Sfântul ANTIM Ivireanul

„Sfântul Ierarh Antim Ivireanul a fost arhitect, tipograf. În aproximativ 25 de ani de activitate tipografică a tipărit 64 de cărți ceea ce este un record pentru vremea aceea, chiar și pentru țările occidentale, așa zis dezvoltate. Sfântul Antim a fost gravor, miniaturist, după care a ctitorit această biserică în care ne aflăm, atât de frumoasă prin faptul că arhitectul ei este chiar Sfântul Antim Ivireanul care a pictat icoanele din stânga și dreapta Catapetesmei, a sculptat în piatră mai multe elemente care se păstrează până astăzi și în lemn a sculptat ușile de la intrare. În urma sa, a lăsat un testament acestei mănăstiri încredințându-i pe săracii din jur, ocupându-se ca un adevărat părinte și de nevoile celor săraci sau abandonați”, a mai spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieşteanul. continuare

Ce sfânt ne veghează atunci când muncim?

Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au pus nădejdea în mijlocirea sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel amintea creştinilor din Efes: "Nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu" (Efeseni 2, 19). Pentru îndeletnicirile din timpul vieţii, pentru minunile lor sau pentru felul cum au pătimit, unii sfinţi au fost asociaţi cu anumite activităţi şi au devenit ocrotitori spirituali ai acestora.

• 

În perioada persecuţiilor, creştinii păstrau vie memoria celor care îndurau chinuri pentru credinţa lor, fiindu-le alături în timpul pătimirilor şi îngrijindu-se de rămăşiţele lor pământeşti după trecerea la cele veşnice. Iată cum este descris cultul martirilor în "Constituţiile Sfinţilor Apostoli prin Clement" (V, I, 2), document din Antiohia anilor 380: "Cel condamnat pentru numele Domnului Dumnezeu este un martor sfânt, un frate al Domnului, un fiu al Celui Preaînalt, un receptacol al Duhului Sfânt, prin Care fiecare din cei credincioşi a primit luminarea slavei Evangheliei ş2 Co. 4, 4ţ întrucât s-a învrednicit de cununa nestricăcioasă ş1 Co. 9, 25ţ, de mărturia dată pătimirilor Lui şi de comuniunea cu Sângele Lui şi s-a conformat morţii lui Hristos şFlp. 3, 10ţ spre înfiere". Mucenicii "au fost declaraţi fericiţi de Dumnezeu şi cinstiţi de către bărbaţi cuvioşi ca unii curaţi de orice greşeală, neschimbabili în faţa păcatului, neclintiţi în cele bune, neînduplecaţi în elogii; despre ei spunea David: "Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui" şPs. 115, 6ţ. Şi Solomon: "Pomenirea dreptului e cu laude" şPr. 10, 7ţ. Iar profetul zicea: "Bărbaţii drepţi vor fi ridicaţi" şIs. 57, 1ţ" (C. Ap. V, VIII, 2).

Creştinii recuperau trupurile martirilor din locurile unde erau executaţi, iar mormintele acestora deveneau loc de pelerinaj. După încheierea persecuţiilor, creştinii au ieşit din catacombe şi au putut ridica pe locurile mormintelor mucenicilor lăcaşuri de închinare. Literatura aghiografică reproduce atât pătimirea sfinţilor, cât şi evlavia cu care creştinii îi venerau.

Prin punerea numelor de sfinţi cu prilejul săvârşirii Sfintei Taine a Botezului, creştinul primeşte drept ocrotitor pe cel al cărui nume îl poartă. Bisericile, de asemenea, îi au pe sfinţi drept hramuri şi ocrotitori, în altar aflându-se părticele din moaştele mucenicilor în sfânta masă. În perioada de început a creştinismului liber, bisericile închinate unor sfinţi care aveau un cult dezvoltat în zonă au făcut ca întregi cetăţi să fie puse sub ocrotirea unui sfânt. În Evul Mediu, breslele de meşteşugari şi-au ales drept ocrotitor câte un sfânt a cărui viaţă rezona cu meseria aleasă de ei. Biserici, cetăţi, târguri şi ţări întregi au ales, cu timpul, ocrotirea unor sfinţi. Ajutorul primit de la Dumnezeu în urma rugăciunilor închinate unor sfinţi în momente de grea încercare a făcut ca oamenii să vadă în acel sfânt un grabnic ajutător în faţa unei anumite plăgi.

 

Ocrotitorul statisticienilor

La 1 septembrie, în prima zi a noului an bisericesc, îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, cel care a fixat cronologia erei creştine. Începând din anul 2008, Cuviosul Dionisie este ocrotitorul Institutului Naţional de Statistică din România. Un comunicat postat de instituţia amintită la scurt timp după această decizie arată că "în luna septembrie 2008, în urma primirii la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, prof. univ. dr. Vergil Voineagu, s-a convenit ca Sfântul Dionisie Exiguul să fie ales ca sfânt protector al institutului, recunoaştere a legăturilor statornicite prin vreme între Biserica Ortodoxă Română şi statistica oficială românească. Alegerea nu a fost întâmplătoare, pentru că, aşa cum statistica are ca menire măsurarea, an de an, şi cuantificarea cantitativă cu ajutorul numerelor a progreselor economice şi sociale ale societăţii, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul şi-a consacrat o parte din ştiinţa şi străduinţa sa modificării sistemului de măsurare a trecerii timpului".

 

Ocrotitorul pompierilor

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului, pomenit la 15 septembrie, este ocrotitorul spiritual al pompierilor din România. Ales mitropolit al Timişoarei, a păstorit între anii 1650 şi 1653, după care s-a retras la Mănăstirea Partoş, unde a trăit până la trecerea la Domnul. Tradiţia spune că Sfântul Iosif, pe când era mitropolit, a salvat oraşul Timişoara de la incendiu: invocând ajutorul divin în faţa bisericii, o ploaie torenţială pornită din senin a stins focul, salvând cetatea de la pieire: "Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului" (Acatistul sfântului). Sfântul Sinod a binecuvântat cererea instituţiei pompierilor militari de a primi drept ocrotitor spiritual pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, "pentru a aduce spor duhovnicesc şi revărsarea darurilor binefăcătoare şi ocrotitoare ale Bunului Dumnezeu peste pompierii români şi lucrarea acestora în folosul binelui obştesc şi românesc".

 

Patronul spiritual al arhitecţilor

Sfântul Apostol Toma, pomenit la 6 octombrie, este socotit ocrotitorul arhitecţilor. Acest patronaj stă în legătură cu o tradiţie legată de viaţa sfântului din India, unde sorţii au rânduit ca el să propovăduiască. Regele Gondofor al Indiei i-a cerut Sfântului Toma să-i construiască un palat imperial, asigurându-i toate resursele materiale. Cu banii împăratului, Toma a făcut milostenie creştinilor din India, arătând regelui că i-a construit palat măreţ în ceruri. În chip minunat, fratelui regelui i-a fost descoperit palatul ridicat prin milostenia lui Toma în ceruri şi astfel Gondofor a crezut şi s-a botezat.

 

Ocrotitorul diplomaţilor şi al mesagerilor

Sfântul Arhanghel Gavriil (8 noiembrie) este prezentat de Sfânta Scriptură drept mesager al lui Dumnezeu în faţa oamenilor: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea" (Luca 1, 19). Pentru aceasta, diferite organizaţii din lume îl socotesc drept ocrotitor al diplomaţiei sau al activităţilor ce presupun mesagerie sau comunicare.

 

Ocrotitorul vameşilor şi al contabililor

"Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El", spune Evanghelia după Matei 9, 9. Înainte de chemarea la apostolat, Matei era vameş la Marea Galileei, activitate ce consta în încasarea taxei cuvenite stăpânirii romane de la negustorii care treceau lacul Ghenizaret. Vameşul Matei avea să devină Sfânt Apostol şi Evanghelist, pomenit de Biserică la 16 noiembrie şi socotit ocrotitor al vameşilor şi al contabililor.

 

Ocrotitorii pescarilor şi ai marinarilor

Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României, pomenit la 30 noiembrie, este socotit şi patron spiritual al pescarilor. Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Andrei a fost cel dintâi chemat la apostolat şi L-a mărturisit în faţa fratelui său, Simon-Petru: "Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)" (Ioan 1, 41). Alegerea sa drept ocrotitor al pescarilor este legată de ocupaţia Sfântului Andrei din Betsaida Galileei, cea de pescar alături de fratele său, Petru.

Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, pomenit la 6 decembrie, este socotit ocrotitor al marinarilor. Vieţuitor în secolul al IV-lea, Acatistul îl numeşte "cale nerătăcită a celor ce înoată pe mare" şi "bun cârmuitor al corabiei celei duhovniceşti". Tradiţia spune că Sfântul Nicolae a izbăvit o corabie de la înec, în timpul unei furtuni pe Marea Adriatică.

 

Minerii au ocrotitoarea lor

Sfânta Muceniţă Varvara, pomenită la 4 decembrie, este ocrotitoarea minerilor. Conform sinaxarului, această sfântă a primit moarte martirică la începutul secolului al IV-lea, fiind ucisă pentru credinţa sa de însuşi tatăl ei. Fugind din calea părintelui său, a ajuns în faţa unui munte şi s-a rugat lui Dumnezeu să o salveze. În chip minunat, peretele din piatră s-a despărţit, primind pe muceniţa Varvara înăuntru, după care s-a închis. Tatăl ei a găsit-o ascunsă într-o peşteră şi a predat-o dregătorilor, care au martirizat-o. Pentru această minune a adăpostirii în stâncă, Sfânta Muceniţă Varvara este ocrotitoarea celor care coboară în adâncuri pentru a trudi călăuziţi de lămpaşul credinţei. În luna mai a acestui an, o delegaţie a Mitropoliei de Kaessariani din Grecia a adus în Arhiepiscopia Râmnicului racla cu moaştele muceniţei, sfintele relicve fiind depuse spre închinare în Biserica "Sfânta Muceniţă Varvara" din salina de la Ocnele Mari, Vâlcea.

 

Ocrotitorii învăţământului teologic

Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, pomeniţi la 30 ianuarie, sunt ocrotitorii învăţământului teologic. Cei trei mari dascăli ai lumii şi ierarhi sunt consideraţi patronii învăţământului teologic începând din anul 1936, când primul Congres de teologie de la Atena i-a ales drept ocrotitori.

 

Patronul spiritual al viilor, livezilor şi păsărilor

Sfântul Mucenic Trifon, pomenit la 1 februarie, este cinstit drept ocrotitor al viilor, livezilor şi al păsărilor. Ocrotirea Sfântului Trifon asupra păsărilor vine din fileră rusă, legată de o întâmplare a unui slujitor al lui Ivan cel Groaznic, cu numele Trifon Patrikeiev. Prin mijlocirea Sfântului Trifon, acesta a aflat în chip minunat şoimul pierdut de ţar, salvându-şi viaţa. În iconografie, sfântul este reprezentat purtând în mână o seceră, o crenguţă de viţă-de-vie sau un şoim pe braţ.

 

Ocrotitorul militarilor şi al lucrătorilor pământului

Mucenic zugrăvit de iconografia ortodoxă în uniformă militară, Sfântul Gheorghe, pomenit la 23 aprilie, este ocrotitorul Forţelor Terestre ale Armatei Române. În timpul vieţii pământeşti, Sfântul Gheorghe a slujit în armata romană a împăratului Diocleţian, la începutul secolului al IV-lea, dar a fost martirizat pentru credinţa sa creştină. "Purtător de biruinţă", cum îl numeşte Biserica, a fost ales ocrotitor al militarilor, ca un viteaz oştean nevoitor al Împăratului Iisus, după cum spune Acatistul sfântului. De asemenea, pentru că numele Sfântului Gheorghe tradus din greacă înseamnă "lucrător al pământului", este ocrotitor spiritual al celor care îşi câştigă existenţa din cultivarea roadelor pământului.

 

Ocrotitoarea arheologilor

Flavia Julia Helena Augusta este Sfânta Elena, pomenită la 21 mai alături de fiul său, Sfântul Constantin cel Mare, ca împăraţi "întocmai cu apostolii". La vârsta bătrâneţii, a întreprins o expediţie la Locurile Sfinte, pentru a descoperi Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos. La 14 septembrie 326, Sfânta Cruce era arătată solemn credincioşilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, prilej cu care s-a instituit praznicul Înălţării Sfintei Cruci. În timpul căutărilor de la începutul secolului al IV-lea, mijlocite de Sfânta Elena, s-au descoperit locurile Sfintelor Pătimiri, construindu-se din danii împărăteşti ansamblul arhitectonic de la Ierusalim. Pentru că a iniţiat cercetările de la Locurile Sfinte, arheologii au ales-o pe Sfânta Împărăteasă Elena drept ocrotitoare a breslei.

 

Ocrotitorii celor întemniţaţi

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, pomeniţi de Biserică împreună la 29 iunie, sunt ocrotitorii celor întemniţaţi şi ai sistemului penitenciar din România. Cei doi corifei ai apostolilor sunt exemple ale iertării prin pocăinţă, Petru lepădându-se de Mântuitorul Hristos, iar Pavel prigonind pe creştini. Pentru credinţa lor, ambii au fost închişi şi au primit aceasta ca pe o încercare de la Dumnezeu, pătimind moarte mucenicească. Patriarhia Română şi Ministerul Justiţiei au încheiat protocoale privind desfăşurarea asistenţei religioase în sistemul penitenciar românesc, în anul 1993 (art. 15) şi în anul 1997 (art. 10), conform cărora "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel vor fi consideraţi ocrotitori ai sistemului penitenciar din România". Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor prevede, în articolul 77 al Legii 293 din 28 iunie 2004, că "ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administraţiei penitenciare".

 

Patronul spiritual al Aviaţiei Române

Începând din anul 1994, Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul este ocrotitorul Aviaţiei Române. Astfel, la 20 iulie se sărbătoreşte Ziua Forţelor Aeriene. În iconografia ortodoxă, Sfântul Ilie este zugrăvit în car de foc zburând spre văzduh, după cuvântul Scripturii: "Deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer" (IV Regi 2, 11). De asemenea, în cadrul Aeroportului Internaţional "Henri Coandă" din Otopeni funcţionează o capelă al cărei hram şi ocrotitor este Sfântul Prooroc Ilie.

 

"Doctorii fără de arginţi"

În calendarul ortodox, o serie de sfinţi sunt pomeniţi drept "doctori fără de arginţi". Dintre aceştia, Sfinţii Cosma şi Damian, Chir şi Ioan şi Sfântul Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon sunt socotiţi ocrotitori ai medicilor. Pentru că în viaţa pământească s-au remarcat prin darul tămăduirilor, instituţiile de îngrijire a bolnavilor i-au ales drept ocrotitori şi le-au închinat altarele capelelor.

 

Ziua Marinei Române

De mai bine de un secol, la praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) se sărbătoreşte Ziua Marinei Române, Născătoarea de Dumnezeu fiind ocrotitoare a marinarilor. În august 1902, Cristea Georgescu, primarul oraşului Constanţa, trimitea o adresă reşedinţelor de judeţ din întreaga ţară, anunţând manifestările legate de această sărbătoare deja consacrată: "Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. - Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut, precum regate, alergări, corabia argonauţilor şi altele". Manifestările de Ziua Marinei au luat amploare în perioada regalităţii, în care slujba de Te Deum nu lipsea, însă s-au desacralizat în vremea comunismului. Începând din anul 1990, s-a revenit la celebrarea Zilei Marinei Române la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, iar în 2009 praznicul a fost declarat sărbătoare naţională şi zi liberă.

Sursa: Ziarul Lumina

Sfântul Mucenic Valentin, Epicopul Umbriei

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Valentin, apărător al familiilor creştine şi adevăratul Sfânt Valentin pe care noi trebuie să-l cinstim şi să-l sărbătorim..Prin osteneala părinţilor slujitori ai Bisericii Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului Mucenic Valentin au fost dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români încă din anul 2005.. Mai multe puteţi afla aici.

Pe curând! Andreea Tatiana

Duminica Sfinţilor Români

Astăzi îi prăznuim pe Sfinţii Români. În biserica noastră a fost hram (deşi ar fi mai corect să spun că astăzi a fost Hramul României). Iată că acest neam are şi comori, deşi în toată lumea aceasta auzim numai vorbe urâte la adresa românilor, astfel am ajuns să ne fie ruşine să spunem că suntem români.

Aceşti Sfinţi ne arată că nu avem de ce să ne fie ruşine. Ţara aceasta, pe lângă sfinţii săi a dat acestei lumi, poeţi, muzicieni, oameni de ştiinţă, arhitecţi, sculptori, pictori..etc. Avem cu ce ne mândri, avem o ţară frumoasă, avem frumoase exemple de urmat, atât aceşti sfinţi minunaţi care mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu cât şi aceşti oameni de geniu care au dus numele ţării noastre înafara graniţelor.

Rămâne ca noi să le urmăm exemplele şi să ridicăm această ţară prin rugăciune şi muncă..

Iată Sfinţii Români cunoscuţi...

Luna septembrie:

7 sept. - Sf. Cuv. Simeon si Amfilohie de la Pangarati;

9 sept. - Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau;

13 sept. - Sf. Cuv. Ioan de la Prislop;

15 sept. - Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partos,

22 sept. - Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi,

27 sept. - Sf. Ier. Antim Ivireanul;

Luna octombrie

1 oct. - Sf. Cuv. Iosif si Chiriac de la Bisericani;

21 oct. - Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclaus, preot Moise Macinic din Sibiel si preot Ioan din Gales;

Luna noiembrie

12 nov. - Sf. Mc. Atanasie Todoran din Tara Nasaudului;

15 nov. - Sf. Cuv. Paisie de la Neamt;

23 nov. - Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Valcea;

Luna decembrie

3 dec. - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica;

7 dec. - Sf. Mc. Filoteea de la Arges;

13 dec. - Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei;

18 dec. - Sf. Cuv. Daniil Sihastrul;

22 dec. - Sf. Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului;

26 dec. - Sf. Cuv. Nicodim cel sfintit de la Tismana;

Luna ianuarie

10 ian. - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodesti;

25 ian. - Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381);

Luna februarie

28 feb. - Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul;

29 feb. - Sfantul Cuv. Gherman din Dobrogea;

Luna aprilie

11 aprilie - Sf. Ier. Calinic de la Cernica;

12 apr. - Sf. Sava de la Buzau;

14 apr. - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului;

20 apr. - Sf. Teotim, episcop de Tomis;

24 apr. - Sf. Ier. Ilie Iorest;

24 apr. - Sf. Ier. Sava Brancovici;

24 apr. - Sf. Ier. Iosif Marturisitorul din Maramures;

25 apr. - Cv. Vasile de la Poiana Marului;

Luna mai

3 mai - Cuv. Irodion de la Lainici

12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul;

Luna iunie

2 iun. - Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava;

4 iun. - Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis si Filip;

24 iun. - Sf. Niceta de Remesiana;

30 iun. - Sf. Ier. Ghelasie de la Ramet

Luna iulie

1 iul. - Sf. Ier. Leontie de la Radauti;

2 iul. - Sf. Voievod Stefan cel Mare (1457-1504);

8 iul. - Sf. Mc. Epictet preotul si Astion monahul;

18 iul. - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria);

21 iul. - Sf. Cuv. Rafael si Partenie de la Agapia Veche;

Luna august

5 aug. - Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt;

7 aug. - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla;

16 aug. - Sf. Mc. Constantin Voda Brancoveanu, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Varatic;

30 aug. - Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Rasca si Secu.

Au fost pomeniti doar sfintii romani cunoscuti si nici acestia in totalitate. In Duminica Sfintilor Romani vor fi amintiti si cu evlavie cinstiti:

- Sfintii ierarhi, preoti si diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Romane care s-au savarsit muceniceste si au marturisit si au aparat cu jertfelnicie credinta ortodoxa, neamul si tara noastra;

- Sfintii cuviosi si cuvioase care s-au savarsit traind deplin viata calugareasca si care, prin pilda vietii lor si prin rugaciune, au hranit duhovniceste pe toti dreptcredinciosii;

- Sfintii martiri din orice treapta harica sau stare obsteasca si toti aceia care prin patimirile si sangele lor martiric au primit cununa sfinteniei;

- Sfintii romani ucisi de ostile pagane sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum si cei care au cazut in lupta cu acestia sau in amara robie pentru credinta, Biserica si neam;

- care s-au savarsit luptand cu arma cuvantului pentru apararea credintei, a Bisericii Ortodoxe si a binecredinciosilor ei fii. Si toti ceilalti sfinti crestini ortodocşi români din toate timpurile si de pretutindeni, stiuti si nestiuti, care au sporit in dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugaciunii si a virtutii crestine, pe care Dumnezeu i-a scris in Cartea Vietii.

Sursa listei

Sfântul Luca doctor fără de arginţi şi Arhiepiscop al Crimeei

Nu de mult am citit autobiografia ("Am iubit pătimirea") Sfântului Luca al Crimeei şi am rămas profund impresionată de tăria de care a dat dovadă acest minunat Sfânt al zilelor noastre. Urmaş al unei vechi familii princiare, ierarh mărturisitor şi medic fără de arginţi, adevărat artist, profesor universitar, chirurg genial, cea mai frumoasă descriere pe care o pot face este chiar din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!"Citind cartea sa veţi descoperi din plin adevărul ascuns în spatele acestei fraze.
Sfântul Luca este prăznuit în fiecare an de Biserica Ortodoxă în ziua de 11 iunie.
Moaştele Sfântului se află încă din martie 2010 în Paraclisul Parhon din cadrul Institutului de Endocrinologie C. I. Parhon din Bucureşti (spitalul se află în imediata vecinătate a statuii Aviatorilor, metrou Aviatorilor sau Piaţa Victoriei).

Iată programul slujbelor:

Vineri, 10 iunie 2011, începând cu ora 17:00 (seara):

• Priveghere
• Vecernie
• Litie
• Utrenia
• Ceasul I
• Agapă

Sâmbătă, 11 iunie 2011, începând cu ora 8:30 (dimineaţa):

• Ceasul al III-lea
• Ceasul al VI-lea
• Acatistul Sfântului Luca al Crimeii
• Sfânta Liturghie
• Parastas (pomenirea morţilor sau “Moşii de vară”)

Viaţa
Din minunile Sfântului
Acatistul Sfântului
Despre etica medicului creştin sau cum să ne creştinăm viaţa
Predica Sfântului la Duminica Samarinencei

Sfântul Nicolae Velimirovici

Viaţa Sfântului Nicolae într-un film documentar pe care vi-l recomand cu drag.

Minunea Sfântului Ierarh Calinic

Ajutorul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica l-am primit în vara anului 2010, pe la sfârşitul lunii mai. Într-o vineri după amiază, în timp ce mă aflam la servici, prietenul meu împreună cu un prieten comun, au venit la mine la servici, pe la sfârşitul programului, în jur de ora 20:00, şi au decis să dăm o fugă până la Mănăstirea Cernica. Pentru mine era un prilej de bucurie, pentru că de câte ori mersesem, eu niciodată nu puteam să intru. În acele zile aveam o problemă cu o măsea, al treilea molar, m-i se umflase gingia şi în puţina mea cunoaştere am crezut că-mi iese măseaua de minte nicidecum că gingia mea se inflamase din cauza problemei. În ziua cu pricina avusesem doar un mic discomfort dar în drum spre mănăstire parcă gingia mea se inflamase încă odată cât se inflamase toată ziua. Ajunşi la Sfânta Mănăstire, am intrat şi ne-am închinat la Sfintele Moaşte. Eu am poposit mai întâi la moaştele Sfântului Ierarh Calinic deoarece nu mă închinasem niciodată la Moaştele acestui Sfânt spre deosebire de Moaştele Sfântului Gheorghe. Deoarece durerea măselei începea să crească prima mea grijă a fost să-i cer Sfântului să mă tămăduiască. Popasul nostru a fost unul destul de scurt la Sfânta Mănăstire, fiind o ora înaintată, în jur de orele 21:00. În drumul spre Bucureşti durerea a început sa fie din ce în ce mai apăsătoare iar gingia parcă nu înceta a se mai inflama. Îmi dădeau lacrimile de durere şi ma gândeam deja ce noapte va urma. Ajunsă acasă, până pe la miezul nopţii am scuipat tot puroiul ce se strânsese la măsea, destul de dens şi destul de mult ca şi cantitate, nu am păţit aşa vreodată, şi astfel a doua zi am fost ca nouă, datorită Sfântului Ierarh Calinic. Eu aşa am simţit, că Dumnezeu s-a milostivit de mine păcătoasa prin Ierarhul Său Calinic. Aşa am primit în dar un nou prieten :) Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

Viaţa Sfântului Calinic

Acatistul Sfântului Calinic

Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin

Sfantul Cuvios Pahomie s-a nascut in jurul anului 1674, in satul Gledin, primind numele de botez Petru. Ajunge in Moldova unde este primit ca frate la Manastirea Neamt. Aici va parcurge, dupa randuiala, toate incercarile duhovnicesti. In 1697, la varsta de 25 de ani, a fost calugarit. Dupa moartea parintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, staret al Manastirii Neamt, pe care o va conduce pana in anul 1704. Cuviosul Pahomie pleaca la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, il cunoaste pe Sfantul Dimitrie al Rostovului, caruia ii devine ucenic. Se intoarce la Manastirea Neamt in 1706 si se hotaraste sa aleaga sihastria intr-o padure langa Muntele Chiriacul.

De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat in Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie paraseste de buna voie scaunul arhieresc. Ajunge la Neamt, unde va sta patru zile, si de aici se va retrage din nou, langa Muntele Chiriacu. Dupa multe necazuri, Pahomie a pornit in pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele vesnice la 14 aprilie in anul 1724. Inainte de a se muta la Domnul a imbracat marea schima sub numele Pimen. Moastele sale sunt pastrate pana astazi in Paraclisul Sfantul Stefan din Lavra Pecerska.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 14-15 noiembrie 2006 a aprobat canonizarea Sfantului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, avand ziua de sarbatorire pe 14 aprilie. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Pahomie, Episcopul Romanului a avut loc in data de 14 aprilie 2007 in localitatea Gledin, judetul Bistrita-Nasaud.

Sursa

Acatistul Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787 în Bucureşti, aproape de biserica Sfîntul Visarion. Din sfîntul botez a primit numele de Constantin.

Părinţii săi se numeau Antonie şi Floarea şi erau foarte evlavioşi. Cel mai mare dintre copiii lor a fost în tinereţe preot de mir; apoi, intrînd în viaţa monahală, s-a călugărit sub numele de Acachie. De asemenea şi mama Sfîntului Calinic, fericita Floarea, după ce şi-a crescut copiii, s-a retras în Mănăstirea Pasărea, primind marele şi îngerescul chip sub numele de schimonahia Filoteia.

Tînărul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit din pruncie o educaţie religioasă aleasă, învăţînd carte în Bucureşti, la şcolile care funcţionau pe acea vreme pe lîngă biserici.

În anul 1807 a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareţ, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns în schima monahală sub numele de Calinic, iar la 3 decembrie 1808 a fost hirotonit ierodiacon.

Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica, fiind vas ales al Duhului Sfînt, a iubit de mic rugăciunea, tăcerea, cinstea şi milostenia. Încă de cînd era călugăr tînăr în Mănăstirea Cernica, postea foarte mult, îşi împlinea regulat canonul şi pravila cu multă osîrdie, se lupta împotriva somnului şi nu lipsea niciodată de la slujbele bisericii, după mărturia bătrînului Hariton, iar ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele grele ale mănăstirii.

După plecarea la Sfîntul Munte a duhovnicescului său părinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic şi-a pus această aspră rînduială, ca în toată săptămîna să nu mănînce bucate fierte la foc, fără numai pîine cu apă, după apusul soarelui, iar sîmbăta şi Duminica să meargă la trapeză împreună cu părinţii şi să se mîngîie cu înfrînare...continuare

Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica

Sfântul Mucenic Policarp al Smirnei

"cel mai minunat dascal cu duh apostolesc din vremurile noastre si episcopul Bisericii Universale din Smirna" (Eusebiu al Cezareei)

Slavitul Policarp, care a fost dupa cum spune Sfântul Irineu al Lyonului: "Ucenicul apostolilor si apropiat al celor care il vazusera pe Domnul", s-a nascut in Efes, in timpul imparatului Vespasian (in jurul anului 70). Inainte de a fi martirizati, sfintii săi părinţi l-au incredintat unei femei nobile si evlavioase, pe nume Calista, care l-a crescut in frica lui Dumnezeu invatandu-l sa iubeasca sfintele virtuti. Miscat de mila, copilul punea in fapta atat de bine virtutea milosteniei ca goli rezervele mamei sale adoptive pentru a le imparti saracilor. Si pentru ca acestea se umplura la loc in chip minunat, Calista ii schimba copilului numele din Pangratie in Policarp (adica "cel cu multe roade"). Ajuns la maturitate, el deveni ucenicul Sfantului Ioan Teologul care propovaduia pe atunci Vestea cea Buna (Evanghelia) prin partile Asiei, insotit de Sfantul Vucol (6 februarie) si de Sfântul Ignatie Teoforul(20 decembrie). Insusindu-si desavarsit invatatura si tot ce putea sa aminteasca de viata Domnului, Policarp impartasea cu dragoste toate necazurile celui mai iubit Apostol, Ioan, pana la exilul acestuia in Patmos. Atunci, Sfantul Ioan hirotoni pe Vucol episcop al intinsei si cunoscutei cetati Smirna si i-l incredinta pe Policarp ca insotitor si ajutor in toate treburile. Ajuns la Smirna Policarp a fost hirotonit preot si i se incredinta ingrijirea orfanilor pana in ziua in care, prevazandu-si moartea, sfantul Vucol hotari ca smeritul Policarp sa-i urmeze in scaun.

Devenit, prin vointa lui Dumnezeu şi a părintelui sau duhovnicesc, pastor al Bisericii Smirnei, Policarp isi indeplini chiar din clipa aceea toate sarcinile, urmand intru totul părinţilor săi duhovniceşti, repetand cu credinciosie cuvintele lor si pe acelea pe care ei le culesesera chiar de pe buzele Domnului Hristos. Din Patmos, unde se afla in exil, Sfantul Ioan ii transmitea Ingerului Bisericii din Smirna laudele sale, incurajandu-l sa ramana credincios pana la moarte pentru a primi cununa vietii vesnice (Apocalipsa 2, 10). Imbracat cu putere de sus, el savarsea numeroase minuni cum ar fi: stingerea prin rugaciunile sale, a unui incendiu care ameninta regiunea de sapte zile.; totodata, el facu sa cada o ploaie binefacatoare dupa o lunga seceta si vindeca pe bolnavi, asa incat, vazand toate acestea si paganii se converteau in numar mare si se faceau crestini. La inceputul episcopatului lui Policarp ( in jurul anului 101), Sfântul Ignatie a fost condamnat la moarte si trimis inlantuit la Roma pentru a fi aruncat la fiare; in drumul sau, el trecu si prin Smirna unde fu bucuros sa il imbratiseze pentru ultima oara pe acest sfant episcop (pe Policarp).

Odata sosit la Troada, Ignatie ii trimise Sfântului Policarp o scrisoare pentru a-i multumi de ospitalitate incredintandu-i carma Bisericii din Antiohia si dandu-i in acelasi timp sfaturi inspirate de Dumnezeu, despre datoriile unui păstor al Bisericii: "Proslavesc pe Dumnezeu ca am fost invrednicit de chipul tau cel neprihanit. Te rog in numele harului cu care esti investit, sa-ti urmezi calea si sa indemni pe toti sa se mantuiasca. Apara-ti locul pe care il ocupi, cu toata grija trupeasca si duhovniceasca. Poarta grija de unire, decat care nimic nu-i mai bun. Poarta-i pe toti, precum si Domnul te poarta pe tine. Rabda-i pe toti in dragoste, precum si faci. Indeletniceste-te cu rugăciuni neîncetate. Cere pricepere mai multa decat ai. Privegheaza, avand duh neadormit. Vorbeste cu fiecare dupa asemănarea lui Dumnezeu. Poarta bolile tuturora ca un atlet desavarsit. Unde-i mai mare osteneala, aclo-i mult castig. Timpul iti cere sa dobandesti pe Dumnezeu dupa cum capitanii corabiilor cer vanturi bune, iar naufragiatii cer porturi" (Sfantul Ignatie catre Sfântul Policarp).

Ca urmare, Sfantul Policarp scrise crestinilor din Filipi pentru a-i felicita de primirea Sfantului Ignatie si a martirilor: "ati primit pe urmatorii dragostei celei adevarate si ati insotit, cum se si cadea voua, pe cei incarcati cu lanturi vrednice de sfinti, care sunt diademe ale celor ce au fost cu adevarat alesi de Dumnezeu si de Domnul nostru". El ii incurajeaza sa staruie in a dobandi rabdarea pe care au vazut-o la martiri, expunandu-le in acelasi timp principiile vietuirii unei comunităţi creştine, prietena a iubirii: "Credinta este mama noastra a tuturora, cand ii urmeaza nadejdea si-i premerge dragostea de Dumnezeu si de Hristos si dragostea de aproapele. Daca este cineva inlauntrul acestor virtuti, a implinit porunca dreptatii. Ca acela care are dragoste este departe de orice pacat."

Astfel, Sfantul Policarp ocarmui Biserica sa in duhul apostolilor mai mult de cincizeci de ani. Catre anul 155, cand era un batran incarcat de zile, el facu o calatorie la Roma pentru a discuta cu Papa Anicet (154-166) despre neintelegerea care despartea Roma de Bisericile Asiei, in ceea ce priveste data Pastilor si pentru a apara credinta cea adevărată de erezii.

Stralucirea sfinteniei sale si invatatura lui facura aici pe multe suflete ratacite de ereziile lui Valentin si Marcion, sa se converteasca la credinta cea adevarata. In Roma, istoriseste Sfantul Irineu, Sfantul Policarp s-a intalnit cu ereticul Marcion ; acesta l-a intrebat daca il cunoaste; Policarp i-a raspuns: "Negresit cunosc pe primul nascut al Satanei."

In ziua parasirii Romei de catre Sfantul Policarp, Papa Anicet ii dadu intaietate la săvârşirea Sfintei Liturghii si dupa ce si-au dat sarutare sfanta, se despartira in pace, in respect reciproc. La putin timp dupa intoarcerea sa la Smirna (155), o foarte violenta persecutie declansata de imparatul Marc Aureliu, tulbura toate Bisericile Asiei. Cu acest prilej, la 23 februarie 156, dupa un grup de unsprezece martiri originari din Filadelfia, Sfantul Policarp, in varsta de 86 de ani primi cununa stralucitoare a muceniciei in Sambata Mare, chinurile sale asemanandu-se intrucatva Patimirilor Domnului nostru Iisus Hristos.

Rezumam aici, Scrisoarea Bisericii din Smirna asupra martiriului Sfantului Policarp, unul din primele documente hagiografice scrise de un martor ocular, ce frapeaza prin maretia sa sobra:

In timp ce nepretuitii mucenici ai lui Hristos indurau tot felul de cazne pentru a fi dati in cele din urma ca hrana la fiare, preacinstitul Policarp isi pastra linistea sa obisnuita si voia chiar sa ramana in oras pentru a nu-si parasi turma cea cuvantatoare. Dar, la insistentele credinciosilor sai care il rugau sa nu se expuna prematur mortii, el se retrase la o mica proprietate, nu departe de oras, unde noaptea si ziua se ruga pentru toti oamenii si pentru Biserica din lumea intreaga. Cu trei zile inainte de arestarea sa, cum statea la rugaciune, avu o vedenie in care perna pe care o avea sub capatai era mistuita de flacari. Intorcandu-se la ai sai, ii vesti cu multa pace ca va fi ars de viu pentru Domnul Hristos.

De-abia ajunse la un nou refugiu, ca soldatii care aflasera unde se gaseste, torturand un tanar sclav, navalira in locuinta. Refuzand sa fuga, episcopul ii primi cu multa seninatate si blandete invitandu-i sa se odihneasca si dandu-le de mancare, el le ceru doar sa-l lase sa se roage putin, lucru cu care ei au fost de acord; timp de o ora, cuviosul batran se ruga in picioare nemiscat, plin de harul dumnezeiesc, pomenindu-i pe toti oamenii pe care ii cunoscuse, mici ori mari, precum si pe intreaga Biserica raspandita pe tot pamantul. Venind ora de plecare, soldatii fura cuprinsi de o spaima cumplita si se caiau ca trebuie sa indeplineasca o asemenea sarcina, cu toate acestea il urcara pe fericitul Policarp pe un asin ca sa-l duca la Smirna. Mai marele ostasilor, numit pe buna dreptate Irod, veni in fata sfantului si il urca in carul sau ca sa-l convinga sa-si salveze viata si sa aduca jertfa lui Cezar. Cum se osteni in zadar, il arunca pe sfant din car umplandu-l de injuraturi. Ranit la picior, batranul merse pe jos cu la fel de multa ravna ca si pana atunci. Cand intra in arena ticsita de multimea avida de sange ce urla salbatic: "Iata-l pe invatatorul Asiei, parintele crestinilor, nimicitorul zeilor nostri, acela care i-a facut pe multi sa nu mai sacrifice zeilor si sa se inchine lor", o voce dumnezeiască se făcu auzita doar printre crestinii ce erau de fata: "Curaj Policarp, si poarta-te cu barbatie!"

Proconsulul il imboldea pe sfant sa se lepede de Hristos zicandu-i: "Fie-ti mila de batranetile tale!" spunandu-i si pe celelalte pe care persecutorii obisnuiesc sa le rosteasca in astfel de imprejurari: "Jura pe norocul lui Cezar si spune: Fa sa dispara ateii!" ii striga el.

Plimbandu-si privirea peste multimea din amfiteatru, alcatuita din paganii si iudeii stabiliti in Smirna, Policarp raspunse suspinand: "Desigur, ridica pe atei!"; si pentru ca il sileau sa-L blesteme pe Hristos, el le raspunse: "De optzeci si sase de ani Ii slujesc si nu mi-a facut nici un rau, cum as putea huli pe Imparatul meu care m-a mantuit!"

Proconsulul raspunse: "Am fiare la care te voi arunca drept mancare daca nu-ti schimbi credinta." Policarp zise: "Cheama-le, caci pentru noi este imposibil sa ne schimbam parerea pentru a trece de la mai bine la mai rau; pe cand corect este sa treci de la rau la dreptate." "Intrucat dispretuiesti fiarele, te voi arde pe rug!" zise judecatorul. Policarp plin de putere si de bucurie, raspunse: "Ma ameninti cu un foc ce arde un timp si apoi se stinge pentru ca ignori focul judecatii viitoare si al chinurilor vesnice pregatit necredinciosilor. Dar de ce intarzii? Fa mai degraba ce trebuie făcut!"

Deoarece crainicul anunta de trei ori ca Policarp s-a declarat crestin, multimea turbata ceru sa se elibereze un leu ca sa-l sfasie pe sfant. Dar cum luptele cu fiare se terminasera, strigara: "Policarp sa fie ars de viu!" Intr-o clipita paganii si iudeii se ingramadira sa adune, de prin atelierele si baile din imprejurimi, lemn si legaturi de vreascuri. Cand rugul fu gata in mijlocul stadionului, Policarp isi depuse el insusi toate vesmintele ca si cand el insusi ar fi savarsit sfanta jertfa si vru sa se descalte dar nu putu caci credinciosii se zoreau mereu sa-i sarute picioarele. Si cum paganii voiau sa-l lege pe rug, Policarp spuse: "Lasati-ma asa!, Cel care imi da taria sa indur focul, ma va intari si pentru a ramane nemiscat pe rug." Asezat pe rug ca o jertfa gata de sacrificat, el ridica ochii la cer si dadu slava lui Dumnezeu, intr-o ultima rugaciune. Cand rosti "Amin", calaii aprinsera focul. O flacara mare se ridica, dar, o minune! focul lua pe neasteptate infatisarea unei bolti, ca o panza de corabie umflata de vant, care inconjura ca un zid de aparare corpul martirului. Acesta statea in mijloc nu ca un trup arzand ci precum o paine ce se coace sau ca aurul ori argintul ars in cuptor, raspandind un miros de tamaie sau de alte miresme pretioase.

Daca necredinciosii vazura ca sfantul nu putu fi nimicit prin foc, poruncira calaului sa-l strapunga cu sabia. Sangele tasni asa de mult ca stinse valvataia lasand multimea muta de uimire. Eusebiu al Cezareei relateaza in Istoria sa urmatoarele:

"Insa duhul cel invidios si calomniator, care se impotriveste neamului celor drepti, vazand maretia muceniciei lui si vietuirea lui fara pata inca de la inceput, ca unul care s-a incununat cu cununa nestricaciunii si a luat rasplata netagaduita a biruintei, s-a straduit ca nici macar ramasitele trupului lui sa nu fie luate de crestini si au soptit asadar lui Nichita, tatal persecutorului Irod, sa caute pe guvernator sa nu dea osemintele lui Policarp, ziceau ei, ca nu cumva sa paraseasca pe Cel Rastignit si sa inceapa de acum sa se inchine acestuia. Iar ei au zis acest lucru la instigarea si indemnul iudeilor. [...] Caci lui Hristos ne inchinam pentru ca El e Fiul lui Dumnezeu iar pe martiri ii iubim dupa vrednicie ca pe ucenicii si imitatorii Domnului, pentru neintrecuta lor iubire fata de imparatul si invatatorul lor. O! de-am ajunge si noi partasi si impreuna ucenici cu ei!"

Insa trupul lui Policarp, fu pus de catre centurion in mijloc si fu ars. Si astfel, crestinii au putut pune mana pe osemintele lui cele "mai cinstite decat pietrele preţioase si mai scumpe decat aurul" pe care le-au asezat intr-un loc potrivit unde se adunau in fiecare an pentru a praznui cu bucurie ziua nasterii sale la cer.

Sfantul Policarp, dupa spusele lui Eusebiu este al doisprezecelea dintre cei care au primit mucenicia la Smirna, dar desigur, dintre toti, "el este cel mai mult pomenit caci si paganii de pretutindeni vorbesc despre el."

Arhim. Prof. Policarp Chiţulescu (duhovnicul nostru:))

Troparul Sfântului Policarp

glasul al 4-lea

"Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange, Sfinte Mucenice Policarp roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre."

Sursa aici şi aici

Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur

In ziua in care se face pomenirea Aducerii moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, se aminteste ca acesta a acuzat-o pe imparateasa Eudoxia ca si-a insusit via vaduvei Calitropia. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost izgonit de doua ori din scaunul patriarhal, ca dupa un timp, sa fie rechemat in scaunul patriarhal. A treia si cea din urma data a fost trimis la Cucus. De aici a fost dus la Aravissos si apoi la Pitius, unde a murit in anul 407. A fost ingropat in Comane.

In anul 434, unul dintre ucenicii sai, numit Proclu (434-447), ajungand Patriarh de Constantinopol, a cerut voie imparatului bizantin Teodosie, sa aduca in Constantinopol trupul Sfantului Ioan Gura de Aur. Abia in anul 438 crestinii au reusit sa aduca trupul Sfantului Ioan Gura de Aur in capitala Imperiului Bizantin. Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur au fost duse mai intai in Biserica Sfantului Apostol Toma, numita "a lui Amantie", iar dupa aceea la Biserica Sfanta Irina. A doua zi, dis de dimineata, Sfintele sale Moaste au fost duse in Biserica Sfintii Apostoli. Potrivit Traditiei, in momentul in care au fost asezate in aceasta din urma biserica, din gura Sfantului Ioan s-au auzit cuvintele: "Pace tuturor."

Racla cu Sfintele Moaste a fost ingropata in Sfantul Altar, langa Moastele Sfantului Grigorie Teologul.

Dupa venirea cruciatilor in Constantinopol, Moastele Sfintilor Ioan si Grigorie Teologul au fost duse in Venetia, iar apoi in Roma. Cinstitul sau trup a fost asezat mai intai intr-un pridvor al unei Biserici medievale, inchinata Sfantului Apostol Petru. Mai tarziu, in data de 1 mai 1626, acestea vor fi transferate in Biserica cea mare a Sfantului Petru, fiind asezate intr-o Capela special amenajata pentru ele.

In ziua de 27 ianuarie se face pomenirea mutarii Sfintelor sale Moaste din Constantinopol in Roma. Dupa 800 de ani, moastele celor doi sfinti au ajuns sa fie inapoiata Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan Paul al II lea restituite Bisericii Constantinopolului, in data de 27 noiembrie 2004, Moastele Sfintilor Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Grigorie Teologul.

Sursa aici

Mai multe puteti citi si aici

Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Chiril al Alexandriei

Sfântul Chiril al Alexandriei este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe data de 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare. S-a născut în jurul anului 370, la Alexandria. Se nevoieşte în pustiu, alături de Sf. Isidor Pelusiotul, pe care-l numeşte "tată". Este hirotonit diacon şi apoi preot de unchiul său, Teofil. Participă alături de acesta, la sinodul de la Stejar din 403. Iar în anul 412, la moartea lui Teofil, este ales patriarh. Semăna unchiului său - îndrăzneţ şi dur. Zelul său excesiv îl făcea pe acesta să uite câteodată principiile evanghelice. Această atitudine o are şi faţă de Sf. loan Hrisostom, a cărui singură vină faţă de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat găzduire, din caritate, celor patru "fraţi lungi", fără a intra în comuniune cu ei . Această relaţie a dăinuit până în anul 417, când trece numele acestuia în dipticele Bisericii din Alexandria. Faţă de iudei a mers până la a le distruge sinagogile şi a-i alunga din cetate, confiscându-le averile. Sfântul Chiril rămâne în istoria gândirii creştine datorită atitudinii sale ferme în apărarea ortodoxiei, învăţăturii hristologice împotriva ereticului Nestorie.

Din 429, Sfântul Chiril e continuu amestecat în lupta contra nestorianismul. Chiril este pentru nestorianism, ceea ce Sfântul Atanasie fusese pentru arianism. Lui i se datorează formula antinestoriană de la Efes. Condamnarea lui Nestorie n-a adus pacea între antiohieni. Aceştia acuzau doctrina lui Chiril de confuzia celor două firi în paguba dumnezeirii. Simbolul de unire din 433 a adus liniştea între taberele formate anterior. În martie 433, Chiril îi trimite lui Ioan al Antiohiei vestita scrisoare a 39-a, numită şi "Simbolul de la Efes". Sfântul Chiril al Alexandriei moare în 444.

Sursa: Creştin Ortodox

Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei...

...Sfântul călător (în fiecare an, la praznicul Sfântului, papucii îi sunt schimbaţi, se consideră că se tocesc din cauza drumului parcurs în lume pentru propovăduirea cuvântului Mântuitorului iar clericii mărturisesc că uneori trupul Sfântului nu este prezent în raclă, iar când revine este cald şi prăfuit).
...Taumaturgul = Făcătorul de minuni, căci mulţi s-au fericit de binefacerile Sfântului, aşa cum vom vedea în rândurile ce vor urma.

Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270 în localitatea Askia din insula Cipru, într-o familie de oameni simpli, iar principala ocupaţie a copilăriei Sale a fost paşterea oilor. Sfântul Spiridon a cunoscut Taina Nunţii, dar la scurtă vreme soţia sa a murit.Cei doi soţi au avut şi o fiică, trecută şi ea la cele veşnice destul de timpuriu. După moartea soţiei Sfântul a îmbrăcat haina monahală, ulterior, devinind şi păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei. Participă la Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea, unde l-a cunoscut pe Sfântul Ierarh Nicolae. La acest Sinod, Sfântul Spiridon explică unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi, ţinând în mână o cărămidă şi explicând că este formată din trei elemente esenţiale, apă, foc şi pământ. În timp ce vorbea în partea de sus a cărămizii se aprinse foc iar în partea de jos începu să curga apă. Datorită acestei minuni, Sfântul este considerat şi apărătorul olarilor.

Din minunile Sfântului Spiridon

• În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie, şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură.
• A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul.
• A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe.
• A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul.
• A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea.
• O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stapânei lor.
• A vindecat pe împăratul Constanţie de boala de care suferea.
• A dat din nou viaţă copilului unei femei.
• A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate.
• A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Sfântul Spiridon a trecut la cele veşnice la vârsta de 78 de ani, în anul 348 d. Hr., fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Când saracinii au cucerit cetatea, ciprioţii au deschis mormântul sfântului şi aşa s-a descoperit trupul neputrezit şi frumos mirositor. Sfintele moaşte au fost mutate în Serbia odată cu căderea Constantinopolului, după care un părinte din insula Corfu le-a adus pe această insulă, unde se află şi astăzi.

O, preabunule şi întru tot lăudate Părinte Spiridoane, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dumnezeu, ca pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate şi iertare de păcate, ca şi noi cu tine împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul 13 - Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon)