vineri, 16 octombrie 2009

O frumoasă vedenie cerească (1)


În iarna anului 1920, luna Decembrie, m-am pomenit cuprins de o boală grea, de tifos şi după o zacere de trei săptămâni, am chemat preotul, care m-a spovedit şi m-a împărtăşit creştineşte. În ziua aceea, stând culcat în casa mea, cum eram grav bolnav, a apărut o lumină puternică în casă, de care eu m-am speriat. Am văzut în grinda casei un înger luminat care ţinea în mâna dreaptă un buchet de flori şi în mâna stîngă un pahar, învârtea florile spre mine şi se uita crunt în ochii mei, parcă vrea să-mi vorbească. Înfricoşat de ce vedeam, am zis soţiei mele: "Adu-mi lumânarea că eu plec şi vă las pe voi. Am fost păcătos în lume, am făcut multe fapte rele, dar nu ştiu ce fapte bune am făcut, că Domnul mi-a trimis o moarte blândă şi mângâietoare.
Am în faţa mea un înger mângâietor, care mă priveşte blând, dar sunt supărat că nu vorbeşte nimic cu mine!" Femeia, la cuvintele mele, a plecat să ia lumânări din pivniţă, dar odată cu plecarea, a dat răului zicând: "Fiţi-ar moartea!". La această hulă m-am întristat cu amar şi am plâns zicând, îmî piere acum îngerul.
După ce soţia s-a reîntors cu lumânarea în casă, eu am certat-o zicând:
- De ce ai dat răului?
La vorbele mele pline cu lacrimi, ea răspunse că nu e înger ci e boala mea. Eu i-am răspuns cu voce îndrăzneaţă.
- Nu e boala, ci e un înger ceresc, toată casa-i pusă în lumină şi tu ai să ai mare pedeapsă că ai dat răului îngerul Domnului.
Am pus pe fetiţa ce-o aveam mai mare între şase copii mici, care mi-a aprins lumânarea şi mi-a dat-o în mână. Ţineam lumănarea în mână şi când priveam îngerul, mă bucuram de frumuseţea lui, iar când vedeam copiii că plâng lângă mine, mă întristai cu amar mângâindu-i cu vorbele: "Tăceţi că eu nu mor acum."
A mai stat îngerul în grinda casei cât a ţinut lumânarea în mâna mea. În clipa când era gata lumânarea, a pierit îngerul şi lumina.
Am rămas singur în lumina zilei cu toată cunoştinţa. Am plâns cu amar până seara. Seara culcându-mă pe patul meu, îngrijorat de ce văzusem, făcându-mi rugăciunea, am adormit. M-am pomenit într-o vedenie minunată.[...]

Celelalte părţi:

O frumoasă vedenie cerească (2)
O frumoasă vedenie cerească (3)
O frumoasă vedenie cerească (4)
O frumoasă vedenie cerească (5)
O frumoasă vedenie cerească (6)
O frumoasă vedenie cerească (7)
O frumoasă vedenie cerească (8)
O frumoasă vedenie cerească (9)
O frumoasă vedenie cerească (10)
O frumoasă vedenie cerească (11)

Sursa: "Puterea rugăciunii", editura "Bunavestire", Bacău, 2006

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails