Anul acesta nu pot decât să-i mulţumesc Lui Dumnezeu că am mai învăţat un lucru important pentru mine, un lucru pe care nu-l puteam înţelege. M-a învăţat El cum stau treburile cu încrederea în El în toate cele de trebuinţă.
Eu, o persoană care se agită destul de tare, care vrea să le facă pe toate de una singură, am conştientizat, palpabil, dacă pot spune aşa, sau mai bine zis, direct pe pielea mea, că nu e nevoie să mă stresez că stau în chirie şi nu am încă o casă a mea, că e mai important să lucrezi la zidirea unei case sus acolo la Tatăl nostru Ceresc...că eu seara merg acasă şi mă bag într-un pat călduros dar sunt alţii care rămân afară în con
tinuare... Am învăţat că eu sunt sănătoasă şi-mi pot mişca picioarele să-mi iau un pahar cu apă dar sunt alţii care sunt legaţi de un pat de spital...Am învăţat că, criza financiară te scapă de mult timp petrecut la cumpărături, deci câştigi mai mult timp pentru rugăciune...Am învăţat că la Dumnezeu nu există criză şi că poţi dărui şi din puţin...Am învăţat că Dumnezeu are locuri de muncă pentru toată lumea...Cred că asta înseamnă să fim asemenea unor copii...să reuşim să avem încredere în Dumnezeu, în Tatăl nostru, că le va aşeza pe toate a
şa cum este cel mai bine pentru noi, iar noi nu trebuie să ne facem griji. Trebuie să facem doar ce ţine de noi pentru a conlucra cu El. Trebuie să răbdăm toate şi să avem încredere..aici îmi amintesc de fata moşului din "Fata moşului şi fata babei"..câte a făcut fata pentru fântână, pentru cuptor şi nu a cerut nimic, cutia din pod pe care a luat-o a fost cea mai mică dar vă amintiţi şi voi ce plină de comori era....cred eu că aşa este şi cu Dumnezeu...ne încearcă, dar o face din iubire, un părinte ce vrea ca fii Lui să dobândească virtuţi, aceste daruri duhovniceşti, şi astfel să ne asemănăm cu El şi să dobândim Împărăţia Cerurilor. Nu trebuie să ne stresăm de cele materiale. O viaţă simplă înseamnă mai puţină bătaie de cap.
Pentru 2011 nu vreau decât să fiu în stare să păstrez tot ce am învăţat până acum din umila mea experienţă de viaţă...să pot să mă las în voia lui Dumnezeu, fără griji, fără cârteală..să fac doar ce ţine de mine pentru a fi aproape de El...restul
le va aşeza Dumnezeu..ştiţi cum e...dai voinţă, iei putere :) iar cu răbdarea, pentru că eu una stau tare prost şi la acest capitol, cum spunea Părintele Cleopa..răbdare..răbdare şi când nu mai poţi o iei de la capăt răbdare...răbdare...răbdare.
Nu uitaţi, unde noi avem o soluţie, Dumnezeu are 1000.
Mă iertaţi dragii mei! Vă doresc un an nou plin de bucurie duhovnicească şi tărie în ispite.
Aş fi vrut să vă ofer şi o imagine frumoasă aşa ca de sărbători, vă dăruiesc însă o icoană. E mai de ajutor!
