Cuvântul anului 2020...

La mulți ani!

În ultimele zile ale anului trecut mă gândeam ce cuvânt să îmi aleg anul acesta. în 2019 a fost consecvență și în prima parte am reușit ceva mai mult să aplic, în a doua în schimb, s-a mărit familia și cine știe cum e cu bebeluși mă înțelege. Am reușit să fiu consecventă și mai organizată datorită jurnalului pe puncte descoperit pe pinterest dar aplicat și adoptat tot datorită Irinei, căreia îi mulțumesc. 

Deși credeam că în 2018 am ales bucurie mi-am dat seama că am avut o pauză între 2019 și 2016, primul an în care mi-am ales un cuvânt care să mă însoțească în călătoria mea din anul cu pricina, așa că anul acesta aleg tot BUCURIE. Am trecut peste citatele biblice la care am reflectat în 2016 și m-am oprit la pr. Arsenie Papacioc, pe care îl citesc mereu cu drag și la Sfântul Serafim de Sarov, care anul acesta s-a arătat prezent în viața mea prin mai multe întâmplări.

• Ce bine este să fim mereu cu inima veselă! Aceasta înfrânge cel mai sigur dorinţa cea dintâi a diavolului de a ne despărţi de viaţa noastră, care este Bunul Dumnezeu. Rămâi lângă Maica Domnului.
• Vă pomenesc mereu gândindu-mă smerit la bucuria supraomenească din cer.
• Mergeţi mereu pe o linişte sufletească mulţumind lui Dumnezeu pentru toată orânduirea de sus care o face cu noi toţi. Şi ce bine este a te lipsi de ceea ce trece repede şi a te lipi de ceea ce rămâne în bucuria veşnică!
• Recomand o nesfârşită veselie în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte.
• Recomand o stare de stăpân asupra ta [însuţi] şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai noroit, căci, oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavolul.
• Sunt, frate creştine, crede-mă, două feluri de bucurii, care nu se pot uni. Tu nu te vei putea a te bucura aici pe pământ cu plăceri trecătoare şi vinovate, şi în cer a împărăţi cu Iisus Hristos.
• Învaţă să ai totdeauna un zâmbet ascuns în inima ta.
• O stare de veselie e o stare de creaţie, de existenţă duhovnicească, de cunoaştere şi de recunoaştere. Starea de veselie te destinde, te face să îţi întinzi aripile şi să zbori. Starea de întristare – „Velerim şi veler, Doamne’’… – asta mi-e soarta şi pun capul în pământ ca struţul…
• Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, ceea ce înseamnă o rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare.
• Să fiţi veseli. Dragă, eu vă spun cu toată siguranţa: ori şi ori şi oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem alte motive.
• Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, repet, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi. (Arhim. Arsenie Papacioc)

• "Ca să-ţi păstrezi pacea sufletească trebuie să alungi de la tine mânia, să te osteneşti, să ai duhul bucuriei, să te fereşti de a-i osândi pe ceilalţi, şi să faci pogorământ în dreptul slăbiciunilor fraţilor tăi." 
• „Taci mult, vorbeşte puţin şi în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îţi va fi liniştit şi plin de pace”. „Este mai de folos ca toată viaţa ta să-ţi cercetezi şi să-ţi plângi păcatele decât să stai de vorbă cu îngerii.”
• „Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să se împace cu tine”. „Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate”.
•  „Dacă vrei să păstrezi pacea sufletească, să eviţi pe toate căile să-i judeci pe ceilalţi. Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului. Când omul se află în această stare, primeşte revelaţii dumnezeieşti.” (Sf. Serafim de Sarov)

Cuvântul anului 2016 - BUCURIE

Cuvântul anului 2019 - CONSECVENȚĂ

Cuvântul anului este inițiativa Irinei - Dulce casă.

Prăjitură ”Albă ca zăpada” - rețetă de POST

INGREDIENTE:

• 1 l - lapte de cocos sau lapte de soia cu vanilie
• 250 gr. margarină
• 150 gr. făină + 2, 3 lg. 
• 250 gr. zahăr
• 500gr.  biscuiți populari (de post)
• coaja de la o lămâie
• 20 ml. zeama de (aprox. de la) o lămâie
• extract de vanilie
• nucă de cocos - fulgi
• opțional foi de napolitană dacă știți că prăjitura va fi pentru mai multe zile (se începe cu foaia de  napolitană, apoi cremă, biscuiți, cremă...până terminăm)

Amestecăm făina cu laptele și punem amestecul pe foc, amestecând continuu (eu am pus și cele 3 linguri de făină în plus, altfel ar ieși puțin cam moale crema) până ce se va îngroșa amestecul. Oprim focul și adăugăm zeama de lămâie, coaja de lămâie și o lingură de extract de vanilie, le amestecăm și lăsăm să se răcească.

Între timp mixăm margarina și zahărul adăugând mai apoi câte o lingură din  primul amestec până îl terminăm.

Într-o tavă de 20x30 cm se pune un strat de biscuiți și unul de cremă până terminăm biscuiții și crema. Ultimul strat trebuie să fie crema peste care se presară fulgii de cocos.

Este bine ca prăjiura să fie pregătită de seara pentru a 2-a zi.

Din păcate m-am trezit prea târziu să fac poze, prăjitura nu mai e :)

Fă-ți un program duhovnicesc și vei păstra harul!

Să-ţi faci un program bun. După rugăciunea de dimineaţă, să citeşti din Noul Testament. Să iei câte un cuvânt pe care să-I ai în minte şi să te străduieşti să-l împlineşti toată ziua. Să-ţi zici: „Asupra acestui cuvânt mă voi opri astăzi, pe acesta mă voi strădui să-l păzesc”. Anafura să o consumi după rugăciunea de dimineaţă. Seara să citeşti puţin dintr-o carte patristică, deoarece aceasta îţi pregăteşte sufletul pentru rugăciune.

În fiecare seară, să ne întrebăm: „Ce am făcut astăzi! Ce am spus şi ce nu trebuia să fi spus! De câte ori m-am enervat? Ce am putut face şi nu am făcut?”. Seara, să ne cercetăm pe noi înşine. Astfel este revigorat şi înnoit harul! Astfel se luptă cineva!

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 24)

Sursa: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/fa-ti-un-program-duhovnicesc-vei-pastra-harul

Din ce cauză nu reușim să practicăm Rugăciunea inimii?

Din ce cauză? Pentru că Rugăciunea inimii presupune stăruinţă în chemarea numelui Domnului. Stăruinţă cu multă luare-aminte şi într-un duh smerit! Cei care se angajează la această rugăciune, auzind multe lucruri despre ea, vor să şi-o însuşească, dar nu au cu ei şi mijloacele ajutătoare.

Adică, în primul rând nu au răbdare să o zică încontinuu. Ea ar trebui să fie o rugăciunea neîncetată, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (I Tesa- loniceni 5, 17). In viaţa noastră obişnuită sunt fel de fel de preocupări care ne atrag. Suntem risipiţi şi această rugăciune se întrerupe foarte des. Nu avem continuitate duhovnicească, nu putem să ne păstrăm în duh de rugăciune când chemăm numele Domnului. Mintea noastră zboară chiar în momentul când spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Mintea noastră deseori rătăceşte, se întâlneşte cu fel de fel de alte probleme, străine de rugăciune. Şi, de fapt, nu ne rugăm încontinuu, iar asta dăunează foarte mult.

Sursa: http://episcopia-italiei.ro/mps/?p=4455

Consecvenţa...

„În orice loc vei ședea, să nu te mişti degrabă”. Acest fapt este în primul rând pentru monahi, să rămână statornici. Dar se referă şi la cei din lume. Să ai statornicie în lucrările pe care le începi şi în proiectele pe care ţi le propui! Să fii consecvent cu ceea ce ţi-ai propus, şi în viaţa duhovnicească şi în cea profesională! Cel mai greu lucru este consecvenţa! Noi avem entuziasm, însă de multe ori se stinge acest avânt, dar una dintre raţiunile ce ne ajută să sporim duhovniceşte, este consecvenţa!”
Ps. Ignatie, Episcopul Hușilor
Sursa

Reușita...

”Reușita nu vine din ceea ce faci ocazional, 

ci din ceea ce faci în mod constant.”

via Dulce casă

Cuvântul anului 2019...

La mulți ani!

Anul acesta, după doi ani tumultoși, aleg să fiu consecventă în unele idei, acţiuni, obiceiuri asumate de când sunt soţie, mamă și preoteasă dar și în altele pe care le-am pus deoparte în acești ani. La jumătatea acestui an se va mări familia, așa că nădăjduiesc ca această consecvenţă să mă ajute să fac faţă tuturor responsabilităţilor mele. Consecvent este sinonim cu stăruitor și statornic, așa că am ales câteva citate din Biblie care să mă ajute în acest an.

• Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. (Sir 5,12)

• Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi. (II Tes. 1,4)

• Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos. (I Tes.1, 2-3)

• Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, (Rom. 2,7)

• Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire. (Evr. 9, 28)

• De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. (Evr. 12, 1)

• Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi. (I Petru 1, 10)

• Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; (Rom. 12, 7)

• Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui. (Isaia 32, 8)

•  Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Rom. 12, 12)

• Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare, (Col. 1, 11)

• Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire (Col. 4,2)

• Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (I Tim. 2, 15)

• Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. (Iac. 1, 25)

Domnul să ne dea putere în toate! Bucurii!

Troparul și Condacul Sfintei Ermiona

Tropar, Glasul IV. 

Fecioară neîntinată rămânând, Cuvioasă, te-ai făcut mireasă Cuvântului, Care în trup luat din Fecioară Curată a grăit; ci cu harul aducător de cele dumnezeieşti ce ţi s-a dat, luminezi prin luptele pentru dreapta cinstire pe cei din înşelare. Pentru aceasta, Ermioni, Hristos te-a slăvit după vrednicie.

Condac, Glasul I. 

Vlăstar roditor şi floare neveştejită a Iui Filip, celui mărit între cuviincioşii Diaconi, te-ai arătat prin dumnezeiescul har, Ermioni preaminunată. Şi pătimind, în feciorie te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru, Celui ce a slăvit nevoințele tale cele vestite.

Sursa tropar și condac

Sfânta Ermiona - icoane

Adăugați o legendă

Icoana Sfintei Ermiona, pictată în spitalul din Efes sursa

Mucenicia Sfintei Ermiona, Menologhionul lui Vasile, sec XI

Sfânta Ermiona

Sfânta Ermiona

Sfintele Femei Doctori fără de arginți:

Filonila, Ermiona (4 sept.) și Zinaida (11 oct.)

Sfintele Femei Doctori fără de arginți:

Ermiona (4 sept.) Filonila și Zinaida (11 oct.)

Icoană sinaxar 4 septembrie

Sf. Sf. Mc. Vavila Sf. Pro. Moise și Sf. Ermiona

Sfânta Mucenică Ermiona, fecioara fără de arginți

Mucenicia Sfintei Ermiona, ilustrație din Minologhionul Împăratului Vasile al II-lea

     Dintre cele patru fiice ale Apostolului Filip Diaconul, care, după mărturia Faptelor Apostolilor (21, 8-9), erau fecioare şi proorociţe, Ermiona şi Eutihia au mers în Efes, pentru a-l întâlni pe Sfântul Ioan Teologul. Însă, pentru că iubitul Apostol se mutase deja la ceruri, l-au urmat pe ucenicul acestuia, Petroniu. Ermiona, care cunoştea arta medicinii, a învăţat în preajma aceluia să vindece şi sufletele, nu numai trupurile oamenilor.
În vremea aceea, împăratul Traian, întorcându-se din expediţia împotriva parţilor (114), auzind multe despre vindecările minunate şi proorocirile Ermionei, a poruncit să fie adusă înaintea sa. La început, a încercat să o silească să se lepede de Hristos, dar nu a reuşit s-o convingă. Atunci a poruncit să fie lovită peste obraz. Sfânta l-a văzut pe Hristos şezând în sala de judecată, sub înfăţişarea lui Petroniu şi a primit cu bucurie loviturile. Proorocindu-i că-i va învinge pe parţi şi că după el nu va lua altcineva tronul, decât ginerele său, adică soţul fiicei sale, Traian a eliberat-o. După acestea, Ermiona a zidit în Asia un aşezământ caritabil, unde străinii au găsit mângâiere de durerile trupeşti şi sufleteşti.

      În anul 117, luând tronul Împăratul Adrian, după proorocia sfintei, a aflat despre aceasta şi a trimis să fie adusă înaintea sa. La întrebările referitoare la vârsta şi la locul său de baştină, Ermiona a răspuns: „Hristosul meu cunoaşte câţi ani am şi din ce patrie sunt”. Înfuriat de îndrăzneala ei, împăratul a poruncit să fie dezbrăcată, să fie biciuită fără milă şi să fie aruncată într-un cazan plin cu smoală fierbinte, pucioasă, bitum şi plumb. Îndată ce Ermiona a fost aruncată în cazan, focul s-a stins, iar Sfânta părea să stea în loc plin de răcoare. Vrând să se convingă că ceea ce vedea este adevărat, Adrian s-a apropiat şi a atins cazanul cu mâna sa. Îndată i s-a desfăcut pielea şi i-au căzut unghiile. Din mijlocul cazanului cu aramă fierbinte, Ermiona a strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor!”.

Ruşinat, împăratul a poruncit să fie aruncată goală într-un vas mare şi încins. Îngerul ei, însă, o păzea de rele şi a risipit focul, arzându-i pe cei aflaţi în apropierea vasului.

După aceste semne minunate, Ermiona s-a prefăcut că ar vrea să aducă jertfe zeilor, fiind dusă într-un templu păgân. Cu rugăciunea, a aruncat la pământ şi a sfărâmat toate statuile. Această ultimă batjocură l-a înfuriat peste măsură pe Adrian, care a dat-o pe Ermiona în mâna călăilor Teotim şi Teodul, ca să-i taie capul în afara oraşului.

     Pe când aceia se grăbeau să execute porunca împăratului, le-au înțepenit mâinile. Li s-a luminat, atunci, mintea, au crezut în Hristos şi, în aceeaşi clipă, s-au tămăduit. Au rugat-o pe Sfânta Ermiona să se roage pentru ei şi şi-au dat sufletul cu pace. Călcând toate uneltirile diavolului, şi-a dat, apoi, şi Sfânta Ermiona, sufletul în mâinile Domnului, fiind îngropată în Efes.

Sursa: http://www.pemptousia.ro/2014/09/sfanta-ermiona-fiica-diaconului-filip/
Altă sursă: https://ro.orthodoxwiki.org/Ermiona

Familia preotului - Arhim. Teofil Părăian

Familia Preotului Gheorghe Vasilache

Sursa foto

Ce ne puteți spune în legătură cu familia preotului, care ar putea fi un bun model de urmat pentru credincioși, iar pe de altă parte un prilej de sprijinire a pastorației preotului?

Dragă, cineva constata că nu există nici un canon care să se refere la soția preotului, dar asta pentru că tot ceea ce i se cere preotului, i se cere și soției preotului. Soția preotului face parte integrantă din viața preotului. Prin urmare, așa cum este preotul trebuie să fie și preoteasa. Acesta este punctul de plecare și pe acesta trebuie să se întemeieze toată viața de familie a preotului. Eu nu zic că cei care au avut anumite realizări din punct de vedere  familial, au fost cei mai buni preoți. Dumnezeu știe pe fiecare. Au fost unii care s-au angajat la o viață de familie cu mulți copii. De pildă mitropolitul  Sebastian Rusan, care a fost preot de mir, a avut 16 copii. A ajuns după aceea mitropolit, și mă rog, Dumnezeu să-i primească ostenelile. Oricum nu e un punct de neglijat chestiunea aceasta. E o osteneală, e o cruce pe care trebuie să și-o ia fiecare și Dumnezeu știe fiecare cât poate să facă în această privință. Dar nu numai în această latură, ci în toate trebuie să slujească lui Dumnezeu. El nu e un om care poate să slujească în toate laturile vieții lui. Așa că Sfântul Ioan Gură de Aur a spus bine ce a spus, că puțini preoți se vor mântui. Pentru că mulți nu sunt preoți, ci puțini sunt preoți!


Legat de viața de familie a preotului trebuie să vă spunem că sub impactul lumii moderne s-a ajuns ca în viața preotului să apară și divorțul. Cum vedeți problema aceasta?

Păi, o văd așa: mai întâi de toate cei care se căsătoresc  nu caută să se căsătorească cu persoane care să promită ceva pentru viață. Nu li se pun în față datoriile și sunt atâtea și atâtea care nu sunt dispuse să se angajeze la o viață la care se angajau odinioară oamenii, fără să fie preoți. Părinții tatălui meu, Dumnezeu să-i odihnească, au avut 10 copii și îmi spunea mama că i-a zis soacra ei mamei sale: ”Cuscră, eu am avut copii cum a fost legea mai demult, tot la doi ani, unul”. Cum a fost legea mai demult, deci în contemporaneitatea ei nu mai era legea aceasta, ca să ai copii tot la doi ani. Și asta o făceau oamenii de rând, oamenii care nu știau carte și care nu știau de principii, dar știau că asta e rânduiala lui Dumnezeu, și atunci țineau seama de rânduiala lui Dumnezeu. Oamenii din vremea noastră, și în special tinerii, nu mai știu de o rânduială a lui Dumnezeu și neștiind de o rânduială a lui Dumnezeu, înseamnă că în realitate nu se pot angaja la o treabă pe care o binecuvintează Dumnezeu. Toate ale omului, părinte, sunt la nivelul omului. Cum e omul așa îi e și credința. Măsura credinței e măsura vieții. 


Sursa: Lumea monahilor, nr 11, mai 2008, pag. 43

Ornamente de brad cu icoana Nașterii Domnului

Anul acesta am realizat, împreună cu copiii de la școala parohială, mai multe ornamente care au în centru medalioane cu icoana Nașterii Domnului. Noi am făcut diferite modele de fulgi de nea din hârtie (un efect frumos poate fi creat și cu hârtie pentru prăjituri, aceea cu marginile perforate), dar puteți aplica icoana pe medalioane din lemn, fulgi de nea tot din lemn, mici rame foto cu forma rotundă, puteți da un strat subțire de lac, să fie în stare bună și anul viitor... 😀

                                 Nouă ne-au ieșit așa (din păcate nu am reușit să fotografiez tot)

presbitera Andreea

Calendar pentru Postul Mare

Am realizat acest calendar pentru copiii școlii noastre parohiale.
Vi-l împărtășesc și dumneavoastră cu speranța că vă va fi de folos.
Post cu folos!

Post cu folos! :)

Hristos se naște! Slăviți-L! Hristos din ceruri! Întâmpinați-L!Hristos pe pământ! Înălțați-vă!Cântați Domnului tot pământul!Și, cu bucurie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit!

Calendarul Postului Nașterii Domnului pentru copii

 Am realizat acest calendar pentru copiii școlii parohiale. 

Să vă fie de folos!

SOŢIA

O soţie înţeleaptă lângă un suflet mare, 

o soţie potrivită lângă omul cu chemare este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. 

Nenumăraţi oameni înzestraţi s-au pierdut, au fost înghiţiţi de mediocritate pentru că au avut soţii nesăbuite care i-au tras mereu în jos în lumea lor mărginită. 

O soţie aleasă, întotdeauna se face soclu pentru soţul ei pe care îl ridică, îl ajută să stea acolo unde îi este locul în faţa lumii. 

Arhiepiscopul Iustinian Chira

sursa  http://www.fabrica-de-ganduri-bune.ro/produs/sotia-arhiepiscopul-iustinian-chira

Sfântul Ioan Scărarul - fișă de colorat

Să ne însemnăm corect cu semnul Sfintei Cruci - fișă de colorat

Mama Părintelui Petroniu Prodromitul

În toată viaţa ei a fost profund credincioasă. Sărbătorile le ţinea cu mare sfinţenie, chiar şi pe cele mai mici. Deşi nu ştia carte, avea socotelile ei şi stia din vreme şi fără greş toate sărbătorile, posturile şi pomenirile anuale ale celor răposaţi.

Milostenia îi era grija de căpetenie. Pe străini îi chema de pe drum, îi ospăta şi-i odihnea. Nici un sărac nu pleca cu mâna goală. Tata o mai mustra uneori că-i prea cu mâna spartă. Pomenirile morţilor le ţinea cu mare sfinţenie, în fiecare sâmbătă de dimineaţă dădea de pomană pentru cei adormiţi: un blid cu lapte sau cu mâncare, o cofă de apă dusă unei vecine. (…)

Era gospodină neîntrecută. Ea torcea, ea ţesea. Ne făcea singură toată îmbrăcămintea: cămăşi, sumane, opinci, precum şi ţoalele şi aşternuturile din casă. Ea la vite, ea la ogor; până ce au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi ne-a crescut cu frică de Dumnezeu, cu respect faţă de oameni şi cu cinste. Nu cruţa băţul când nu eram în rânduială.

Evlavia, credinţa, împlinirea datoriilor crestineşti tradiţionale îi erau fireşti, izvorau din toată fiinţa ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea (…) În Joia Mare a plecat de dimineaţă de acasă, iar când s-a întors şi am întrebat-o, am aflat cu mare surprindere că fusese la o vecină bolnavă, îi dusese un dar şi-i spălase picioarele în amintirea smereniei Domnului de la Cina. “Domnul Hristos să spele picioarele ucenicilor, iar eu să nu fac nimic pentru El! Am făcut şi eu măcar atâta, am spălat picioarele Mărioarei lui Gavril, care zace în pat, şi i-am tras o pereche de colţuni noi în picioare.” În Vinerea Mare toată ziua a fost cu ochii înlăcrimaţi. “Când mă gândesc – îmi spunea ea – câte a îndurat Domnul Hristos pentru noi, îmi vine să plâng şi să răcnesc de durere”.

Bătrână şi suferindă, nu lipsea niciodată de la sfânta biserică. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, să sărute mâna bătrânelor şi a văduvelor şi să le strecoare câte un ban în mână. Odată m-a întrebat dacă este bine ceea ce face ea. “Niciodată – mi-a zis – n-am cheltuit aceşti bani pentru mine, ci cumpăr cu ei lumânări şi le aprind la Maica Domnului, iar acasă fac câte zece mătănii de fiecare franc, pentru sănătatea cui mi i-a dat”.

A trecut la cele veşnice după o suferinţă de câteva luni. Încă înainte de Postul Sfinţilor Apostoli i-a atras atenţia surorii Glicheria: “Să chemi pe părintele Ionică să mă spovedească şi să mă împărtăşească.” A postit, s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Sâmbătă s-a lăut după obicei şi, în timp ce se pieptăna, i-a zis Glicheriei: “Adă fuga tulpanul să mă îmbrobodesc, că uite, vin pe cărare trei femei în alb. ” “Unde-s mamă?”- zise Glicheria, uitându-se pe fereastră şi nevăzând pe nimeni. “Lasă – îi zise ea – că au treabă cu mine.”(…) Apoi a devenit veselă cum nu era de obicei şi a început să cânte cântări auzite la biserica: “Hristos a înviat”, “Câţi în Hristos v-aţi botezat” ,”Naşterea Ta Hristoase”, Troparul Rusaliilor şi altele. Şi se ruga mereu: “Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa”; “Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi.”

În ultima zi, luni şi noaptea spre marţi n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu în şoaptă. Apoi i-a spus Glicheriei: “Să-mi faci pomenire frumoasă, cu colivă, cu prescuri, cu flori şi busuioc…” apoi a şoptit “Iartă-mă!”, apoi s-a întors pe o parte şi a adormit ca în somn. Sufletul îi zburase din vasul de lut atât de chinuit de dureri şi de necazuri. Faţa îi era liniştită şi un zâmbet îi încremenise pe buze”.

Sursa: http://www.pemptousia.ro/2015/03/mama-parintelui-petroniu-prodromitul/

Duminica vameșului și a fariseului - pentru copii

 planșă de colorat și câteva resurse folositoare pentru cateheți

Pemptousia

Hristos împărtășit copiilor