui Hristos;


Bucură-te, căci cu acele ape ai adăpat poporul dreptcredincios;


Bucură-te, paharul curăţiei cel plin de curată băutură;


Bucură-te, gura înţelepciunii ce spulberă hulele ereticior;


Bucură-te, podoaba Biserici lui Hristos;


Bucură-te, mustrătorule al împăraţilor Iulian şi Valent;


Bucură-te, mare ierarhe al lui Hristos, Vasile!


Condacul al 3-lea


Patria ta, Sfinte Ierarhe Vasile, a fost Pontul, născut din părinţi temători de Dumnezeu, Vasile şi Emilia. Crescut în învăţături adevărat creştineşti, ai străbătut tot felul de înţelepciune, dobândind de la Dumnezeu vrednicia arhierească, pentru care ai mulţumit în tot timpul lui Dumnezeu, cântându-I laude : Aliluia!


Icosul al 3-lea


Păstorind Biserica ei poporul creştinesc totdeauna cu vrednicie şi cu dreptate ai fost la Soborul al doilea, ce s-a ţinut în Constantinopol, mare apărător al dreptei credinţe. Tăind şi sfâşiind cu sabia duhului toate învăţăturile eretice, ai dovedit că în adevăr eşti un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi un mare ierarh vrednic de numele de cuvântător al lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime : Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh-Dumnezeu; pentru care toţi te cinştim cu aceste laude :


Bucură-te, Părinte Ierarhe Grigorie, mintea cea prea laudăta a dreptei credinţe;


Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi cu învăţăturile tale toată lumea creştinească;


Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi lumea cu limba ta cea bine-grăitoare şi care îngrădeşti cu muţenie limbile celor bârfitori;


Bucură-te, plugarule ce ari cu plugul gurii tale inimile, spre a da roade bune lui Hristos;


Bucură-te, arătătorule al adevăratului Dumnezeu, Cel lăudat în Sfânta Treime;


Bucură-te, căci cu prăstia dumnezeieştilor tale cuvinte ai spulberat neghina eresurilor;


Bucură-te, bunule păstor, care ai păscut oile cele cuvântătoare în livada credinţei Sfintei Treimi;


Bucură-te, organ dulce glăsuitor şi alăută bine alcătuită;


Bucură-te, fluier cuvântător şi vioară dulce răsunătoare;


Bucură-te, stea prealuminoasă, ce luminezi toată lumea cu învăţăturile dogmelor creştineşti;


Bucură-te, îndulcitorul inimilor credincioşilor;


Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!


Condacul al 4-lea


Întelepciune de sus având, Sfinte Ierarhe Grigorie, te-ai suit pe scaunul cel mai înalt al patriarhilor marii cetăţi a împăratului Constantin, de unde ai păscut oile cele cuvântătoare întru cuviinţă şi dreptate. Luminat şi împodobit fiind cu tot meşteşugul cuvântării de Dumnezeu, ai întrecut pe toţi ritorii de atunci şi ai lăudat în toată viaţa ta pe Dumnezeu, cântându-I : Aliluia!


Icosul al 4-lea


Ca un înger sau arhanghel stai înaintea Sfintei Treimi, Părinte Ioane Gură de Aur, ca cel ce din pruncie ai cunoscut mai bine decât mulţi bătrâni pe singurul adevăratul Dumnezeu şi te-ai îndeletnicit cu adevăratele şi sfintele învăţături creştineşti, ajungând a cunoaşte toată filozofia şi toate ştiinţele celor mai învăţaţi dascăli ai vremii aceleia. Pentru că ai lăudat şi ai preaslăvit în tot timpul vieţii tale pe Bunul Dumnezeu, noi îţi aducem aceste laude :


Bucură-te, că te-ai născut din părinţi binecredincioşi, Secund Stratilatul şi Antuza, vrednica ta mamă;


Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost dat la învăţătura ştiintelor având dascăli pe Libanie şi Andragatie;


Bucură-te, că în puţină vreme pe toţi semenii tăi i-ai ajuns şi i-ai întrecut cu învăţăturile;


Bucură-te, cel ce ai primit Sfântul Botez cu mare bucurie, aducând la dreapta credinţă şi pe mulţi alţii;


Bucură-te, că pe Antimie filozoful l-ai dovedit în învăţături spre uimirea tuturor;


Bucură-te, că şi el îndată a cerut Sfântul Botez;


Bucură-te, că episcopul Atenei, auzind că tu ai făptuit întoarcerea lui Antimie, mult s-a bucurat;


Bucură-te, că poporul creştinilor a lăudat pe Dumnezeu pentru faptele tale cele bune;


Bucură-te, că de patriarhul Antiohiei, Meletie, ai fost ridicat la rangul preoţiei;


Bucură-te, că şi hirotonia de diacon şi de preot le-ai primit cu multă smerenie;


Bucură-te, cel care cu sorţii episcopilor şi cu voinţa împăratului Arcadie ai fost chemat la scaunul cel mai înalt al Patriarhiei Constantinopolului, după moartea patriarhului Nectarie;


Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!


Condacul al 5-lea


După moartea părinţilor tăi, sfinte, toată averea rămasă ţie, împărţind-o la săraci, robilor dându-le libertate şi rudele lăsând, ai slujit Domnului ziua şi noaptea. Ca monah în mănăstire, ca cleric, diacon, preot, arhiereu şi patriarh ostenindu-te mult, ai scris cărţi despre preoţie, despre bunătate şi blândeţe, despre smerenie şi milostenie, despre pace, adevăr şi dreptate, toate pline de dovezi, întărindu-le cu însăţi viaţa cea aspră ce ai dus; pentru aceea noi, minunându-ne de răbdarea şi de umilinţa ta, îndrăznim a te lăuda şi a cânta cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!


Icosul al 5-lea


Ca nişte albine zburătoare aţi umblat în grădina Scripturilor credinţei, voi trei mari ierarhi ai lui Hristos, adunând miere din tot felul de flori, pe care aţi pus-o înaintea tuturor credincioşilor spre îndulcire, povăţuindu-i la pocăinţă, descoperindu-le şi explicându-le dogma Sfintei Treimi, cea unită în fiinţă dar despărţită în Ipostasuri. Pentru aceasta noi creştinii va rugăm să primiţi aceste cântări de laude :


Bucuraţi-vă, marilor arhierei, despărţiţi cu trupurile, dar uniţi cu duhul;


Bucuraţi-vă, raze strălucitoare ale lui Hristos soarele dreptăţii, Cel ce a luminat toată lumea cu învăţăturile Sale;


Bucuraţi-vă, părinţi vrednici ai Biserici creştineşti, ce aţi fost la un obicei cu apostolii;


Bucuraţi-vă, râuri cu ape răcoritoare, ce aţi adăpat ţarinile sufletelor creştinilor cele însetate de adevăratele învăţături;


Bucuraţi-vă, trei ierarhi lăudaţi de toţi cei ce cred într-un Dumnezeu slăvit în Sfânta Treime;


Bucuraţi-vă, organe bine-glăsuitoare ale Bisericii lui Hristos Dumnezeului nostru;


Bucuraţi-vă, slugi alese, care aţi înmulţit talanţii cei daţi vouă de Domnul Hristos spre păstrare;

Bucuraţi-vă, că uşile cereşti vouă vi s-au deschis;


Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi aleşi de Dumnezeu spre a vindeca bolile sufleteşti ale creştinilor celor slabi în credinţă;


Bucuraţi-vă, luminătorii lumii, cei împodobiţi de Dumnezeu cu vrednicia arhierească;


Bucuraţi-vă, albine adunătoare de tot felul de învăţături, din grădina Sfintei Scripturi;


Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată !


Condacul al 6-lea


Propovăduitori şi stâlpi întăritori ai Bisericii lui Hristos şi ai poporului creştinesc aţi fost Sfinţior Trei Ierarhi. Învăţând şi povăţuind pe toţi creştinii adevărata credinţă, înfruntând pe cei ce căutau să semene neghine eretice în ogoarele inimilor dreptslăvitorilor creştini, aţi lovit cu praştia cuvintelor voastre în toate învăţăturile cele potrivnice, înălţând fruntea dreptei credinţe şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia!


Icosul al 6-lea


Prin curăţia vieţii tale cea asemenea îngerilor te-ai ridicat la dumnezeieşti înălţimi şi străbătând cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care, ca pe cel mai preţios odor, le-ai lăsat Bisericii ca pe o comoară scumpă şi nejefuită, Vasile. Pentru aceasta te rugăm să primeşti de la noi nevrednicii laudele acestea:


Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;


Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;


Bucură-te, următorul cel credincios al apostolior;


Bucură-te, stâlpul cel prealuminat al Bisericii;


Bucură-te, al Treimii ager şi osârdnic apărător;


Bucură-te, arătătorule luminat al celor cereşti;


Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;


Bucură-te, îndreptătorul celor chemaţi la vrednicia preoţească;


Bucură-te, luminătorule ceresc al celor îmbrăcaţi cu darul arhieriei;


Bucură-te, preaînţeleptule povăţuitor al pustniciei;


Bucură-te, cel ce trezeşti pe cei păcătoşi la pocăinţă;


Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm în dreapta credinţă;


Bucură-te, mare Ierarhe Vasile!


Condacul al 7-lea

Prin Vasile cel Mare, trâmbiţa cea dulce glăsuitoare, care a cântat în Biserica arhiepiscopală a Cezareii din Capadocia, laudele cuvenite lui Hristos Dumnezeului nostru, învăţând pe toţi dogmele Sfintei Treimi şi lăsând Biserici bogăţii alese şi scumpe, din care şi noi împărtăşindu-ne, aducem lui Dumnezeu laude şi cântări : Aliluia!


Icosul al 7-lea


Deschizând cu dumnezeiască cuviinţă Scripturile, ai scos din ele învăţături temeinice, Sfinte Grigorie, îndulcind cu ele inimile credincioşilor cu adevărat, mai mult decât mierea şi ai învăţat pe toţi creştinii a se închina Treimii întru o unime şi unimi în Treime. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste laude :


Bucură-te, ierarhe Grigorie, înălţimea dumnezeieştilor daruri ale lui Hristos, Dumnezeului nostru;


Bucură-te, cald propovăduitor al dumnezeiescului dor;


Bucură-te, izvorul cuvântarii de Dumnezeu şi râul cel limpede al înţelepciunii;


Bucură-te, fluier păstoresc, ce ai biruit trâmbiţele ritorilor;


Bucură-te, cercetătorul adâncului, care ai dobândit frumuseţile vorbelor;


Bucură-te, privighetorule al darului şi gura cea înaltă a duhului;


Bucură-te, păzitorul turmei celei cuvântătoare a lui Hristos;


Bucură-te, smulgătorul neghinelor eretice şi vânătorul lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie;


Bucură-te, semănătorul cel minunat al dogmelor;


Bucură-te, izgonitorul celor defăimători de Dumnezeu;


Bucură-te, că chipul Mântuitorului Hristos l-ai avut în toată viaţa ta, înaintea ta;


Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!


Condacul al 8-lea


De Dumnezeu grăitorule, Sfinte Ierarhe Grigorie, pe limbile cele veninoase şi vătămatoare ale ereticilor pornite împotriva lui Dumnezeu le-ai ars cu duhul cuvântărilor gurii tale, grăind slava lui Dumnezeu; şi cu scrisorile tale, însemnând fiinţa cea prea puternică a Sfintei Treimi celei nevăzute, ai tăiat din rădăcină eresurile cele spinoase, luminat descoperind învăţăturile cele drept-slăvitoare şi cântând lui Dumnezeu laude: Aliluia!


Icosul al 8-lea


Femeia eparhului Antiohiei împreună cu soţul ei erau orbiţi de învăţături eretice şi căzând ea într-o boală grea şi neputându-se vindeca de nimeni, auzind de tine, Sfinte Ioane, că faci semne multe şi minunate, a rugat pe bărbatul său să o aducă la tine. Acela aducând-o, a lăsat-o la uşa bisericii, neîndrăznind ca eretic a o aduce înăuntru, rugându-se episcopului şi ţie, Sfinte Ioane, pentru a le da ajutorul vostru cel puternic. Deci ieşind, le-ai spus să lepede eresul şi să primească adevărata credinţă; iar ei făgăduind, ai poruncit tu, sfinte, să aduca apă, rugând apoi pe episcop să toarne acea apă în chipul cruci peste ea şi îndată după turnare, s-a vindecat femeia ca şi cum n-ar fi fost bolnavă. La această minune atât ei, cât şi toţi cei ce erau de faţă, au preaslăvit pe Dumnezeu. Ereticii lepădându-se de învăţăturile lor cele rătăcite şi întorcându-se la adevărata credinţă, s-au numărat între dreptmăritorii creştini; iar noi îţi aducem laudele acestea :


Bucură-te, Ioane Gură de Aur, tăbliţă scumpă cu aur ferecată;


Bucură-te, organ dulce răsunător, de Dumnezeu insuflat;


Bucură-te, gura cea aleasă împodobită cu cuvinte de aur;


Bucură-te, îmbogăţitorul Bisericii cu scrieri minunate şi preascumpe;


Bucură-te, pierzătorul eresurilor elineşti şi evreieşti;


Bucură-te, că femeia aceea auzindu-te înalt vorbind a fost luminată de Dumnezeu şi te-a numit "Gură de Aur";


Bucură-te, că puţul învăţăturilor tale adâncit fiind, ai dat creştinilor funii minunate, ca să ajungă la apele învăţăturilor tale;


Bucură-te, că de toate Bisericile eşti numit "Gură de Aur";


Bucură-te, tămăduitorul femeii eparhului;


Bucură-te, că te-ai asemănat Botezătorului Ioan cu numele şi cu viaţa ta aspră;


Bucură-te, că şi tu, Sfinte Ioane, ca şi Ioan Botezătorul, ai predicat popoarelor pocăinţa;


Bucură-te, că şi tu, ca şi Ilie Tezviteanul, cu credinţa, cu rugăciunile şi cu postul te-ai îndeletnicit în toată viaţa ta de 63 de ani;


Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!


Condacul al 9-lea


În vremea preoţiei tale, sfinte mare ierarhe Ioane, predicând în biserică şi înalt ritorisind, celor neînvăţaţi erau neînţelese unele din cuvintele tale. Atunci o femeie din popor, care asculta cu mare evlavie învăţăturile duhovniceşti, a ridicat glas în popor şi a zis: "Învăţătorule duhovnicesc, sau mai bine Gură de Aur, adâncă este apa puţului sfintelor tale învăţături, dar funia minţii noastre fiind scurtă, să ajungă la apă nu poate"; şi de atunci tot poporul ţi-a dat numirea de "Gură de aur"; deci şi noi minunându-ne de darurile cu care Dumnezeu te-a împodobit, te lăudăm pe tine şi lui Dumnezeu cântăm : Aliluia!


Icosul al 9-lea


Împăratul Valent sprijinind pe arieni multe biserici ortodoxe le-a dat acelora, spre mâhnirea adevăraţilor creştini şi pe tine, Sfinte Vasile, mult te-au amărât cu prigonirile, căci acest împărat, când a venit în Cezareea şi tu l-ai întâmpinat cu pâine şi sare, el a poruncit de ţi-a dat fân din hrana cailor lui. Şi tu, Sfinte Grigorie, fiind născut din oameni de bun neam şi drepţi, Grigorie şi Nona, ai dobândit o creştere adevărat creştinească şi ai răzbătut, ca nimeni altul, tot meşteşugul şi ştiinţa învăţăturilor, făcându-te tâlcuitor şi dascăl lumii, cinstind cu cuvinte de laudă pe marele Vasile, pe tatăl tău Grigorie, pe fratele tău Chesarie şi pe sora ta Gorgonia, la înmormântările lor. Iar tu, Părinte Ioane Gură de Aur, ai dat sfaturi dumnezeieşti poporului încredinţat ţie spre păstorie, dându-te pe tine singur pidă de nevoinţă, de cumpătare şi de răbdare, mâncând deseori puţină zeamă de orz şi dormind puţin, nu stând pe pat, ci deseori şezând pe scaun. Fiind ales şi chemat la scaunul patriarhal din Constantinopol, ai mustrat pe Eudoxia împărăteasa, pentru că a răpit o vie a unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, care striga cerându-şi dreptul ei. Şi tu sfinte ai sfătuit pe împărăteasă să nu fie lucrul străin luat cu sila; de care sfaturi ea neţinând seama, a fost asemănată de tine cu Izabela, soţia împăratului Ahav, şi ţi-ai atras mânia ei, exilându-te; dar ai fost adus iar pe scaun şi, a doua oară ai fost exilat prin mijlocirea unor episcopi invidioşi care se purtau mai mult silniceşte decât creştineşte. Deci noi, minunându-ne de viaţa voastră sfântă, şi de faptele voastre, ne sârguim a vă aduce laude bine meritate :


Bucură-te, Ierarhe Vasile, sprijinitorul şi apărătorul binecredincioşilor creştini;


Bucură-te, curajosule mustrător al împăratului Valent, părtinitorul arienilor;


Bucură-te, cel ce ai suferit mânia împăratului pentru pâinea neagră cu care l-ai întâmpinat, pentru că cu acelea se hrănea poporul;


Bucură-te, vrednicule ierarhe, mare îndreptător al Bisericii lui Hristos;


Bucură-te, Grigorie, care cu agera ta minte ai răzbătut toate ştiintele şi adâncurile filozofiei;


Bucură-te, că tu, sfinte, toate dogmele le-ai lămurit învăţând pe toţi creştinii adevărata teologie;


Bucură-te, cel ce ai fost dascăl de dreaptă învăţătură tuturor creştinilor;


Bucură-te, cel ce ai lăudat pe marele Vasile, la moartea căruia ai plâns cu lacrimi de adevărată fraţie;


Bucură-te, Ioane Gură de Aur, mustrătorul celor răpitori ai lucrului săracului asuprit şi amărât;


Bucură-te, cel ce ai fost surghiunit de împărăteasa Eudoxia pentru asemănarea ei cu Izabela, soţia lui Ahav;


Bucură-te, că ai suferit şi pornirea cea răutăcioasă a unor episcopi nerecunoscători;


Bucură-te, Ioane cel aspru prigonit şi dus în exil tocmai în Armenia, unde ai fost chemat la ceruri de Domnul Hristos;


Bucură-te, mângâietorule al episcopului Chiriac, cel asemenea exilat;


Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată !


Condacul al 10-lea


Mari învăţători şi deobşte izbăvitori oamenilor şi îndreptători ai obice-iurilor v-aţi arătat sfinţilor, înţelepţi şi împodobiţi de Dumnezeu : Vasile cel Mare, cel ce arătat ai cuvântat cu înţelepciune tare şi neschimbată, îngrozind pe eparhul şi mustrând pe împăratul Valent; Grigorie Teologul, cel ce ai fost desfătarea limbii, dulceaţa auzului, mângâierea inimii şi îngerească pâine de suflete hrănitoare; şi Ioane Gură de Aur, răul darurilor celor duhovniceşti, umplut până la vărsare, organ aurit al predicilor, al pocăinţei, milosteniei, smereniei, umilinţei, al privegherilor, al iubirii de aproapele şi apărătorul celor asupriţi şi nedreptăţiţi. Noi, împreună cu voi, dorim a cânta lui Dumnezeu laude : Aliluia!


Icosul al 10-lea


Darul lui Dumnezeu ţi-a descoperit, Sfinte Vasile, faptele bune ale prezbiterului Anastasie, la care ai mers cu clerul arhiepiscopalei tale biserici, spre a cunoaşte viaţa acestui vrednic preot, care vieţuind într-un sat, cu femeia sa Teognia, petreceau viaţa lor întru curăţie, socotită fiind ea, ca o ţarină neroditoare; iar Anastasie a fost luminat de Dumnezeu şi ştiind cu duhul că ierarhul său Vasile voieşte să-l cerceteze, a zis soţiei sale: " Eu mă voi duce la câmp, să lucrez pământul, iar tu sora mea, în ceasul al nouălea aprinzând lumânări, vei ieşi întru întâmpinarea Sfântului Vasile, arhiepiscopul nostru". Deci făcând Teognia aşa, cum zisese Anastasie, a întâmpinat pe Sfântul Vasile, care cunoscând cu duhul că Anastasie este în casă, l-a chemat; şi el ieşind întru întâmpinarea Sfântului şi sărutându-i picioarele i-a zis : "De unde mie aceasta, că a venit arhiereul Domnului la mine?". Iar Sfântul Vasile i-a zis:" Bine că te-am aflat, să mergem în biserică şi să facem dumnezeiasca slujbă". Mergând toţi în biserică a poruncit Sfântul Vasile lui Anastasie să slujeasea Sfânta Liturghie, zicându-i:" Cu toate lucrurile tale cele bune, să ai şi ascultare". Şi când slujea Anastasie, Sfântul Vasile şi ceilalţi care erau vrednici, au văzut, în vremea înălţării sfintelor şi înfricoşătoarelor Taine, pe Preasfântul Duh în chip de foc pogorându-Se şi pe Anastasie înconjurându-l. De aceste fapte minunate noi mirându-ne te întâmpinăm, Sfinte Vasile, cu aceste frumoase laude:


Bucură-te, Ierarhe Vasile cel luminat la minte de Dumnezeu;


Bucură-te, cunoscătorul vieţii şi al faptelor bune ale prezbiterului Anastasie;


Bucură-te, că după sfânta slujbă ai binevoit a fi ospătat în casa vrednicului preot;


Bucură-te, cel ce ai ştiut cu duhul că Teognia nu-i este lui soţie, ci soră şi aşa i-ai zis să o numească;


Bucură-te, sfinte, care ai cercetat într-un bordei, din casa lui Anastasie, pe un bolnav stricat de lepră, pe care îl îngrijeau preotul şi sora lui;


Bucură-te, milostive, că şi tu ai voit să slujeşti o noapte pe acel om bolnav, ce era deseori mânios şi ocărâtor, spre a te face părtaş la plata dunmezeiască;


Bucură-te, că toată noaptea ai petrecut-o cu acel bolnav în bordei, stând în rugăciune, iar a doua zi pe bolnav l-ai scos din bordei întreg şi sănătos;


Bucură-te, că Sfântul Efrem Sirul, rugându-se lui Dunmezeu, a avut o vedenie minunată : un stâlp de foc, al cărui cap ajungea la cer şi un glas din cer i-a zis : "Efreme, Efreme, în ce chip vezi pe acest stâlp de foc, în acest fel este Vasile";


Bucură-te, că sfântul acesta Efrem, după vedenia aceasta, s-a dus la Cezarea Capadociei în ziua Arătării Domnului, cu un tălmaci fiindcă el nu cunoştea greceşte şi te-a văzut pe tine, Sfinte Vasile, mergând la biserică cu multă evlavie;


Bucură-te, că tu sfinte, cunoscând cu duhul că Efrem Sirul este în biserică, ai poruncit arhidiaconului tău să se ducă să-l cheme la tine în sfântul altar;


Bucură-te, că acela se apăra prin tălmaci că nu ar fi el cel chemat, ci un altul poate; însă tu sfinte ai zis arhidiaconului "mergi şi spune străinului monah: Doamne Efrem, vino şi intră în sfântul altar, că te cheamă arhiepiscopul"; şi apoi l-ai hirotonit diacon zicându-i să spună ecteniile în limba grecească, ceea ce Efrem a îndeplinit;


Bucură-te, mare ierarhe Vasile!


Condacul al 11-lea


Bună mireasmă lui Hristos făcându-te, Sfinte Ierarhe Vasile, toată lumea ai umplut de mirosul cel plăcut al Sfintei Evanghelii; şi îmbrăcând veşmântul luminat al arhieriei, ai slujit cu toată vrednicia Biserica lui Hristos Dumnezeul nostru; iar noi minunându-ne de viaţa ta cea îngerească, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!


Icosul al 11-lea


Păstorind Biserica patriarhală a Constantinopolului timp de 12 ani până la soborul al doilea, te-ai retras la moşia ta Arianz, unde ai petrecut o viaţă de sfinţenie, până la vârsta de optzeci de ani, când Domnul te-a chemat din viaţa aceasta pământească la împărăţia cea cerească şi acolo te bucuri de ostenelile tale şi de luptele ce ai avut pentru buna întărire a Bisericii lui Hristos, având mulţumirea că la retragerea ta de pe scaunul patriarhal, ai lăsat numai o biserică eretică în Constantinopol, iar pe cele ce mai înainte fuseseră date arienilor, le-ai readus la starea de mai înainte a dreptcredincioşilor. Deci noi, cinstind pomenirea ta, te lăudăm cu aceste cântări de laudă:


Bucură-te, Ierarhe Grigorie, mintea cea luminată de Dumnezeu;


Bucură-te, chimval răsunator în toată lumea, a cuvintelor tale teologhiceşti;


Bucură-te, curăţitorul şi stârpitorul neghinelor eretice;


Bucură-te, plugarule, care ai arăt pământurile sufleteşti ale creştinilor;


Bucură-te, semănătorule al grâului dumnezeiesc, care hrăneşte şi satură omenirea creştină;


Bucură-te, adăpătorul celor însetaţi de apa cea vie a Sfintei Evanghelii;


Bucură-te, alăuta darului cea de Dumnezeu vestitoare;


Bucură-te, întăritorul cel adevărat al dogmelor părinţilor celor dreptcredincioşi;


Bucură-te, cârmaci bine priceput al corabiei Bisericii creştineşti;


Bucură-te, râu plin de apele darului;


Bucură-te, noule David, cel ce ai cântat laude alese lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime;


Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!


Condacul al 12-lea


Nou Samuel te-ai arătat, Sfinte Grigorie Teologule, cu curăţia vieţii tale şi cu marea ta înţelepciune; împodobit fiind şi cu darul oratoriei, ai fost ca un nou David cântând cu fluierul cel păstoresc al cuvântării de Dumnezeu, încât s-a putut spune despre tine că, dacă s-ar fi aflat vreo icoană şi vreun chip împodobit, acela ai fi tu, Sfinte Grigorie; pentru care şi noi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine : Aliluia!


Icosul al 12-lea


După atâtea veacuri trecute gândindu-ne şi noi, Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al Constantinopolului şi citind cele scrise de tine episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm de mintea ta cea luminată şi de cuvintele de mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji tuturor creştinilor la cazuri de necazuri şi supărări. Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului Chiriac acestea : "Vino să-ţi scot rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amară şi grea, iar corăbierii, neputând face nimic pentru încetarea furtunii, stau încremeniţi, plâng, se tânguiesc, se roagă şi aşteaptă sau pieirea lor în valurile mării, sau încetarea furtunii. Nu te mâhni, frate Chiriac, că eu când am fost izgonit din Constantinopol, nu mă îngrijeam de nimic, că ziceam întru mine: de este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. De va vrea să mă fierăstruiască, am pildă pe profetul Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de profetul Iona. De îi este voia să mă bage în groapă, am pe Daniil băgat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan întâiul mucenic, ce a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de o am, s-o ia, căci gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi şi duce din viaţă. De aş fi plăcut oamenilor, nu aş fi sluga lui Hristos; iar proorocul David mă înarmează: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat". Iar noi citind aceste cuvinte ne minunăm şi-ţi aducem aceste laude:


Bucură-te, minte înaltă de Dumnezeu insuflată;


Bucură-te, organ de aur ce ai cuvântat mai frumos decât toţi înţeleptii lumii;


Bucură-te, că în timpul surghiunului tău multe suferinţe şi amaruri ai avut;


Bucură-te, că de la Comane, unde ai fost îngropat, după 33 de ani, moaştele tale au fost aduse la Constantinopol;


Bucură-te, că nu ai voit a te lăsa ridicat până când împăratul Teodosie nu ţi-a trimis epistola sa;


Bucură-te, că aducându-ţi-se moaştele tale la Constantinopol au fost întâmpinate de împăratul şi de toţi sfetnicii cei mai însemnaţi ai împărăţiei;


Bucură-te, că moaştele tale au fost duse în biserica Sfântului Apostol Toma;


Bucură-te, că de acolo au fost aşezate în biserica Sfintei Irina unde au fost puse pe tronul patriarhal;


Bucură-te, că de la biserica Sfintei Irina moaştele tale fiind puse cu racla într-o caretă împăratească, au fost duse la biserica Sfinţilor Apostoli;

Bucură-te, că în acea biserică patriarhală moaştele tale au fost îngropate în sfântul altar;


Bucură-te, că un bolnav suferind de nepuţinţă a încheieturilor, atingân-du-se de racla moaştelor tale s-a izbăvit cu totul de boală;


Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!


Condacul al 13-lea


Viaţa voastră cea sfântă, slujbele cele împodobite, cuvântările voastre cele mai alese şi mai scumpe decât toate avuţiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca nişte tezaure de cel mai mare preţ, v-au făcut să fiţi pentru toată lumea creştină cei mai vrednici de toată cinstirea şi venerarea noastră, fiind luaţi de cei mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viaţă curată şi sfântă, de mari şi neîntrecuţi luminători şi apărători ai dreptei credinţe, ai vieţii celei nemateriale, ai suferinţelor şi asupririlor la care aţi fost supuşi de oameni cu cugete rele ce nu vă puteau privi bine din cauza pornirii inimii lor celor lacome şi invidioase; dar voi, sfinţilor, pe toate le-aţi suferit cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune, cu răbdare, cu postul, cu rugăciunile şi cu viaţa voastră cea nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude, cântând cu voi lui Dumnezeu : Aliluia! ( de 3 ori )


Apoi iarăşi se zic Icosul 1 şi Condacul 1

vineri, 29 ianuarie 2010

O frumoasă vedenie cerească (7)


[...]- Dar locul unde mergem de aici cum este, Sfinte Mihaile?
- Acum mergem la Raiul cel binecuvântat de Domnul.
- Iuţeşte-ţi zborul Sfinte Mihaile, am zis eu, că nu mai pot suferi acest locaş întunecat al veşnicelor osânde. a pierit deasupra noastră lumina, şi întorcându-ne înapoi, peste o clipă am fost ieşiţi la lumină. Am zburat spre răsărit cu Sfântul atât de iute încât nici nu puteam să-l mai întreb nimic. am ajuns la o cetate înflorată, minunată. Era înconjurată de brazi înalţi ca la grădinile publice, cu ramurile apropiate, fiecare ramură avea floare ca de bujor de anumiteculori. Am întâmpinat în faţa noastră o poartă frumos înflorată. Şi în poartă era săpată Crucea care lumina ca un soare. De ambele părţi ale porţii stăteau doi sfinţi bătrâni ce purtau în mâini săbii care luminau ca soarele. Sosind în faţa porţii, Sfântul şi-a făcut plecăciune, poarta s-a ridicat cu Crucea în sus, bătrânii sfinţi au lăsat săbiile în jos şi noi am intrat în grădina binecuvântată a Raiului, unde am văzut minuni de care mă cutremur spunându-le. Erau aici străduţe aliniate minunat, ale căror capete nu se vedeau, în lăţime cât merg doi oameni, pe jos creştea nişte foaie lată frumos înflorată, moale ca mătasea, peste care noi călcam şi iarăşi venea la loc. Pe marginea străduţelor erau pomişori ca la grădinile publice, cu coajă verzue ca a bradului, aveau grosimea căt se poate cuprinde cu două mâini. Toţi aceşti pomi erau retezaţi având ramuri pletoase în jos. Unii erau împodobiţi cu frunze şi flori cum n-am văzut în lume, alţii cu frunze şi cu fructe ce n-am văzut în lume. Aceşti pomi erau depărtaţi unul de altul cam cinci metri, iar în locurile goale dintre pomişori erau odăiţele frumos înflorate ca troiţele noastre. Toate erau cu uşile şi ferestrele deschise împodobite cu florării dumnezeieşti. Printre pomi şi odăiţe zburau stoluri de păsări în mărimea porumbeilor noştri de casă, cântau cântări religioase. O lumină puternică şi mirosuri slăvitoare pluteau în acel loc minunat, aici, eu am întrebat pe Sfânt ceea ce-mi rămăsese mie neîntrebat când am zburat de la scaunul Dumnezeiesc din ceruri şi am zis:
- Spune-mi Sfinte Mihaile ce înseamnă stâlpii de foc care înconjurau scaunul Mântuitorului?
- Stâlpii cei de foc, care jucau în faţa Domnului, sunt Heruvimii şi Serafimii de care vorbesc cărţile la voi în lume.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, ce înseamnă trei lumini puternice care m-au lăsat pe mine orb?
- Aceste trei lumini însemnează Sfânta Treime, adică Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
- Spune-mi Sfinte Mihaile ce înseamnă lumina puternică acre există sub tălpile Domnului?
- Înseamnă că puterea închipuită în trei feţe este o singură Dumnezeire, o singură putere.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, cine sunt bătrânii de la poartă?
- Sunt Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, când trece un suflet păcătos pe aici cum îl privesc aceşti bătrâni?
- Sufletul păcătos, merge pe altă cale mai depărtată şi când el soseşte cu îngerul în faţa porţii şi al bătrânilor, Sfinţii întorc capul să nu vadă feşele lor şi el vede numai săbiile lor, adică judecata lui.
- Spune-mi Sfinte cum se cheamă acest loc împodobit cu atâtea frumuseţi?
- Cu acest loc se plineşte cuvântul Domnului care a zis: "În casa Părintelui Meu sunt multe locaşuri". Aici e locul pe veci al aleşilor Domnului, acre cât trăiesc fac voia Lui. În aceste locuri ţi-a gătit şi ţie Domnul un loc, pentru viaţa şi rugăciunile tale.
Deodată ne pomenim într-o odăiţă frumos împodobită..
- Vezi locul acesta Ioane? Acesta e locul dăruit ţie de Domnul după ziua judecăţii pentru rugăciunile şi viaţa ta.
Mi-a dat Sfântul în acea clipă un scaun mic cu perniţă roşie, zicându-mi:
- Stai Ioane aici şi te odihneşte puţin, ai să mă întrebi pe mine aici toate câte te va lumina duhul Sfânt al Domnului ca să-ţi explic eu toate ţie că tu ai să le spui la lume.
Când am vrut să stau pe acel scaun ceresc, m-a cuprins o sete mare şi am zis:
- Vai Sfinte Mihaile, pe mine mă găsi o sete..
- Nu-i sete materialnică Ioane, ci e sete spirituală, sfântă.
Şi arătându-mi o cişmeluţă care era în faţa odăiţei mi-a zis:
- Mergi şi gustă tu apă vie.
Am mers şi cu lacrimi gustând din acea apă, am simţit mirosuri slăvitoare şi o lumină puternică. Mergând să stau pe scaunul arătat mie de Sfânt am zis:
- Vai Sfinte Mihaile, cum nu am avut în lumea vremelnică apă ca aceasta, să fi gustat numai la o săptămână odată, atunci când gura me era amară de boală.
- Cu greşeli vorbeşti cu mine Ioane. Tu nu ai avut boală ci un mic post, ca tu să poţi vorbi cu Domnul, să-ţi dea în dar talantul dăruit ţie.
- Spune-mi Sfinte Mihaile, cum sunt locurile unde petrec creştinii drepţi şi cei păcătoşi de la moartea lor până la ziua judecăţii?
- Sunt două locuri, locul drepţilor şi locul păcătoşilor. Locul celor drepţi este o vale frumos împodobită în frumuseţi. Acole petrec creştinii drepţi, de la moarte până la ziua judecăţiica într-un târg la voi în lume. se cunosc unul pe altul şi au acolo mila şi mângâierea Domnului deopotrivă până la ziua judecăţii. Atunci merge fiecare creştin să-şi ia plata după ale sale fapte. Se desparte atunci tată de fecior, soţ de soţie, frate de soră, cum zic cărţile sfinte.
- Cum se cunosc ei acolo Sfinte Mihaile, şi cum pot să vorbească unul cu altul dacă e aşa multă lume?
- Fiecare creştin când moare merge la ai lui. Cunoaşte acolo părinţi, fraţi, copii şi pe toţi câţi i-a cunoscut în lumea vremelnică.
- Case au ei acolo?
- Nu au case acolo, Ioane, au numai paturi de aşteptare până la ziua judecăţii servesc faptele bune ce au făcute şi sărindarele ce şi-au dat în lume. Tot creştinul cât trăieşte în viaţă e dator a-şi da câteva sărindare. Căci sărindarele vă servesc pentru scăparea de greşeli în lume şi dincolo de mormânt ca un acoperiş spiritual, sfânt.
- Rugăciuni fac ei acolo, Sfinte Mihaile?
- Creştinul care cât trăieşte pe lume iubeşte rugăciunea şi petrece viaţa în rugăciuni cu drag până la moartea lui, şi după ce moare în rugăciuni petrece în veac, cum zice cuvântul sfânt al Domnului:"În toate zilele vieţii mele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului."
- După ce-şi fac ei rugăciunea colo sfinte Mihaile? Că noi în lume o facem după preoţi în biserici.
- Ei acolo sunt într-o vale frumos împodobită cu lume multă şi când vine ceasul de a-şi face rugăciunea, vin deasupra lor plutind în văzduh coruri sau grupuri de îngeri nenumărate. Se aşează sufletele cu o iuţeală mare în jurul fiecărui grup cui aparţin, încep îngerii a cânta din nişte trâmbiţe, glasuri de slujbă cerească. La glasul îngerilor creştinii drepţi îşi fac rugăciuni cum faceţi voi în lume după preoţii voştri în biserici. Acolo se face o închinăciune, o plecare de genunchi şi o voce se aude pretutindeni.[...]

Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

joi, 28 ianuarie 2010

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul - Rugăciunea Postului Mare


"Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. (o metanie)


Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.(o metanie)"



O rugăciune scurtă dar profundă, specifică Postului Mare, post ce se apropie cu paşi repezi, o rugăciune a pocăinţei. Se repetã de trei ori si se însoţeşte de trei metanii mari, închinãciuni cu fruntea pânã la pãmânt. Metaniile (metanoia) desemneazã pocãinta ca eliberare a noastrã de sub sclavia acestei lumi, şi recunoaşterea noastră ca "slugi" ale lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să ne eliberăm de stăpânirea acestei lumi, pentru a fi cu toată fiinţa noastră cât mai aproape de EL. Aici o tâlcuire frumoasă pentru această rugăciune.

Despre pocăinţă - Sfântul Efrem Sirul (306-373)


"Nu ştii, iubite, în care ceas va porunci Cerescul Doctor să încuie uşa vindecării tale. Apropie-te, rogu-te, sârguieşte-te a te vindeca ! Să vrei să se bucure oastea cerească pentru pocăinţa ta ! Soarele s-a plecat spre seară ; pe tine te aşteaptă
ca să ajungi la lăcaş."

via Koinonia

miercuri, 27 ianuarie 2010

Îngerul ierbii...


"Peste tot ce a creat, Dumnezeu a rânduit un înger care să vegheze. Unul veghează copacii, altul păsările, altul florile şi aşa mai departe. Chiar şi iarba pe care călcăm a fost dată în grija unui înger.

Dar Îngerul Ierbii şi-a zis: "Celorlalţi îngeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante în supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsită de importanţă. N-am să mă ocup deloc de ea. Poate să crească şi singură. Şi, într-adevăr, nu s-a ocupat de ea deloc.

Într-o zi, Îngerul Copacilor s-a dus la Dumnezeu plângându-se că mor copacii din grădinile oamenilor şi din păduri, pentru că iarba care întreţine umezeala e toată uscată. În altă zi s-a dus Îngerul Florilor, plângându-se că florile nu pot creşte pe câmpuri pentru că nu există iarbă care să păstreze rouă pentru ele. În cele din urmă a venit omul, plângându-se: "Doamne, mor animalele în gospodarii pentru că nu mai avem iarbă să le hrănim. Ia-mă de pe pământ, Doamne! Altădată pământul era frumos, dar acum arată ca un deşert..."

Atunci Dumnezeu, chemându-l la Sine pe Îngerul Ierbii, l-a întrebat: "Ţi-am dat o sarcină mică sau mare, Înger al ierbii?" Dându-şi seama că Dumnezeu i-a cunoscut gândurile, a îngenuncheat şi a zis: " Nu trebuia să spun ce am spus. Acum îmi dau seama că sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decât eram eu vrednic s-o primesc. Iartă-mă! De acum acolo îmi voi face datoria şi lumea va fi frumoasă din nou. Îmi dau seama acum că nimic în lume nu e lipsit de importanţă şi fără rost". Şi iarba îngrijită făcu să crească din nou copacii, să înflorească din nou florile şi să-şi răspândească mirosul peste lume..."

via e-mail

...si asa fiecare om are importanta lui in fata lui Dumnezeu, misiunea lui, responsabilitatea lui...de aceea sa fim cu luare aminte...pentru ca tot ceea ce facem lucreaza la armonia lumii acesteia...

;) AndreeaTatiana

Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur


In ziua in care se face pomenirea Aducerii moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, se aminteste ca acesta a acuzat-o pe imparateasa Eudoxia ca si-a insusit via vaduvei Calitropia. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost izgonit de doua ori din scaunul patriarhal, ca dupa un timp, sa fie rechemat in scaunul patriarhal. A treia si cea din urma data a fost trimis la Cucus. De aici a fost dus la Aravissos si apoi la Pitius, unde a murit in anul 407. A fost ingropat in Comane.

In anul 434, unul dintre ucenicii sai, numit Proclu (434-447), ajungand Patriarh de Constantinopol, a cerut voie imparatului bizantin Teodosie, sa aduca in Constantinopol trupul Sfantului Ioan Gura de Aur. Abia in anul 438 crestinii au reusit sa aduca trupul Sfantului Ioan Gura de Aur in capitala Imperiului Bizantin. Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur au fost duse mai intai in Biserica Sfantului Apostol Toma, numita "a lui Amantie", iar dupa aceea la Biserica Sfanta Irina. A doua zi, dis de dimineata, Sfintele sale Moaste au fost duse in Biserica Sfintii Apostoli. Potrivit Traditiei, in momentul in care au fost asezate in aceasta din urma biserica, din gura Sfantului Ioan s-au auzit cuvintele: "Pace tuturor."

Racla cu Sfintele Moaste a fost ingropata in Sfantul Altar, langa Moastele Sfantului Grigorie Teologul.

Dupa venirea cruciatilor in Constantinopol, Moastele Sfintilor Ioan si Grigorie Teologul au fost duse in Venetia, iar apoi in Roma. Cinstitul sau trup a fost asezat mai intai intr-un pridvor al unei Biserici medievale, inchinata Sfantului Apostol Petru. Mai tarziu, in data de 1 mai 1626, acestea vor fi transferate in Biserica cea mare a Sfantului Petru, fiind asezate intr-o Capela special amenajata pentru ele.

In ziua de 27 ianuarie se face pomenirea mutarii Sfintelor sale Moaste din Constantinopol in Roma. Dupa 800 de ani, moastele celor doi sfinti au ajuns sa fie inapoiata Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan Paul al II lea restituite Bisericii Constantinopolului, in data de 27 noiembrie 2004, Moastele Sfintilor Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Grigorie Teologul.


Sursa aici


Mai multe puteti citi si aici


Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur

marți, 26 ianuarie 2010

O familie de sfinţi - Sfinţii Xenofont, Maria soţia sa şi fii, Ioan şi Arcadie


Xenofont a fost unul din cei mai bogati oameni din Constantinopol. Impreuna cu sotia sa Maria, isi duceau viata potrivit voii lui Dumnezeu. Hotaraste sa-si trimita fiii la scoala din Beirut, in Fenicia. Din cauza unei boli, isi cheama fiii pentru a fi alaturi de el pe patul suferintei. Ii indemana pe acestia sa ia ca plida de trai viata sa: „socotesc ca nu va va fi de trebuinta alt invatator; caci invatatura cea din casa prin cuvinte si inchipuita prin fapte mai folositoare este decat invatatura cea din afara”.

Xenofont ii cere lui Dumnezeu sa-l tina in viata pana isi va vedea fiii in toate desavarsiti. Dumnezeu ii asculta rugaciunea si ii descopera in vis ca se va insanatosi. In urma acestei minuni, cei doi fii, Ioan si Arcadie, decid sa revina in Beirut. In timpul calatoriei lor pe mare, se produce o furtuna. Datorita rugaciunilor au ajuns la uscat, insa, fiecare in alta tara: Ioan la un loc ce se numea Melfitan, iar Arcadie, in Tetrapirghia. Fiecare nestiind de salvarea celuilalt, petrecea in intristare. Ca multumire ca nu au pierit in mare, cei doi vor imbraca haina monahala in locuri diferite.

Tinand seama ca timp de 2 ani nu au mai primit nicio veste de la cei doi fii, Xenofont trimite o sluga la Beirut sa cerceteze motivul pentru care acestia nu au mai dat semne de viata. Sluga nu-i gaseste, dar il intalneste intr-o manastire pe unul din insotitorii celor doi de pe corabie. Acesta ii marturiseste ca numai el a scapat din cumplita furtuna. Ajuns la curtea lui Xenofont, sluga ii vesteste acestuia ca fiii lui au murit inecati in mare. In urma rugaciunilor facute de Xenofont si sotia sa Maria, Dumnezeu le descopera in vis, ca cei doi fii sunt in viata. Decid sa mearga la Locurile Sfinte spre a-si vedea fiii. Nu erau aici, dar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, cei doi ajung la Locurile Sfinte pentru inchinare. Dupa ce isi revad fiii, Xenofont si sotia sa Maria intra in monahism. Datorita bunei vieturi, Xenofont si Maria au primit darul de a face minuni.

Sursa: Crestin Ortodox

Viaţa Sfinţilor pe larg si aici

luni, 25 ianuarie 2010

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Xenia - cea nebună pentru Hristos


O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum că pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie că uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi : primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfintei Cuvioase Xenia de Sankt Petersburg

24 ianuarie


Rugăciunile începătoare apoi:

Condac 1

Ţie celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu şi nebunei pentru Hristos, sfântă şi fericită maică Xenia, care ai ales nevoinţa răbdării şi relei pătimiri, cântare de laudă îţi aducem toţi cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. Iar tu ne apără de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să strigăm ţie: Bucură-te sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Icos 1

Vieţii îngereşti ai râvnit maică fericită, căci după moartea soţului tău ai lepădat frumuseţea lumii acesteia şi toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii, dobândind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:

Bucură-te, că te-ai asemănat prin viaţa ta sfântului Andrei celui nebun pentru Hristos;
Bucură-te, că lepădându-te de numele tău, cu numele celui adormit te-ai numit;
Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ai început-o luând numele soţului tău Andrei;
Bucură-te, căci numindu-te cu nume bărbătesc neputinţa femeiască ai lepădat;
Bucură-te, că toată avuţia ta ai împărţit-o oamenilor buni şi săracilor;
Bucură-te, că pentru Hristos ai primit sărăcia cea de bunăvoie;
Bucură-te, că prin nebunia ta ne-ai învăţat să lepădăm cugetarea cea deşartă a acestui veac;
Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor ce aleargă cu credinţă la tine;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 2

Văzând străină petrecerea ta, că ai defăimat toată odihna şi bogăţia lumească, rudeniile tale cele după trup te-au crezut ieşită din minţi; dar locuitorii cetăţii lui Petru văzând neagonisirea şi sărăcia ta cea de bună voie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Înţelepciunea cea dată ţie de Dumnezeu ai ascuns-o, Sfântă Xenia sub nebunia cea părută, în deşertăciunea marelui oraş vieţuind ca o locuitoare a pustiei şi înălţând neîncetate rugăciuni lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de această petrecere a ta îţi aducem unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ai primit pe umerii tăi greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, dată ţie de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai ascuns strălucirea harului prin nebunia cea părută;
Bucură-te, că ai dobândit darul înainte-vederii prin înalta ta smerenie şi prin nevoinţa rugăciunii;
Bucură-te, că ai folosit darul tău spre binele şi mântuirea celor în suferinţe;
Bucură-te, ceea ce ca o mai înainte-văzătoare ai zărit suferinţele omeneşti în necuprinse depărtări;
Bucură-te, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre naşterea fiului ei;
Bucură-te, că pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai învăţat pe toţi să alerge la Dumnezeu prin rugăciune;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 3

Cu puterea cea dăruită de sus ţie de la Dumnezeu, bărbăteşte ai răbdat arşiţa şi gerul cumplit, răstignindu-ţi trupul cu patimile şi poftele lui. Pentru aceasta, luminată fiind de la Duhul Sfânt, neîncetat ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Având, o fericito, cerul ca acoperământ şi pământul aşternut trupului, ai lepădat plăcerile trupeşti de dragul împărăţiei lui Dumnezeu; iar noi, văzând o asemenea minunată vieţuire, cu străpungere de inimă strigăm ţie:

Bucură-te, că ţi-ai dăruit oamenilor locuinţa ta pământească;
Bucură-te, ceea ce ai căutat şi ai primit acoperământul ceresc;
Bucură-te, ceea ce neavând nimic pe pământ, pe toţi îi îmbogăţeşti duhovniceşte;
Bucură-te, ceea ce ne înveţi răbdarea prin vieţuirea ta;
Bucură-te, ceea ce ai arătat oamenilor dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea împodobită cu roadele evlaviei;
Bucură-te, ceea ce ai arătat lumii răbdarea şi nerăutatea;
Bucură-te, calda noastră mijlocitoare înaintea scaunului Celui Preaînalt;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 4

Prin blândeţe şi nerăutate biruit-ai fericită maică, viforul vieţii lumeşti ce tulbura cetatea lui Petru şi ai dobândit despătimirea de cele stricăcioase. Pentru aceea şi cânţi acum lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Auzind despre tine că – pătimind pentru Hristos – dai mângâiere celor necăjiţi, întăreşti pe cei neputincioşi şi îndrumi pe calea cea dreaptă pe cei rătăciţi, oamenii aflaţi în suferinţă alergau la tine strigând:

Bucură-te, ceea ce ai iubit cu toată inima calea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai purtat cu bucurie crucea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai răbdat toate ispitele din partea lumii, trupului şi diavolului;
Bucură-te, ceea ce ai cu îmbelşugare darurile lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai arătat dragoste pentru aproapele;
Bucură-te, ceea ce ai mângâiat pe oamenii aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, ceea ce ai şters lacrimile celor ce plângeau;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 5

Stea purcezătoare de la Dumnezeu s-a arătat sfinţenia ta, fericită Xenia, luminând zarea cetăţii lui Petru; că oamenilor ce piereau în nebunia păcatului le-ai arătat calea mântuirii, chemând pe toţi la pocăinţă, ca să aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icos 5

Văzând cum te nevoiai în rugăciune, răbdând gerul şi arşiţa, oamenii binecinstitori se străduiau să micşoreze patimile tale, aducându-ţi îmbrăcăminte şi hrană. Dar tu pe toate le împărţeai săracilor, voind a-ţi păstra nevoinţa. Iar noi, minunându-ne de sărăcia ta cea de bună voie, îţi spuneam unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ai suferit de bună voie arşiţa şi gerul pentru Hristos;
Bucură-te, ceea ce în rugăciune ai petrecut necontenit;
Bucură-te, că ai izbăvit din multe nevoi cetatea lui Petru prin privegherile de toată noaptea;
Bucură-te, ceea ce de multe ori ai întors de la ea mânia lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce nopţile le petreceai pe câmp în rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai gustat dulceaţa Raiului prin sărăcia cea duhovnicească;
Bucură-te, că prin această dulceaţă toate cele lumeşti le-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce petreceai cu totul în Dumnezeu;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 6

Sfinţenia vieţii tale, de Dumnezeu fericito, o propovăduiesc bogaţi şi săraci, bătrâni şi tineri, toţi cei izbăviţi prin tine de felurite boli, nevoi şi necazuri. Pentru aceasta şi noi, preamărindu-te, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Strălucita slava nevoilor tale, fericită maică, atunci când aduceai pietre noaptea, în taină, pentru cei ce clădeau biserica cimitirului, uşurând astfel truda celor ce lucrau la ridicarea zidurilor. Cunoscând acestea şi noi păcătoşii, îţi grăim:

Bucură-te, ceea ce ne înveţi să săvârşim în taină fapte bune;
Bucură-te, ceea ce îi chemi pe toţi să se nevoiască pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, ceea ce ajuţi celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai iubit sfinţenia bisericilor;
Bucură-te, ceea ce uşurezi strădaniile noastre pe calea mântuirii;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor scârbiţi;
Bucură-te, cerească ocrotire a cetăţii lui Petru;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 7

Voind a izbăvi de suferinţă pe doctorul care îşi plângea soţia răposată, ai poruncit unei oarecare fecioare să alerge la Ohta şi aflându-şi acolo soţul, să-l mângâie. Şi făcându-se precum ai zis, mai apoi şi ei bucurându-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Minune nouă ai arătat prin rugăciunea ta, fericită maică, atunci când ai zis femeii celei binecinstitoare: “Ia bănuţul, are să se stingă”, proorocind prin aceasta despre focul care cuprindea casa ei; iar prin rugăciunea ta stingându-se văpaia, şi noi cunoscând aceasta, te lăudăm aşa:

Bucură-te, ceea ce stingi durerile oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai arătat îndrăznire către Dumnezeu pentru cei aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, făclie nestinsă, care arzi cu lumină puternică în rugăciune către Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în nevoi şi în necazuri;
Bucură-te, ceea ce scoţi din groapa pierzării pe cei stăpâniţi de patimi;
Bucură-te, ceea ce fereşti pe fecioarele cele binecinstitoare de căsătorii cu nelegiuiţii;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti din deznădejde pe cei răniţi de defăimări;
Bucură-te, grabnică ajutătoarea celor târâţi prin judecăţi nedrepte;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 8

Ca o străină fără adăpost ai străbătut calea vieţii în cetatea de scaun a patriei tale pământeşti, suferind cu mare răbdare necazurile şi defăimările; iar acum, petrecând în Ierusalimul de sus, cu bucurie cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Fost-ai tuturor toate, fericită maică Xenia: celor scârbiţi mângâiere, celor neputincioşi acoperământ şi ocrotire, celor întristaţi bucurie, celor săraci scăpare, celor bolnavi tămăduire. Pentru aceasta noi toţi grăim către tine:

Bucură-te, că locuieşti în sălaşurile cele de sus;
Bucură-te, că te rogi pentru noi, păcătoşii;
Bucură-te, că ai arătat chipul cel bun al slujirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, acoperitoarea celor înjosiţi şi prigoniţi;
Bucură-te, ceea ce ajuţi cu rugăciunile tale poporul dreptmăritor;
Bucură-te, că acoperi pe cei asupriţi care se roagă ţie;
Bucură-te, ceea ce înţelepţeşti pe asupritori;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei necredincioşi şi batjocoritori;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 9

Toate chinurile le-ai suferit, fericită maică: sărăcia trupească, foamea şi setea, încă şi defăimarea de la oamenii cei nelegiuiţi, care te socoteau ieşită din minţi. Ci tu, rugându-te lui Dumnezeu, totdeauna Îi strigai: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot pricepe cum ai mustrat prin nebunia ta nebunia lumii acesteia, şi prin neputinţa ta părută ai ruşinat pe cei puternici şi înţelepţi, care nu au cunoscut puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Dar noi cei ce am primit ajutorul tău îţi vom aduce unele ca acestea:

Bucură-te, purtătoare a dumnezeiescului Duh;
Bucură-te, ceea ce împreună cu apostolul Pavel te lauzi cu neputinţa ta;
Bucură-te, ceea ce ai mustrat lumea cu păruta ta nebunie;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat, de dragul mântuirii, frumuseţea veacului acestuia;
Bucură-te, ceea ce ai iubit din toată inima bunătăţile cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ne chemi pe calea mântuirii;
Bucură-te, înfricoşătoare mustrătoare a păcatului beţiei;
Bucură-te, ceea ce ai fost tuturor milostiv doctor fără de arginţi;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 10

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul, ţi-ai răstignit patimile şi poftele trupului şi lepădându-te de sineţi pentru totdeauna, ţi-ai luat pe umerii tăi crucea şi ai urmat cu toată inima lui Hristos, cântându-i: Aliluia!

Icos 10

Zid tare şi liman neînviforat te-ai arătat celor ce se roagă ţie, maică Xenia. Pentru aceasta şi pe noi ne apără cu rugăciunile tale de vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, ceea ce ne îndemni la osteneală duhovnicească;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de cursele vrăjmaşilor;
Bucură-te, tămâie duhovnicească adusă prinos lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce aduci dumnezeiasca pace în inimile oamenilor;
Bucură-te, ceea ce stingi duhul răutăţii în inimile celor înverşunaţi;
Bucură-te, ceea ce dai binecuvântare copiilor celor buni;
Bucură-te, ceea ce tămăduieşti de boli prin tainica ta rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai arătat înţelepciunea lui Dumnezeu lumii celei înrăite;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 11

Cântare cu laudă îţi aduc, fericită Xenia, cei izbăviţi din nevoi, din necazuri şi din toată ispita prin rugăciunile tale şi împreuna cu tine strigă lui Dumnezeu, bucurându-se: Aliluia!

Icos 11

Lumină strălucitoare s-a arătat viaţa ta, sfântă maică, luminând oamenilor în întunericul acestei vieţi, căci tu ai izbăvit din mocirla păcatului pe cei căzuţi şi spre lumina lui Hristos i-ai povăţuit. Pentru aceasta după datorie auzi de la noi:

Bucură-te, ceea ce luminezi poporul dreptslăvitor cu lumina lui Dumnezeu;
Bucură-te, bineplăcută a lui Dumnezeu, care în lume ai arătat virtuţi mai presus de lume;
Bucură-te, ceea ce prin multe strădanii ai dobândit mare har;
Bucură-te, că ai strălucit în întunericul păcatului, prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce dai mână de ajutor celor ce deznădăjduiesc pe calea mântuirii;
Bucură-te, ceea ce întăreşti în credinţă pe cei neputincioşi;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi duhurile răutăţii;
Bucură-te, că ai uimit şi pe îngeri cu vieţuirea;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 12

Har îmbelşugat izvorăşti, fericită maică Xenia, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta şi aleargă sub acoperământul rugăciunilor tale. Pentru aceasta izvorăşte-ne cu îmbelşugare tămăduiri de la Dumnezeu şi nouă, care ne rugăm ţie, ca să cântăm cu toţii: Aliluia!

Icos 12

Cinstind fericită maică, multele tale minuni, te lăudăm şi cu toată osârdia ţie ne rugăm: nu ne lăsa pe noi păcătoşii, în toate întâmplările cele întristătoare, ci roagă pe Domnul ca să nu cădem din credinţa noastră ortodoxă, în care prin tine fiind întăriţi, cu bună nădejde să-ti strigăm:

Bucură-te, ceea ce ne înveţi să suferim alături de cei necăjiţi;
Bucură-te, ceea ce cu toată osârdia ne îngrijeşti în suferinţele noastre;
Bucură-te, ceea ce ne înveţi a ne răstigni patimile şi poftele trupeşti;
Bucură-te, mijlocitoarea şi acoperitoarea celor ce cinstesc pomenirea ta;
Bucură-te, că ai străbătut calea cea cu osteneală;
Bucură-te, că prin aceasta ai dobândit veşnica mântuire;
Bucură-te, cea care veseleşti pe cei ce aleargă la mormântul tău;
Bucură-te, cea care mijloceşti pururea pentru mântuirea poporului celui dreptmăritor;
Bucură-te, sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre.

Condac 13

O, Sfântă maică Xenia, care în viaţa ta ai purtat – pentru dragostea Mântuitorului tău – o cruce atât de grea. Primeşte de la noi, păcătoşii, această rugăciune adusă ţie. Îngrădeşte-ne cu rugăciunile tale de ispitirile duhurilor întunericului şi ale tuturor celor care cugetă relele asupra noastră. Roagă pe Atotînduratul Dumnezeu să ne dăruiască putere şi virtute, ca fiecare din noi luându-şi crucea şi urmând lui Hristos să-I cânte în vecii nesfârşiţi împreună cu tine: Aliluia!(de 3 ori)

Tropar

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulceşti de ospăţul cel veşnic; cu nebunia cea părută ai ruşinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăinţă de tot răul.

Condac, glas 3

Luminat saltă astăzi oraşul Sfântului Petru, că mulţimea celor scârbiţi află mângâieri, nădăjduind la rugăciunile tale, fericită Xenia, că tu eşti lauda şi întărirea acestui oraş.

Mărimuri

Mărimu-te, pe tine, Sfântă şi Fericită maică a noastră Xenia, şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu Îl rogi pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru...


şi această rugăciune

Cele două Sfinte Cuvioase Xenia

Sfânta Preacuviasă Xenia Romana - 24 ianuarie

Această fericită şi pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit şi râvnitor. Deci, vrând părinţii ei să o mărite şi pregătind nunta, ea s-a sculat şi a fugit din cămara de nuntă, împreună cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare şi trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind îndemnată spre viaţa călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a aşezat în cetatea Milassa din Careia, unde şi-a făcut o bisericuţă închinată sfântului mucenic Ştefan. În jurul acestui locaş s-a nevoit mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei şi cu alte fecioare, dovedind răbdare şi părăsire a simţului poftelor lumeşti. După sfârşitul ei cuvios şi fericit, s-a arătat şi semn de sus. Căci la amiază, pe când soarele lumina pământul, s-a ivit o cruce de stele, înconjurată pe din afară şi pe dinăuntru cu un cearcăn, încât părea a fi o cunună dată de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pământ şi pentru feciorie. După îngroparea ei în pământ nu s-au mai văzut crucea de stele şi cele două cearcăne. Despre viaţa sfintei a povestit una din slujitoare, pe când se săvârşea: din ce ţară şi din ce neam era, că la părinţi se chema Evsevia şi că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.

Sursa


Sfânta Xenia de Sankt Petersburg - cea smerită şi nebună pentru Hristos - 24 ianuarie

Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puţin despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a doua.
Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viaţă poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).
Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viaţă anterior şi a trăit o renaştere spirituală. Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea e în posesia facultăţilor sale mintale şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să îşi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. Viaţa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiţer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiţer a fost soţul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl ştia pe Sfântul Teodor şi a avut de câştigat în urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde îşi băteau joc de ea şi o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe săraci. Îşi petrecea nopţile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea oraşului.
În curând, virtutea sa şi darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăţenii Petersburgului şi chiar familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor ca mari binecuvântări.
Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soţului ei, şi a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârşitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.
Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei şi să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.
Cei care îşi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor şi eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îşi caută de lucru.
Sursa

Rugăciune către Sfântul Mucenic Clement - Episcopul Ancirei


O, Sfinte Sfinţite Mare Mucenice, Clement, mult pătimitorule de chinuri amare, înfocatule mărturisitor al Preaslăvitului nume al Mântuitorului nostru Iisus Christos, cel ce cu neînfricoşată inimă şi cu minte mult iubitoare de Christos cu mare dorire ai alergat pe drumul desăvârşirii, prin suferirea groaznicelor şi nemaiauzitelor chinuri, primit-ai numele de Clement, care mlădiţă de vie se tâlcuieşte. Căci precum via se taie şi se curăţă la vreme şi mai multe roade aduce, aşa şi mult chinuitul tău trup, de mulţi tirani tăindu-se şi strujindu-se plini de duhovniceşti struguri se arată. Prin îndelunga răbdare a nesuferitelor chinuri pe mulţi din întunericul necredinţei la adevăratul Dumnezeu i-ai adus şi fii ai luminii făcându-i, în buciumul viei lui Christos i-ai arătat şi cu roadele vredniciei în credinţă pe Stăpânul viei L-ai bucurat. Acestea şi noi, păcătoşii înţelegându-le, cu multă umilinţă şi dragoste cădem către tine, Mare Mucenice şi mult pătimitorule rugându-te să ne fii ajutător către Înduratul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Christos, ca şi via sufletelor noastre cea sălbatică şi neroditoare să o cureţe şi să o desăvârşească cu al Său har, spre a aduce însutit roadele dreptăţii şi ale sfinţeniei întru slava Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Christos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Mucenic Clement

23 ianuarie

Rugăciunile începătoare şi apoi:


Troparul, glasul al 4-lea:


Viţă de sfinţenie şi stâlpare de chinuire, floare preasfinţită şi rod de Dumnezeu dat credincioşilor, preasfinţite, pururi înflorind te-ai dăruit. Ci ca cel ce ai fost împreună cu mucenicii pătimitor şi cu ierarhii împreună pe scaun şezător, roagă-te lui Christos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


Condacul 1


Apărătorului credinţei celei adevărate în Christos şi marelui surpător al înşelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toţi iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm:

Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos,


Icosul 1


Înger în trup cu minte de Christos iubitoare te-ai arătat căci cu totul de sine te-ai lepădat şi crucea suferinţelor ai purtat, pentru care te laudăm, strigând către tine aşa:


Bucură-te, cel ce din pruncie vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat,


Bucură-te, că maica ta cu multă dragoste te-a alăptat,


Bucură-te, fiu al Bisericii cu adevărat,


Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat,


Bucură-te, că numele de Clement vie înseamnă cu adevărat,


Bucură-te, că via aceasta Christos o a lucrat,


Bucură-te, căci cu al Său Mir te-a adăpat,


Bucură-te, rodule al viei lui Christos,


Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prea luminos,


Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Christos,


Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos,


Bucură-te, tânără mlădiţă de vie cu rod prea frumos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 2


Văzând noi, nevrednicii, că numele de Clement cu taină ţi sa dat, prea-mărim pe Milostivul Dumnezeu, Care via sufletului Tău desăvârşită întru mărturisire o a arătat şi strigăm: Aliluia!


Icosul 2


Înţelegând Sofia, preafericita ta maică, că se apropie fericitul ei sfârşit, cu proroceşti cuvinte a început a grăi către tine aşa:


Bucură-te, fiul meu cel ce din scutece de tată ai fost lipsit,


Bucură-te, căci cu dreapta credinţă pe tine te-am hrănit,


Bucură-te, că tată al tău îţi las pe Christos,


Bucură-te, al credinţei stâlp de mare folos,


Bucură-te, crinule crescut din via lui Christos,


Bucură-te, că sufletul tău pentru Christos îl vei pune,


Bucură-te, mare mărturisitor al slăvitului Său nume,


Bucură-te, trâmbiţa adevărului cea mult glăsuitoare,


Bucură-te, îndelung răbdătorule de chinuri amare,


Bucură-te, tunetul lui Christos, de capişti risipitorule,


Bucură-te, înfricoşat fulger al diavolilor arzătorule,


Bucură-te, că în munci te vei arăta voios,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 3


Puterea Celui Preaînalt în vremea muncilor te-a umbrit pe tine, viteazule ostaş a lui Christos, pentru care cu multă bucurie, muncile răbdând, ai strigat: Aliluia!


Icosul 3


Având în minte deapururea cuvintele fericitei tale maici, care din pruncie poruncile lui Christos te-a învăţat, cu mare dorire vremea muceniciei ai aşteptat. Iar noi, lăudându-te îţi strigăm aşa:


Bucură-te, că din tânără vârstă treapta preoţiei ai luat,


Bucură-te, vrednicule slujitor al Marelui Împărat,


Bucură-te, al Ancirei luminătorule,


Bucură-te, al dreptei credinţe propovăduitorule,


Bucură-te, vrednicule arhiereu a lui Iisus Christos,


Bucură-te, că vrednic slujitor al arhieriei ai fost,


Bucură-te, păstorule al turmei cu adevărat,


Bucură-te, că pentru turmă sângele ţi-ai vărsat,


Bucură-te, căci cu harul Sfântului Duh uns ai fost,


Bucură-te, că sufletul pentru oi ţi-ai pus,


Bucură-te, căci cu apa cuvântului multe suflete ai adăpat,


Bucură-te, ca prin patima ta multe oi de la înşelăciune ai întors,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 4


Vifor mare şi furtună de prigoană începuse din porunca păgânului Diocleţian, care cu mare urgie îngrozea pe cei credincioşi. Tu, Sfinte Mucenice, de furtuna nedumnezeirii ca un stâlp nemişcat ai rămas, strigând: Aliluia!


Icosul 4


Auzind tiranul antipat Domeţian cuvintele tale cele cu multă îndrăzneală pentru mărturisirea lui Iisus Christos, a poruncit soldaţilor cu mare cruzime să te muncească, iar noi te lăudăm strigând aşa:


Bucură-te, că ai fost spânzurat pe lemn pentru Iisus Christos,


Bucură-te, căci cu unghii de fier carnea de pe trup a fost luată jos,


Bucură-te, ruşinarea celor ce pe tine te chinuiau,


Bucură-te, arătare jalnică celor ce pe tine te priveau,


Bucură-te, căci cu unelte ascuţite fâşii de carne de pe tine au luat,


Bucură-te, căci cu adânci brazde trupul tău a fost sfârtecat,


Bucură-te, căci ai fost strujit până la os,


Bucură-te, căci în aceste munci nu ai gemut şi nici un glas nu ai scos,


Bucură-te, holdă arată pentru Christos,


Bucură-te, ţarină înfloritoare cu rod prea frumos,


Bucură-te, jalnică privire de mult folos,


Bucură-te, căci oasele tale, goale rămânând însângerate au fost,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 5


Stea preluminoasă pe cerul Bisericii lui Christos te-ai arătat, şi tortura chinurilor cu mare bucurie pentru El ai răbdat, mărturisind şi strigând: Aliluia!


Icosul 5


Văzând tiranul antipat Domeţian, că muncitorii au slăbit chinuindu-te, pe alţi muncitori a rânduit şi mai cumplit a te chinui. Iar tu, viteazule ostaş al lui Christos, cu mare bărbăţie ai suferit, pentru care strigăm către tine aşa:


Bucură-te, că iarăşi pentru Christos ai fost chinuit,


Bucură-te, căci de chinuri nu ai fugit,


Bucură-te, al Evangheliei stâlp neclintit,


Bucură-te, al tiranilor mustrător neobosit,


Bucură-te, al îngerilor veselie,


Bucură-t, a mucenicilor făclie,


Bucură-te, rana diavolilor cea nevindecată,


Bucură-te, a Ancirei credinţă nezdruncinată,


Bucură-te, suferire de munci nemaiauzită,


Bucură-te, corabie de stânci nesfărâmată,


Bucură-te, pecetea Bisericii cea adevărată,


Bucură-te, al mucenicilor far luminos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 6


Mărturisitor mare al preaslăvitului nume a lui Iisus Christos, la Roma, înaintea păgânului Diocleţian trimis ai fost şi nesocotind nici muncile, nici îngrozirile lui, pentru Christos ai strigat: Aliluia!


Icosul 6


Stălucind în tine, Sfinţite Mucenice, raza Preasfântului Duh, când ai stat în faţa păgânului Diocleţian, ai arătat cu cuvinte prea întelepte deşertăciunea necuraţilor zei, şi apărând cu dreapta credinţă, se cuvine a te lăuda aşa:


Bucură-te, mustrătorule al păgânului Diocleţian,


Bucură-te, biruirea lupului celui viclean,


Bucură-te, că darurile lui Diocleţian le-ai dispreţuit,


Bucură-te, că pe acestea de la Christos cu slavă le-ai primit,


Bucură-te, doritorule al nemuritoarelor bunătăţi,


Bucură-te, defăimătorule al lumeştilor păgânătăţi,


Bucură-te, că toate le-ai lepădat pentru Christos,


Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos,


Bucură-te, minte îngerească în trup trecător,


Bucură-te, al creştinilor întăritor,


Bucură-te, al groaznicelor chinuri mult suferitor,


Bucură-te, căci cu toiege de fier bătut fiind ţi-a fost de folos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 7


Vrând întunecatul Diocleţian prin cuvinte cu vicleşug a te întoarce de la Christos şi spurcaţilor zei a te închina, tu pe aceeia cu mare glas i-ai batjocorit şi lui Christos ai cântat: Aliluia!


Icosul 7


Arătat-ai Sfinţite Mucenice, prin cuvinte prea înţelepte, stricăciunea şi neputinţa idolilor pieritori, pentru care cu mare mânie pe tiranul Diocleţian l-ai pornit şi care iarăşi a început a te munci cumplit, pentru care îţi zicem:


Bucură-te, că gol pe roată ai fost legat,


Bucură-te, căci cuţitul roţilor trupul ţi-a sfâşiat,


Bucură-te, căci carnea care din nou crescuse, de pe tine ea se rupea,


Bucură-te, că în aceste munci ajutor de la Christos ai cerut,


Bucură-te, că ai oprit roţile cu ajutor nevăzut,


Bucură-te, slăbănogirea celor ce roata învârteau,


Bucură-te, spaima celor ce te chinuiau,


Bucură-te, a celor ce priveau mirare,


Bucură-te, a muncitorilor defăimare,


Bucură-te, a lui Diocleţian surpare,


Bucură-te, cerbule al raiului mult setos,


Bucură-te, oaie nerătăcită a lui Christos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 8


Văzând necuratul Diocleţian că nimic nu a sporit cu aceste munci, a poruncit să-ţi sfârtece gura şi dinţii cu un fier, şi acestea făcându-se mai luminat ai grăit strigând: Aliluia!


Icosul 8


Cu totul neschimbat întru mărturisirea lui Christos ai rămas, pentru care în temniţă întunecoasă ai fost aruncat. Primeşte dar şi de la noi această cântare:


Bucură-te, lumina temniţei celei întunecoase,


Bucură-te, arătarea luminii celei nearătate,


Bucură-te, al celor din temniţă luminătorule,


Bucură-te, al stăpânului Christos următorule,


Bucură-te, că ai prefăcut temniţa în biserică prealuminoasă,


Bucură-te, ca i-ai învăţat credinţa cea dreaptă,


Bucură-te, botezătorul turmei lui Christos,


Bucură-te, pom al raiului preafrumos,


Bucură-te, finic, roade frumoase având,


Bucură-te, cel viu, din vlăstari răsărind,


Bucură-te, al celor din temniţă veşnic prealuminos,


Bucură-te, că de la întuneric pe toţi i-ai scos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 9


Toată mulţimea celui nou luminat cu Sfântul Botez, în temniţă mergeau cu bucurie a se aduce jertfă pentru Christos şi cu mare glas proslăveau pe Dumnezeu, strigând: Aliluia!


Icosul 9


Pe ritori de i-am chema cu frumoase cuvinte, să laude după vrednicie mulţimea chinurilor tale celor amare, nu ar avea pricepere vrednică aces-tora, iar noi, păcătoşii îndrăznim către tine, aşa glăsuind:


Bucură-te, spicule cu roade încărcat,


Bucură-te, că iarăşi înaintea lui Diocleţian ai stat,


Bucură-te, răbdătorule de alte chinuri grele,


Bucură-te, al privitorilor umilită vedere,


Bucură-te, strujitule căci iarăşi până la oase carnea a fost luată jos,


Bucură-te, căci toate chinurile le-ai suferit pentru Christos,


Bucură-te, că iarăşi oasele goale au rămas însângerate,


Bucură-te, că cele dinăuntru ale tale pe jos au fost vărsate,


Bucură-te, că te-au ars cu făclii în chip jalnic,


Bucură-te, biruinţă asupra tiranului celui groaznic,


Bucură-te, nebiruit ostaş a lui Christos Iisus,


Bucură-te, că pe Diocleţian biruindu-l, la Maximian tiranul te-au dus,

Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 10


Vrând păgânul împărat Diocleţian mai mari chinuri a aduce asupra ta, în Nicomidia la groaznicul împărat Maximian te-a trimis spre chinuire. Încă şi acolo nebiruit de munci ai rămas, strigând lui Dumnezeu cântare: Aliluia!


Icosul 10


Zid nesurpat al mărturisirii înaintea ighemonului Agripin ai rămas, care din porunca tiranului Maximian cu mare cruzime te-a muncit, dar şi pe acest tiran l-ai lăsat uimit, pentru care te lăudăm:


Bucură-te, a lui Maximian ruşinare,


Bucură-te şi a lui Agripin întristare,


Bucură-te, mustrătorule al ighemonului Agripin,


Bucură-te, rana diavolilor cu mult suspin,


Bucură-te, tăiatule cu brice ascuţite,


Bucură-te, suferitorule de munci nemaiauzite,


Bucură-te, că în aceste munci pentru Agatangher mucenicul te-ai rugat,


Bucură-te, întărirea lui Agatangher celui pe lemn spânzurat,


Bucură-te, a tânărului mucenic îmbărbătare,


Bucură-te, a celor ce priveau nepovestită mirare,


Bucură-te, spaima tiranilor foarte mare,


Bucură-te, al mucenicilor şi al ierarhilor soare mult luminos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 11


Împărate sfinte, Doamne Iisuse Christoase, Mântuirorul nostru, primeşte rugăciunea smeritului Tău mucenic, care se roagă pentru neamul creştinesc, şi ne miluieşte pe noi cei ce strigăm: Aliluia!


Icosul 11


Flăclie mult luminoasă a lui Christos te-ai arătat, şi pe mulţi păgâni cu Sfântul Botez i-ai luminat, iar via sufletului tău cu multă roadă o ai încălcat, miluieşte-ne pe noi care strigăm:


Bucură-te, a lui Domeţian antipatul înfruntare,


Bucură-te, a lui Diocleţian împăratul ruşinare,


Bucură-te, a lui Agripin ighemonul surpare,


Bucură-te, batjocorirea lui Curichie muncitorul,


Bucură-te, a lui Dometie biruitorule,


Bucură-te, şi a lui Maximian surpătorule,


Bucură-te, că şi pe Sacherdon l-ai biruit,


Bucură-te, că şi pe Maxim l-ai lăsat uimit,


Bucură-te, a lui Afrodisie senatorul sfărâmare,


Bucură-te, a lui Luchie tiranul pierzare,


Bucură-te, a lui Alexandru, ultimul muncitor, cădere,


Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşilor lui Christos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 12


Vrând Stăpânul de obşte, Mântuitorul Christos, multe oi rătăcite a aduce la staulul Său, pe tine, mucenice mult pătimitorule, cu al Său har te-a întărit, şi înfricoşate chinuri pentru El ai suferit, prin care mulţi, cunoscând pe Dumnezeul Cel adevărat, au cântat: Aliluia!


Icosul 12


Cântând cu multă umilinţă groaznicele tale chinuri care pentru Christos le-ai răbdat şi întru toate nebiruit te-ai arătat, cu cuvincioasă cântare se cuvine a striga ţie aşa:


Bucură-te, ramură din buciumul lui Christos,


Bucură-te, al Bisericii sfeşnic mult luminos,


Bucură-te, turnul Bisericii cel nebiruit,


Bucură-te, că douăzeci şi opt de ani pentru Christos ai pătimit,


Bucură-te, că unsprezece tirani pe tine te-au chinuit,


Bucură-te, că pe toţi i-ai biruit,


Bucură-te, a nevăzuţilor tirani surpare,


Bucură-te, şi a îngerilor mirare,


Bucură-te, ostaşule al Marelui Împărat,


Bucură-te, că în trup fiind, cu îngerii te-ai asemănat,


Bucură-te, diamantul Bisericii cel luminos,


Bucură-te, mlădiţă de vie cu rod preafrumos,


Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, Mare Mucenice a lui Christos!


Condacul 13


O, mult pătimitorule de chinuri amare, Sfinte Mare Mucenice al lui Christos, Clement, primeşte nevrednicele noastre rugăciuni şi fii mijlocitor pentru mântuirea sufletelor celor ce te cheamă în ajutor, ca împreună cu tine în veacul viitor să cântăm lui Christos Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).


Apoi se zic din nou Icosul 1 şi Condacul 1

şi rugăciunea aceasta

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails