miercuri, 28 octombrie 2009

Miercurea fără cuvinte...



Am uitat să precizez un lucru foarte important şi anume că de fiecare dată când am mers la racla Sfântului şi am sărutat Sfintele Moaşte, racla era rece, normal, că-i metal, iar locul cu părticica din Sfintele Moaşte era cald, întotdeauna...şi cred că voi cei care mergeţi la Sfânt puteţi aproba acest lucru... Sfântul Nectarie să ne ocrotească pe toţi.

marți, 27 octombrie 2009

Sfântul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucureştilor




Week-end-ul acesta a fost unul deosebit! :) De ce?!. Pentru că Sfântul îmi este un prieten foarte drag cu care mă întâlnesc aproape în fiecare dimineaţă (sediul serviciului meu fiind pe Dealul Patriarhiei) Dumnezeu a rânduit să fac şi eu câte ceva pentru Sfânt...şi am început de sâmbătă, cu pregătirea verzei pentru sarmale (pentru pelerini) şi a celorlalte ingrediente, alături de doamnele şi tinerele din parohie, sâmbătă noapte m-am ocupat de distribuirea ceaiului pentru pelerini, alături de tinerii seminarişti şi atunci m-am întâlnit şi cu Sfântul "face to face", duminică după Sfânta Liturghie am pregătit sarmalele, iar duminică noapte a fost al doilea tur de distribuire a ceaiului. Week-end-ul acesta a fost o zi mare şi lungă şi îi mulţumesc Sfântului pentru că mi-a dat această ocazie şi am putut face şi eu ceva pentru El... şi nu m-am simţit obosită deloc...a fost o Binecuvântare:)

Viaţa Sfântului
Acatistul text
Acatistul audio

joi, 22 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (4)


[...]Peste o clipă de zbor prin lumini cereşti ne-am pomenit în faţa Domnului Iisus Hristos pe Care eu îndată L-am cunoscut după chipul cum era zugrăvit în sfânta noastră biserică. Am privit Chipul Domnului şi l-am întipărit în mintea mea. Dar când am vrut să privesc scaunul Său, n-am putut. Scaunul Domnului era într-o lumină cerească, înconjurat de lumini puternice în formă de stâlpi de foc care mă lăsauorb şi nu puteam privi scaunul Domnului. După stâlpii de foc au jucat trei lumini puetrnice care mi-au luat vederea cu totul. Al treilea, sub tălpile Domnului era o lumină puternică ca un soare care m-a lăsat orb cu totul. Aceste lumini au pierit şi Domnul a rămas în scaunul slavei în lumini cereşti mângâietoare. Eu am făcut trei închinăciuni în faţa Domnului, întorcându-mi capul spre Sfântul Mihail din dreapta mea. Sfântul mi-a grăit:
- Ioane fă trei închinăciuni în faţa Domnului, tinde-ţi braţele sufletului tău, cuprinde tălpile Domnului şi le sărută ca să te binecuvânteze.
Eu am făcut trei închinăciuni, am cuprins tălpile Domnului şi la a treia sărutare, cu lacrimi, am simşit măinile Domnului peste capul meu, că m-a binecuvântat şi a grăit către mine cuvinte blânde, dar în limbă străină. Eu am zis în gândul meu: Vai, mie ticălosul, că pentru greşalele ce am făcut în viaţa mea nu am în clipa aceasta mila să grăiască Domnul cu mine în limba mea! Am pus mâinile la piept şi cu lacrimi am grăit: Of! Părintele meu ceresc, păcătos venii eu în clipa aceasta în faţa Sfinţeniei Tale, căci m-aduse Sfântul Mihail negata, plin de greşale şi fără lumânare. Vai! mie ticălosul că păcătos stau în faţa Ta în clipa aceasta. Domnul mi-a grăit cu o voce blândă:
- Nu eşti păcătos Ioane, căci ai fi fost păcătos şi mult rătăcit de la căile Mele drepte şi sfinte, dar pentru rugăciunea ta cu metanii la pământ făcută zi de zi şi noapte cu stăruinţă, îndemnat fiind de Duhul Meu Sfânt, pentru viaţa ta din lagărul din Ungaria unde ai fot prizonier, de umblai în fiecare zi cu mulţi fraţi, prizonieri şi-i învăţai să se închine cu metanii în toată clipa, zi şi noapte, îi opreai cu cuvinte să nu mai hulească şi să zică vorbe rele. Pentru acea viaţă a ta şi alte fapte plăcute ie, te-am scăpat de demonii iadului şi mai ai şi ceve frumos în Împărăţia Mea.
- Ştiu părintele meu ceresc, am zis eu, că mă închinam în lagăr ziua şi noaptea, cerând mila Ta, ca să mă ajuţi să-mi mai văd odată ţara, casa şi copiii mei, dar venind acasă am găsit soţia şi copiii mei rătăciţi de la rugăciune şi din multe necazuri avute am pierdut şi eu rugăciunea. Mi-a dat demonul un gând rău, de am zis că nu mai fac nici-o metanie până când Tu nu-mi dai o vedenie î care să-mi arăţi puterea rugăciunii. Cu acest cuget viclean, am părăsit rugăciunea şse luni, vai mie ticălosul! Domnul mi-a grăit întristat:
- Ioane, diavolul te-a făcut pe tine ca să pierzi rugăciunea cu metanii la pământ. Aşa a făcut diavolul acum cu toţi creştinii din lume, căci toţi au părăsit rugăciunea cu metanii la pământ. Acum aproape toţi creştinii se închină cu închinăciuni plecate şi la piept şi le fac şi pe acestea pe jumătate şi în loc de plată de la Mine au scrise de ngerii Mei greşale. N-am zis Eu cuvânt "Dacă e sminteşte ochiul tău, scoate-l şi dacă te sminteşte mâna ta, tai-o". Ochiul şi mâna sunt, tatăl tău, mama ta, soţul tău, copilul, fratele, vecinul, pe ale căror armături date lor la botez le-a slabit demonul: Lasă-i pe aceştia căci la voi în lume mai sunt fericiţi numai creştinii aceia ale căror armături date lor la botey nu le-a putut slăbi demonul, căci numai aceştia mai pot lucra cu drag voile Mele. pe tine te iert că ai părăsit rugăciunea, pentru că în timpul părăsirii nici fapte rele nu ai făcut. eu am zis:
- Of! Părintele meu Ceresc, tristă moarte avusei eu, cum n-avusei şi eu de la Tine milă să trăiesc pe lume să-mi căsătoresc, măcr unul din copiii mei, care ar fi îngrijit şi de cei mici. Vai! sărmanii mei copii, când se vor scula la ziuă în casa mea şi-or vedea între ei corpul meu mort, fără suflet, ce spaimă şi frică mare are să-i prindă la prima vedere! Şi toţi fraţii mei vecini care ştiau că eu de mic iubeam rugăciunea, biserica şi faptele mele, cănd or auzi la ziuă că am murit fără lumânare în casa mea, au să se descurajeze toţi şi să urască Biserica şi rugăciunea. Tatăl meu din ceruri, pentru ce ai avut atâta milă de mine şi m-ai îndemnat prin Duhul Sfânt de am lucrat cu stăruinţă rugăciuni şi fapte bune de mi-ai iertat mie toate greşelile ce am făcut în viaţă şi în clipa aceasta mă învredniceşti să stau în faţa Sfinţeniei Tale fără pata păcatului, lasă-mi mă rog zile, ca să-mi căsătoresc fiica cea mare şi eu voi spune în lume la toţi arătat şi fără teamă, tot ce am văzut pe aici, voi vedea şi voi auzi până voi fi dus în lume.
- Te las Ioane, mi-a zis Domnul, ca să trăieşti tu pe lume să-ţi creşti toţi copii şi tu vei învăţa până la a doua chemare a ta la Mine pe veci, despre întărirea rugăciunii cu metanii la pământ şi alte minuni arătate ţie în dar. Că la voi în lume s-a părăsit cu totul rugăciunea cu metanii, creştinii voştri acum se închină cu mare îndoială. Eu am zis:
- Părintele meu Ceresc, m-am închinat în lume cu îndoială. Lucram rugăciuni stăruitoare, dar nu credeam că am să văd ceea ce văd acum.
- Nu te-ai închinat tu cu îndoială, mi-a zis Domnul căci tu atunci cănd vedeai Crucea mea, o cuprindeai cu braţele tale şi de multe ori cu dragoste şi cu lacrimi sărutai tălpile Mele pe acea Cruce şi orice Icoană vedeai tu cu chipul Meu, al Maicii Mele şi orice Sfânt, tu le sărutai cu lacrimi. Deci pentru dragostea ta ce ai avut nestrămutată faţă de crucile şi de icoanele Mele, atât când erai în fapte bune cât şi în fapte rele, te învrednicii pe tine în clipa aceasta, ca să-mi săruţi tu tălpile Mele, aici în ceruri, în toată slava şi luminile mele. Ceea ce până la tine altul n-a văzut ce vezi tu şi n-a auzit ce auzi tu şi să fie trimis iar în lume, tu vei fi un ales al Meu şi vei învăţa în numele Meu până la a doua chemare a ta pe veci. Căci, Ioane, cu ce dragoste va privi, va asculta şi va respecta tot creştinul cât trăieşte în lume Biserica Mea, crucile Mele, icoanele Mele şi persoanele bisericeşti, cu acea dragoste îi va fi primit sufletul la a lui moarte înaintea feţii Mele. Eu am zis:
- Părintele meu Ceresc, mare milă făcuşi pentru mine ca să merg iar în lume, să trăiesc cu lumea, să-mi cresc copiii mei şi ai dat poruncă sfântă ca eu să învăţ şi lumea. Explică-mi acum mie cum să lucrez eu rugăciuni în viaţă şi cum să învăţ lumea să se roage, ca la chemarea in faţa Sfinţeniei Tale pe veci să nu fiu eu vinovat? Domnul a zis:
  • - Prima lucrare pe care o cer fiecărui creştin cât trăieşte în lume, este rugăciunea. Aceasta este de trei feluri: îchinăciunea zilnică, canon de rugăciune plină. Închinăciunea zilnică este închinăciunea, cum vă închinaţi voi, cu mâna la piept şi plecat, asta trebuie să facă creştinul în toată clipa, căci dacă creştinul pleacă călător şi vede în faţa lui biserica Mea şi crucea Mea şi nu se închină în faţa bisericii şi Crucii Mele, Îngerul Meu îi scrie lui faptă rea că el a defăimat patimile şi Dumnezeirea Mea. Dacă creştinul nu se închină când se scoală, când începe lucrul, la masă şi când se culcă, are scris de Îngerii Mei greşeli.
  • A doua rugăciune cu metanii la pământ, se face în cinstea patimilor Mele. Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni cu metanii la pământ cinsteşte patimile Mele şi în toată clipa când se închină un creştin cu metanii la pământ, i se scrie de Înger rugăciunea în carte şi la moartea lui câte rugăciuni cu metanii a lucrat în viaţa sa, atâtea fapte bune are scrise în cartea vieţii în Ceruri, atâtea greşale are iertate şi plată la împărăţia Mea are în veac. Rugăciunea cu metanii la pământ se face când omul este liniştit, nesupărat de nimic şi să nu-l vadă nimeni, rugăciuni cu metanii se fac mult noaptea. Pentru o rugăciune cu metanii la pământ lucrată în timpul nopţii i se taie creştinului care o face trei fapte rele. Rugăciunea cu metanii la pământ lucrată noaptea se cheamă priveghere. Creştinul care lucrează cu drag rugăciuni noaptea, plineşte cuvântul sfânt care zice: "Privegheaţi şi vă rugaţi".
  • A treia rugăciune este rugăciunea plină, către toate puterile cereşti, de la Sfânta Treime până la Sfinţii Îngeri. Are să-ţi spună ţie Mihail, o rugăciune plină scurtă ca tu să înveţi lumea. [...]
Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

miercuri, 21 octombrie 2009

Miercurea fără cuvinte...

...doar o laudă, e necesar ;)

"Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător,
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta, şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău."





marți, 20 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (3)

[...]Ziua am petrecut-o foarte îngrijorat de cele ce mi se spusese de Înger că am să văd. Seara am adormit pe patul meu după ce mi-am făcut rugăciunea. M-am pomenit într-o vedenie minunată, înconjurat din toate parţile de lumini. Corpul meu era cu chipul său din lume, aveam simţurile şi cunoştinţa ca în viaţă şi eram uşor ca un fulg, îmbrăcat cu haina roşie până la pământ, frumos înflorată, în partea dreaptă, pe piept, purtam crucea care lumina. De mâna dreaptă mă ţinea un frumos Înger, pe care eu la prima vedere l-am cunoscut a fi unul din Sfinţii Arhangheli Mihail sau Gavril după chipurile cum îi avem zugrăviţi în biserica noastră. Am întrebat cu sfială pe Îngerul care mă purta, zicând:
- Sfinte Înger al Domnului, spune-mi şi mie cum iţi este numele?
Frumosul Înger a întors din zbor capul spre mine şi cu cuvinte blânde mi-a grăit:
- Ioane eu sunt Arhanghelul Mihail. Eu i-am zis:
- Vai mie, Sfinte Mihaile, că m-ai răpit fără lumânare!
- Nu plânge tu pentru lumânare, mi-a spus Îngerul, că noi acum nu zburăm prin întuneric, zburăm prin lumini că tu nu mai ai greşale.
- Şi unde mergem noi acum, Sfinte Mihaile? am zis eu lăcrimând.
- Noi mergem acum, Ioane, mi-a zis Îngerul, să ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, Împăratul Cerului şi al Pământului.
Eu am zis cu lacrimi:
- Vai mie ticălosul, că negata şi păcătos mă duci în clipa aceasta să văd faţa Domnului!
- Nu mai eşti tu păcătos, mi-a zis Sfântul Mihail. Căci erai păcătos şi mult rătăcit când ziceai vorbe rele. Dar pentru rugăciunea ta cu metanii la pământ, lucrată de tine, din copilărie, cu stăruinţă şi cu dragoste, îndemnat fiind tu de Duhul Sfânt al Domnului. Pentru viaţa ta din lagărul din Ungaria unde ai fost prizonier, petrecută zi şi noapte în rugăciuni cu metanii la pământ, pentru viaţa ta de acolo când umblai în fiecare zi cu mulţi fraţi prizonieri învăţându-i să lucreze cu drag şi să facă rugăciuni cu metanii la pământ ziua şi noaptea, să nu mai zică vorbe rele şi să hulească; pentru acea viaţă a ta şi alte fapte bune, ce ai făcute, plăcute Domnului, te-a scăpat Domnul de iad, de demonii iadului şi mai ai şi ceva frumos la Împărăţia Sa.
Eu gândindu-mă la necazurile vieţii mele, am zis cu lacrimi către Sfânt:
- Poate rugăciunea cu metaniile la pământ m-o fi scăpat de iad, că alte fapte bune n-am făcut! Căci aveam soţie şi şase copii şi tot ce agoniseam prin munca mea, întrebuinţam numai prin familia mea.
- Este destul pentru tine, om sărac, ce ai făcut.
Amintindu-mi de copiii pe care îi părăsisem, am zis cu lacrimi către sfânt:
- Vai! Sfinte Mihaile, tristă moarte avusei eu, mi-au rămas şase copii mici, pe mâinile străinilor. Cum n-avusei de la Domnul zile, să trăiesc să căsătoresc cel puţin unul din ei, care ar fi îngrijit şi de cei mici! Vai, sărmanii mei copii când se vor scula la ziuă în casa mea şi vor găsi corpul meu între ei mort, fără suflet, ce spaimă şi frică mare are să-i cuprindă! Sfântul Mihail mi-a considerat aceste cuvinte o rugăciune, zicându-mi:
- Ioane, când vom fi sus în ceruri în faţa Domnului Iisus Hristos şi când vei săruta tu tălpile Domnului, la porunca ce-ţi voi da eu ţie, ca să te binecuvinteze Domnul, că de aceea eşti chemat tu acolo, blând te voi învăţa pe tine. Tu să răspunzi Domnului cu smerenie la tot ce te va întreba şi să zici tu către Domnul şi rugăciunea pe care o ziseşi către mine. Şi pentru ca tu nu mai ai greşale multe, poate-ţi mai lasă ţie Domnul zile, ca să te duci iar în lume, să trăieşti cu lumea şi să-ţi creşti copilaşii tăi.
Eu când auzi cuvântul copilaşi din gura unui Înger ceresc, ma trecură lacrimi. Zisei:
- Vai, Sfinte Mihaile, ce-mi spui cuvinte ca acestea mie, că-mi mai lasă Domnul zile să mă duc iar în lume, să-mi cresc copilaşii mei, când eu văd şi cunosc acum bine că sunt plecat definitiv din lume! Sfântul mi-a grăit blând:
- Cunoşti tu, Ioane, că eşti plecat acum din lume?
- Cunosc Sfinte Mihaile, am spus eu. Cunosc prin uşurinta corpului, că sunt uşor ca un fulg, nu sunt greu cum eram în lume, cunosc prin haina şi crucea ce port şi cunosc prin depărtarea ce ne-am depărtat din lume. Că de aseara zburăm amândoi neîncetat, departe de lume. Sfântul mi-a grăit blând:
- Aşa e Ioane, că plecat eşti de acum din lume. Această cale luminată pe care noi acum zburăm, este calea liberă de care spun cărţile la voi în lume. Pe aceasta cale merg la moarte, numai pruncii mici şi oamenii fără greşale. Dar corpul tău în lume nu e mort cum crezi tu, ci doarme un somn binecuvântat de Domnul. Soţia şi copii tăi dorm toţi liniştiţi până la ziua, că nu e dat lor să se scoale în această noapte ca să-ţi tulbure vedenia dată ţie în dar de Domnul. Tu să te gândeşti la mila Domnului, cata mila a avut pentru tine de te-a indemnat prin Duhul Sfant, de ai lucrat rugăciuni cu metanii cu stăruinta zi şi noapte şi te-a scăpat de toate greşalele făcute în viaţă. Gândindu-mă la vămile văzduhului, despre care citisem în cartea cu 24 de vămi, viaţa Sfântului Vasile, am zis:
- Sfinte Mihaile, când eram în lume în clasa a 3-a în şcoală, am citit cartea cu 24 de vămi şi din acea carte mi-am cules multe obiceiuri folositoare sufletului meu. Sfântul mi-a zis:
-Ioane, obiceiul tău ca să te închini zi şi noapte cu stăruinţă din acea carte ţi l-ai întocmit tu. Creştinii care lucrează în stăruinţă rugăciuni cu metanii la pământ cinstesc patimile Domnului şi la moarte acei creştini n-au teama nici de iad, nici de demonii iadului, că au lucrat trăind în viaţă, pocăinţa, care este rugăciunea cu metanii şi cu căinţă din suflet. Eu am zis:
- Sfinte Mihaile, am văzut scris în acea carte că până la cer sunt douăzeci şi patru de vămi şi că la acele vămi se întreabă tot sufletul care pleacă din lume de toată fapta rea pe care el trăind în viaţă nu şi-a mărturisit-o la duhovnic şi n-are fapte bune făcute pentru iertarea ei. Îmi spuseşi mie că mergem la Domnul, ce voi face eu prin acele vămi?
- Sunt 24 de vămi până la cer, dar vămile le văd numai cei păcătosi. Noi zburăm la cer pe cale liberă, căci tu nu mai ai greşale şi a binecuvântat Domnul sufletul tău, ca să nu mai vezi la moarte faţa demonilor şi nici ei faţa sufletului tău.
- Ce fapte bune am făcut eu, Sfinte Mihaile, de mi-a dăruit Domnul atâta milă?
- Trei fapte bune, a zis Sfântul, este dator tot creştinul să facă neapărat cât traieşte în viaţă, întaia faptă bună este rugăciunea cu metanii la pământ
a doua, căinţa de fapte rele
a treia faptă este blestemul demonului.
Eu când auzii aceste cuvinte grăite de Înger şi mă convinsei pe deplin că m-a scăpat Domnul de demonii întunericului zisei:
Sfinte Mihaile, cum nu-mi dă mie Domnul, o milă, ca să văd acum la trecerea mea la cer, un demon, să-l batjocoresc, căci mult am făcut voia lui în lume, când îi dam lui, soţia mea, copiii mei, moartea şi tot ce aveam şi pe Domnul meu. Şi făceam rugăciuni cu metanii la pământ noaptea cerând Domnului milă ca să scap de acest urât obicei şi nu am putut până acum. Îngerul mi-a spus:
- Ioane, şi îngerii luminaţi şi cei întunecaţi tot de porunca Domnului ascultă şi nimic nu se lucrează fără porunca Domnului. Tu zici să ocărăşti pe demonii văzduhului pentru că te-a învrednicit Domnul de mila aceasta, te-a îndemnat prin Duhul Sfânt nevăzut de ai lucrat tu rugăciuni şi fapte bune de ţi s-au iertat ţie toate greşelile şi în clipa aceasta te-a învrednicit fără a vedea demonii şi nici ei faţa ta. Dacă Domnul nu avea milă de tine, amară ţi-ar fi fost calea şi moartea. Eu şi Domnul nu am fi avut nici-o putere asupra ta, căci amarnici şi grozavi sunt demonii cu acei care la moarte rămân daţi lor! Tu, pentru rugăciunile tale şi viaţa ta plăcută Domnului ai batjocorit demonii văzduhului. Acum, peste o clipă, noi stăm în faţa Domnului Hristos, deci, precum atunci când trăiai în lume sărutai cu drag crucea şi Icoana Domnului şi acum aici în ceruri ai să săruti tălpile Domnului Iisus Hristos. Teama de luminile puternice ce înconjoara scaunul Său tu să n-ai, că te vor mângâia pe tine luminile pentru rugăciunile şi viaţa ta plăcută Domnului. [...]Aliniere în centru
Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

luni, 19 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (2)

[...]Zburam pe o câmpie frumos înverzită, iar de mâna dreaptă mă ţinea un frumos înger îmbrăcat în veşmânt alb şi zbura cu mine spre răsărit. Am întrebat cu frică pe înger:
- Sfinte Îngere, am murit eu din lume?
Îngerul mi-a răspuns blând, zicându-mi:
- Nu eşti mort ci eşti în vedenie sfântă.
- Şi unde mergem, Sfinte Îngere, acum?
Îngerul mi-a răspuns blând:
- Mergem acum la baia curăţiei de greşale.
Acolo am făcut băi cum făceam în Ungaria, în lagăr. De acolo am zburat cu îngerul iar la răsărit, sosind la o grădină cerească. Acolo m-a îmbrăcat îngerul cu veşminte albe luate dintr-o cămăruţă frumos împodobită. M-a dus Îngerul la o masă cerească, unde am gustat mâncăruri cum n-am văzut în lume, dar foarte puţin. Din care gustam, mă schimbam cu totul. Sculându-ne de la masă, îngerul mi-a zis:
- Ioane te întorci la răsărit şi faci trei metanii.
Când m-am sculat de la rugăciune am văzut ca Îngerul meu purtător avea în mâna dreaptă un ulcioraş mic, frumos împodobit. Din care stropindu-mă am rămas luminat şi uşor ca un fulg. Mi-a dat ulcioraşul în mână zicându-mi:
- Ţine Ioane acest ulcioraş, care e dăruit ţie de la Domnul în dar. Îl iei în mână şi vei fi dus de mine , în biserica din satul tău unde vei afla lume multă şi preotul săvârsind Sfânta Liturghie. Vei intra în biserică, vei pune ulcioraşul tău în fereastra bisericii, vei face închinaciuni cu metanii la fiecare icoana, vei lua ulciorul în mână şi pe oricine vei stropi în biserică se va lumina foarte puţin aşa cum te luminaşi tu de mâna mea.
M-a luat de mână îngerul şi zburând prin lumini cereşti cu mine, m-am pomenit pe pragul bisericii în satul meu unde am găsit lume multă cum spusese Îngerul şi pe preot făcând Sfânta Liturghie. Aici am făcut cum mă învăţase Îngerul, închinându-mă la fiecare icoană cu metanii, am luat ulciorul în mână şi am început a stropi oamenii. Din care, când stropeam foarte puţini se luminau, în acea clipă a apărut Îngerul în dreapta mea şi eu l-am întrebat cu lacrimi, zicând:
- Ce insemnează pentru mine acest ulcioraş, sfinte Îngere? Îngerul mi-a răspuns:
- Ioane, a doua noapte, care vine, tu ai să ai o vedenie mare, înfricoşată, în care vedenie iţi va da Domnul în dar multe învăţături folositoare pentru mântuirea a tot creştinul. Şi creştinii care vor primi şi vor lucra cu drag cele ce-i vei invăţa tu din această vedenie, se vor lumina de greşale cum te luminaşi tu in faţa mea şi cum se luminară aceştia pe care tu-i stropişi în faţa ta.
Cu aceste cuvinte m-am deşteptat în casa mea întristat că m-am despărţit de frumosul vis. [...]

Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (1)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006
Foto

vineri, 16 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (1)


În iarna anului 1920, luna Decembrie, m-am pomenit cuprins de o boală grea, de tifos şi după o zacere de trei săptămâni, am chemat preotul, care m-a spovedit şi m-a împărtăşit creştineşte. În ziua aceea, stând culcat în casa mea, cum eram grav bolnav, a apărut o lumină puternică în casă, de care eu m-am speriat. Am văzut în grinda casei un înger luminat care ţinea în mâna dreaptă un buchet de flori şi în mâna stîngă un pahar, învârtea florile spre mine şi se uita crunt în ochii mei, parcă vrea să-mi vorbească. Înfricoşat de ce vedeam, am zis soţiei mele: "Adu-mi lumânarea că eu plec şi vă las pe voi. Am fost păcătos în lume, am făcut multe fapte rele, dar nu ştiu ce fapte bune am făcut, că Domnul mi-a trimis o moarte blândă şi mângâietoare.
Am în faţa mea un înger mângâietor, care mă priveşte blând, dar sunt supărat că nu vorbeşte nimic cu mine!" Femeia, la cuvintele mele, a plecat să ia lumânări din pivniţă, dar odată cu plecarea, a dat răului zicând: "Fiţi-ar moartea!". La această hulă m-am întristat cu amar şi am plâns zicând, îmî piere acum îngerul.
După ce soţia s-a reîntors cu lumânarea în casă, eu am certat-o zicând:
- De ce ai dat răului?
La vorbele mele pline cu lacrimi, ea răspunse că nu e înger ci e boala mea. Eu i-am răspuns cu voce îndrăzneaţă.
- Nu e boala, ci e un înger ceresc, toată casa-i pusă în lumină şi tu ai să ai mare pedeapsă că ai dat răului îngerul Domnului.
Am pus pe fetiţa ce-o aveam mai mare între şase copii mici, care mi-a aprins lumânarea şi mi-a dat-o în mână. Ţineam lumănarea în mână şi când priveam îngerul, mă bucuram de frumuseţea lui, iar când vedeam copiii că plâng lângă mine, mă întristai cu amar mângâindu-i cu vorbele: "Tăceţi că eu nu mor acum."
A mai stat îngerul în grinda casei cât a ţinut lumânarea în mâna mea. În clipa când era gata lumânarea, a pierit îngerul şi lumina.
Am rămas singur în lumina zilei cu toată cunoştinţa. Am plâns cu amar până seara. Seara culcându-mă pe patul meu, îngrijorat de ce văzusem, făcându-mi rugăciunea, am adormit. M-am pomenit într-o vedenie minunată.[...]

Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

marți, 13 octombrie 2009

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi

14 octombrie





După obişnuitul început se zic condacele şi icoasele:

Condacul 1

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinţă îi aducem noi nevrednicii păcătoşi pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăţi al Mântuitorului nostru, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Icosul 1:

Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeştile lăcaşuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând şi fire slăbănoagă, ai ştiut a birui toate puterile vrăjmaşilor prin buna înţelepciune; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, înţeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferinţă;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, liman lin şi neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 2-lea:

Aşa împăratul tuturor răsplăteşte biruinţele. Aşa mâna proniei cea nevăzută întăreşte neamul omenesc, îmbrăţişând cu credinţă cele de dânsa rânduite spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom petrece în păcate? Doamne, întăreşte inimile noastre ca să-îi cântăm în fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai luat pe sfinţi şi pe îngeri în ajutor la pământeştile ispite; fii acum şi pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povăţuit Mântuitorul Hristos, şi primeşte cântarea aceasta:

Bucură-te, mărgăritar nepreţuit al visteriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creştinătăţii;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare
şi rugătoare către Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoţilor cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniţilor;
Bucură-te, milostivă povăţuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni a trupurilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 3-lea:

Spre tine pururea nădăjduim, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdii şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Epivata, văzând lauda pământului ei, răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaştele tale, cum vom pute îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:

Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învăţătoarea părinţilor tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământeşti;
Bucură-te, adunătoarea cereştilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea duşmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 4-lea:

Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primeşte şi ale noastre datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră sfântă ţi le aducem spre iertarea păcatelor şi ne dă nouă pace şi mare milă de la Fiul tău, Căruia îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Celei după vrednicie şi cu credinţă următoare a cuvântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor şi plată cerească, prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, îi aducem cântarea aceasta:

Bucură-te, sămânţă nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinţei;
Bucură-te, alinarea relelor cugetări;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creştinilor către Domnul;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 5-lea:

Obosiţi de truda gândurilor lumeşti ne-am deşteptat acum noi, ticăloşii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne linişti, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire şi temându-se de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, şi strigăm: miluieşte-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin nevoinţele tale zburdălnicia trupului şi a dobândi mântuirea sufletească cu cinstea cea neluată de mâini omeneşti a cereştii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele amăgitoare, şi l-ai ruşinat? Pentru aceasta primeşte următoarea cântare:

Bucură-te, turnul biruinţei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinţei;
Bucură-te, lăcaşul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăţilor;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinţei frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 6-lea:

Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici faptele, nici credinţa nu ne apropie de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm ţie a ne ajuta şi a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ne-au cuprins acum durerile ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu aşteptăm, toţi ne-au părăsit deodată, până şi plăcerile ce odinioară ne desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloşia noastră, nu avem altă nădejde decât mila lui Dumnezeu şi al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne rugăm ţie a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ţie:

Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, roua fierbinţelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântaţi;
Bucură-te, izgonitoare de pagube;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 7-lea:

Doamne, cercetează şi vindecă pe robii tăi cei cuprinşi de durere, zice preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, şi pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm şi să cădem la Dumnezeu, pocăindu-ne şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nelegiuirile noastre, mulţimea strâmbătăţilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc şi nu ştim ce vom răspunde mergând la judecată, unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, prebună maică, care asculţi mărturisirea noastră, mijloceşte către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăţi, scoţând din inimile vrăjmaşilor noştri toată urâciunea şi te vom preamări cu laude ca acestea:

Bucură-te, mijlocitoarea celor greşiţi;
Bucură-te, folositoarea celor asupriţi;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, scăparea celor judecaţi şi osândiţi;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăţilor;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 8-lea:

Acestea grăind, ne liniştim, ne veselim şi ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-şi vor râde de noi vrăjmaşii noştri. Nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până la sfârşit, pentru rugăciunile tale, preacuvioasă, ci trimiţând mila Lui asupra poporului, precum este obişnuit, şi noi, nevrednicii, ne vom împărtăşi cu el de ale Sale bunătăţi, cu care dimpreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

La toţi vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obştii care ţi-aduce spre mulţumire: mărire laudei tale, îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credinţă, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea grăim către tine:

Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinţei;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povăţuitoare a obştii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaştrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credinţe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 9-lea:

Pe sfânta folositoare celor ce sunt întru nevoi, toţi cu bucurie să o lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viaţă nestricăcioasă a luat în veci; pentru această mărire a aflat şi darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Rău-cugetătorii prin tine mustraţi fiind, se înspăimântă văzând slava lui Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta cuvioasă, că astăzi străluceşte aducând credincioşilor daruri de vindecări; pentru aceasta ei s-au ruşinat pocăindu-se şi noi ne-am veselit, cântându-ţi ţie:

Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povăţuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelşugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 10-lea:

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, precuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru ţara aceasta pe care o păzeşti cu precuratele tale moaşte, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi uşurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zidurile casei părinţilor tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a te opri de la mărimea hotărârii ce ai făcut, făgăduindu-te a îmbrăţişa viaţă monahicească; pentru aceasta şi depărtându-te de toată dezmierdarea şi plăcerile lumeşti, haina cea scumpă cu a cerşetorului, venind de la biserică, ai schimbat-o, părăsindu-ţi părinţii ce te certau cu mustrări de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toţi auzi:

Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăţiei;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 11-lea:

Suntem plini de păcate, îndurate Doamne, şi greu se luptă sufletele noastre gândim la judecată, căci ce vom face noi păcătoşii, năpădindu-ne deodată neprevăzutul sfârşit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre şi pocăinţa, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins şi primeşte ca pe o chezăşie a bunei noastre voinţe şi a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe lângă care }i-aducem mijlocitoare şi pe maica noastră Parascheva, cântând cu dânsa dimpreună: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mulţi păcătoşi mai înainte de noi şi-au dobândit mântuirea umilindu-se. Cum dar şi noi ne vom depărta de această nădejde? Către tine însă năzuim, preacuvioasă maică, şi nu vom fi ruşinaţi, nedepărtându-te de noi ca de păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaşte nevrednicia sa şi pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel stricat de lângă moaştele tale. Deci ne rugăm, primeşte rugăciunile şi lacrimile noastre mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îşi cântăm:

Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeşertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiţi;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociţi;
Bucură-te, povăţuitoarea celor rătăciţi;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, sufletească veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condacul al 12-lea:

Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis ţării acesteia; că de ce boli am fost cuprinşi şi nu ne-ai vindecat; în care scârbe şi nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiţi, prigoniţi şi în războaie şi tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta cu smerenie dobândind dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îşi cântăm ţie: bucură-te! şi lui Dumnezeu lauda cea cerească: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Izbăveşte-ne pe noi, maică, de lăcuste, de gândaci şi de toată răutatea; izbăveşte-ne pe noi, maică, de foc, de grindină şi de fulger; izbăveşte-ne pe noi, maică, de chinul cel de veci şi de ceasul osândirii şi ne învredniceşte a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua judecăţii, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne şi hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiţă apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăţi;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăţi;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod şi a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea şi a mea, a smeritului păcătos;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Ne închinăm lui Dumnezeu şi cinstim sfintele tale moaşte, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire şi cântări toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu şi pentru a noastră mântuire am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, şi grăbeşte totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie isprăvile tale şi slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori). Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude. şi Condacul întâi: Precuvioasei noastre maici.

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut toată făptura, nu întoarce faţa Ta de la noi păcătoşii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem păcătoşi, netrebnici şi plini de răutate; iar tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga milostivirea prin sârguinţa cea de toate zilele, dăruieşte-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.

Viaţa Sfintei

Acatistul audio

vineri, 9 octombrie 2009

Candela




"Privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului." (Matei 25, 13).

Denumirea de candelă vine de la grecescul kandila şi de la slavonul kadilo şi înseamnă "lampă veghetoare". Candela este lumina care ne întâmpină, discret, liniştitor, în biserică, în casa creştinului, în colţul de rugăciune, la moaştele sfinţilor.
Candela îndeamnă creştinul să privegheze neîncetat pentru mântuirea sufletului.
În Sfânta Biserică, o candelă arde fără întrerupere deasupra Sfântului Chivot în care se păstrează Sfânta Împărtăşanie pentru cei bolnavi şi care se află pe Sfânta Masă, iar o alta arde la Proscomidiar. Alte candele slujesc neîncetat icoanele de pe Sfânta Catapeteasmă, alte icoane alese din Sfânta Biserică, precum şi Sfinte Moaşte sau locurile de veci ale ctitorilor.
Candela este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu, prin arderea untdelemnului, un omagiu adus Sfinţilor, ea simbolizează lumina lui Hristos.
Curăţarea candelei, nu se face oricum, aşa cum ne învaţă şi Sfântul Paisie Aghioritul: “Odinioară, femeile aveau mare evlavie. Niciodată nu spălau candela, ci o curăţau cu mare grijă. Nu aruncau la gunoi uleiul învechit din ea, căci acela era primit ca o mare binecuvântare, fiind sfinţit de mulţimea rugăciunilor săvârşite în faţa ei."
Nu rare ori s-a dovedit că uleiul din candelele sfinţilor are puteri tămăduitoare, vindecând mulţime de neputinţe. Un bun exemplu este uleiul din candela Sfântului Nectarie (Mănăstirea Radu Vodă) care este dăruit de către duhovnici credincioşilor. Aşadar este bine să curăţăm candela cu un şerveţel sau cu o cârpă curată iar acestea să fie arse împreună cu florile uscate de la Biserică şi alte miruri, cenuşa aruncându-se într-un loc curat.

joi, 8 octombrie 2009

Rugăciune la aprinderea candelei




Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne.
Amin!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre!
Amin!


marți, 6 octombrie 2009

Sfântul Aposol Toma, ocrotitorul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor





Iată o întămplare din viaţa sfântului care argumentează acest lucru:

Iar când a mers apostolul Domnului la Gundafor împaratul Indiei, l-a întrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, cârme si vâsle; iar la pietre, coloane, temple si case împaratesti. Atunci împaratul zise: "Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care îmi va placea? Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratându-i si locul. Însa apostolul zise: "Acum, împarate, nu este vreme a zidi cineva, ci în luna lui octombrie". Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am facut în viata; si asa prea lesne îndupleca firea împaratului, mai ales ca lua în mâinile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirându-se împaratul de istetimea apostolului, dându-i si de cheltuiala de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar apostolul împarti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu împaratului case nefacute de mâna de om, în curtea celor întâi-nascuti. Deci trecând câtva timp, împaratului îi era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicând sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curând. El iarasi luând aurul, îsi ridica mâinile si ochii catre cer, si zise: "Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca în multe feluri de chipuri stii si rânduiesti mântuirea fiecaruia; si aflându-se tot în acel gând, îl împarti tot la cei lipsiti. Deci în cele din urma, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus împaratului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împartit la saraci, si înca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dânsul, si nu manânca nimic".

Împaratul umplându-se de nespusa mânie, a trimis si a adus pe apostol si l-a întrebat daca a zidit palatul? Iar el raspunzând a zis: "Ti-am zidit împarate palat foarte frumos, precum am învatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos". Si împaratul zise: "Ia sa mergem sa-l vedem". Iar apostolul zise: "Nu-ti va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar împaratului parându-i ca-l ia în râs, striga salbaticit: "Luati pe acest înselator si-l bagati într-o groapa, care va fi mai întunecoasa, împreuna cu negutatorul, care mi l-a adus". Deci aflându-se la închisoare în legaturi apostolul, fratele împaratului cazând în multa inima rea, chemând pe împaratul îi zise: "Pentru mâhnirea ce ti s-a întâmplat de la acest înselator, îngreunându-ma la suflet, acum voi sa mor"; si vorbind amândoi asa, îi pieri firea si muri.

Atunci luându-i sufletul îngerul, si purtându-l pe la salasele Domnului îi arata frumusetea lor si-l întreba unde-i place sa locuiasca? Iar sufletul vazând unul mai ales si osebit pe urma tuturor, îl arata pe acela îngerului, si se ruga a se salaslui în o parte a acelui palat; îngerul însa îi zise: "Nu vei putea sa te salasluiesti în acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul". El îi zise: "Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dânsul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi întoarce; ca el nu-i stie frumusetea.

Atunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind îi zise: "Stiu fara îndoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din împaratia ta pentru mine, ca sa înviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da". Împaratul zise: "Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate", adeverindu-i cu juramânt. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicând: "Daruieste-mi palatul pe care-l ai în ceruri; câti bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dai?" Împaratul la aceasta ramase ca un mut; apoi întreba: "Eu sa am palate în cer? De unde?" "Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este închis în temnita".

Atunci punând împaratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau în acest chip, zicându-i: "De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub împaratia mea, ar fi pacat a se calca juramântul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind însa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, decât cele ce ai vazut". Acestea zicând, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si cazând împaratul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala mâniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminându-i pe amândoi cu cuvântul harului, dându-le si arvuna împaratiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse în alte cetati propovaduind si binecuvântând pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfânt.

Acatistul Sfântului Apostol Toma - aici

vineri, 2 octombrie 2009

Gânduri de bun venit

Bine aţi venit pe "Candela aprinsă"!
Sper ca acest blog sa fie de folos tuturor acelora care îl vizitează,
prietenilor şi mie.
Numai bine!
Aliniere în centru

joi, 1 octombrie 2009

Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ.




În zilele împăratului Leon cel Înţelept, făcându-se priveghere toată noaptea de sâmbătă spre duminică, în ziua întâi a lunii octombrie, în sfânta biserică Vlaherna a Maicii Domnului, Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos împreună cu Fericitul Epifanie, ucenicul său, şi-au ridicat ochii şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Ocrotitoarea tuturor, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu rugandu-se, strălucind luminos, acoperind poporul cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti îngereşti şi de mulţime de sfinţi. De atunci toţi creştinii cinstesc acest praznic în ziua întăi a lunii octombrie.

"Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".



Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului audio - monah Marian Moise - aici


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails